Profit de intrebarea unui ziarist ca sa o transmit si eu mai departe, stiind dinainte ca putini vor fi in stare sa inteleaga dificultatea unui raspuns, datorita ramificatiei si adancimii implicatiilor. Oricum, o sa revin asupra punctului de plecare sin intrebare, si anume “work-life balance”, pentru ca din postura mea de head-hunter vad lucrurile dintr-o perspectiva la care putini au acces.
Ziarist: « Work life balance » si lucrul de acasa sau lucrul de la birou; in ultima vreme aceste lucruri se amesteca (oamenii care pleaca mult pe drumuri se duc la sala in hoteluri, citesc o carte in avion etc) sau cei care lucreaza de acasa fac si alte lucruri (nu stiu, spala si rufe cat timp raspund la trei mailuri importante) – daca nu e prea haotic sistemul de lucru fata de cel traditional si ce l-a generat; Daca nu se amesteca prea mult aceste doua domenii, daca nu cumva ar trebuie sa existe niste linii de demarcatie – si cum facem sa le stabilim noi fara sa afectam in vreun fel munca sau viata personala; Daca decizia CEO de la Yahoo (toti angajatii sa vina la birou) intr-un domeniu ca IT-ul poate fi una inspirata pe termen lung; Unde se inclina balanta in Romania – daca firmele incep sa lase mai mult angajatii sa lucreze de acasa sau daca e inca un sistem riguros.
GB: Da, asa este, viata personala se amesteca din ce in ce mai mult cu cea profesionala in Romania, si nu exista nicio sansa ca acest proces sa se opreasca in viitorul apropiat si, cu atat mai putin, sa se inverseze, asa cum am auzit ca s-ar intampla prin unele locuri, ca in Canada, de pilda. Presiunile vin din multe parti. Putini sunt in stare sa faca si altceva semnificativ si cu valoare in viata lui, in afar de job si, prin urmare, cand au prea mult timp liber sau libertate devin nelinistiti, se alarmeaza, devin constienti de responsabilitatea actelor lor si a rezultatelor. Or, responsabilitatea e o povara pentru multi, e mult mai comod, din punct de vedere psihologic, sa renunti la o parte din libertate in schimbul preluarii responsabilitatilor asupra esecurilor de catre altii. Oamenilor nu prea le place sa ramana singuri cu ei insisi, obligati la introspectie. Nu numai ca nu le place asta, ci adesea intra in panica de-a binelea. Si la fel era si acum 400 de ani, cand Pascal scria ca « Cea mai mare problema a omului e ca nu poate sa stea singur si linistit intr-o odaie. ». Si, evident, cu felul in care se lucreaza si in care se intampla lucrurile acum, cu calculatoarele, Internetul, comunicarea instantanee, inclusiv cu vizualizare directa, e greu sa rezisti. Mai ales daca vrei sa te si imbogatesti, sa impresionezi pe unii sau sa faci in ciuda altora, sa gasesti un job mai bun, sa iti trimiti copiii la scoala in strainatate. Si peste toate acestea, acum au aparut si greutatile suplimentare legate de criza asta gonflabila, cand trebuie sa muncesti de doua ori mai mult ca sa castigi jumatate din cat faceai inainte. Si modelul cultural occidental, construit in jurul valorilor legate de individualism, nu iti lasa prea multe optiuni in aceasta privinta.
Legat de lucratul (de) acasa, principala problema nu e legata de productivitate si de eficienta, pentru ca instrumentele pe care le au acum la indemana firmele si angajatii ar permite niste metode de lucru si combinatii de activitati care ar fi fost greu de imaginat in urma nu cu multi ani. Principalele bariere sunt de natura psihica (ce am zis mai sus), mai ales, si sociala. Pai de ce crezi ca angajatii se dau in vant dupa team-buildinguri? Evident, lucratul de acasa presupune un nivel de incredere mult mai ridicat din partea angajatorului in angajatii sai (nu imi dau inca seama daca si invers). Or, de unde sa scoti asa ceva, mai ales in Romania, care are cel mai scazut nivel de incredere generalizata din Europa, si asta de foarte multi ani? Si sa nu uitam si ca peste 40% dintre cazurile de adulter se infiripa si se consuma la birou sau in apropierea lui si ca peste 80% au o legatura directa cu activitatea profesionala…
Si acum doua intrebari, la care va rog sa raspundeti doar pentru categoria la care va incadrati:
Sa vezi ce frumos e cand ti se permite sa te conectezi la calculatorul de la munca de acasa (deci si sa lucrezi) , dar tot trebuie sa vii la birou sa-ti faci orele. Deci te conectezi eventual doar ca sa lucrezi in plus de acasa.
Hai sa te tin in filosofii, vrei? Din experienta mea profesionala (fara numar) am avut prilejul sa lucrez in tandem si la cate doua locuri de munca, cam rar intalnesti asa ceva la romani, stiu. Nu stiu, insa, care-i atmosfera la tine in birou, dar eu apreciez foarte tare atmosfera deschisa si cat mai aerisita (inclusiv la minte), cu alte cuvinte, agreez sa muncesc din placere, si nu din obligatie (inca nu ma simt in sclavagism, cu toate ca unii se chinuie sa te convinga). Deci, cu alte cuvinte accept din partea ta un : what, when , why, where, dar te implor, fi bland cu mine si nu-mi spune how, nu de alta, dar s-ar putea ca “procedura” sa nu functioneze asa de bine cum ai vrea tu, si ar fi pacat, nu pentru tine, si nici pentru mine, ci pentru rezultatul in sine. Iti spun asta, pentru ca stau bine la capitolul introspectie. 🙂
Vad ca esti la curent cu industria romana “web chat” . Este sursa ta de inspiratie? 🙂
Chestia cu “how” este un subiect “hot”, in general.
Pe de o parte e adevarat ca:
– unu, ca sef nu mai poti sa stii tot ceea ce fac subalternii… nu mai e ca acuma multi ani cind era ca in armata…. inainte de colonel erai maior…. acuma esti ca un dirijor de orchestra… trebuie sa stii cum trebuie “sa sune piesa” dar asta nu inseamna ca stii sa cinti la nu stiu ce instrument…
– doi, este esential sa fie o atmosfera placuta la munca si sa vina oamenii cu ceva placere…. e o chestie de engagement…
Dar pe de alta parte, daca vrei un deal cinstit, si trebuie sa fi cinstit cu clientii:
– nu poti sa vinzi ceva care functioneaza, chiar si partial, ca o cutie neagra!
– nu poti forta clientul sa vina numai la tine in caz de ceva. ca deh, tu consideri ca ai dreptul sa lucrezi cum vrei…. asta ar insemna sa incerci sa creiezi o “captive clientele”…
Deci nu sint de acord cu tine in chestia cu “how” …. nu atita timp cit platesc.
A existat chestia asta cu IT-istii acuma citiva ani buni. De atunci business-urile au trebuit sa se adapteze… mai bine faci un deal transparent cu cineva din Bangalore, decit sa ii suporti nazurile unuia din New Jersey.
Si transparenta nu impiedica libertatea de gindire, creativitatea etc.
🙂 Am auzit de industria romana de web chat. Dupa capul meu ar trebui studiata. Dar stii cum e in Romania…
tu ai facut armata ? te vad cam nostalgic, e a 2-a oara cand pomenesti de ea. Sau faci doar o simpla legatura, numai de tine stiuta, nu de alta, dar s-ar putea s-o faci degeaba 🙂
:)) …. s-ar putea sa fie o legatura stiuta de mine, dar sper, sincer, sa nu fiu singurul care o stie!! Ar fi trist!
Operele clasice de strategie cuprind “Arta razboiului” de Sun Tzu, operele lui Carl von Clausewitz, chiar si “Principele” lui Machiavelli etc.
Inutil de subliniat ca ele au legatura cu armata…..
cred ca stiu la ce raspuns te asteptai din partea mea, da’ cred ca nu ti-l dau pe ala, ci pe altul … cuvantul magic e “strategia” 🙂 te las pe tine sa gasesti alte sinonime
Mi se pare o abordare generala a problemei, care nu intra suficient in detalii.
Pe undeva nu ma mira, caci ….la Romani le place sa filozofeze! (.. nu neg, si filozofia e buna, citeodata, la ceva!).
Vorbim aici de munca, nu? Orice activitate productiva, de la artist de cinema la lucrator pe banda de asamblare poate (…lool, daca se vrea si daca exista competenta profesionala) fi “procedurizata”. Iar procedurizarea aceasta incepe cu un “flowcharting” si o descriptie narativa, facuta intr-un anumit fel, care arata foarte clar “who does what, when, where, why and how”. Dupa aceia iei fiecare activitate si ii determini obiectivul, risk-urile, persoana responsabila, controalele si parametrii de success. Urmeaza si alte etape logice pe care nu se mai enumeram din respect ptr timpul blogerilor.
Idea e ca daca procedezi cu cap devine foarte clar daca o activitate poate fi facuta sau nu de la distanta!
George, ar fi fost interesant sa il trimiti pe ziarist sa cerceteze industria romana de “web chat”! Acolo munca eficienta si productiva de la distanta!
E de toate acolo! Procedurizare, cointeresare, incentives… name it and you’ll get it!!
“Un pastor isi mana turma de oi pe o minunata pasune cand, intr-un nor de praf, opreste un Jeep Cherokee nou nout, langa el . Soferul, un tip tanar intr-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban si o cravata YSL, scoate capul pe fereastra si zice :
– Daca iti spun exact cite oi ai in turma imi dai una ?
Pastorul se uita la tanar , se uita la turma si calm raspunde :
-Desigur.
Tanarul parcheaza masina , scoate laptopul, il conecteaza la telefonul mobil. acceseaza NASA prin Internet , apoi satelitul GPS , scaneaza aria, deschide baza de date si citeva pagini de EXCEL 60 pline de formule, apoi tipareste prin ultima generatie de printer portabil un raport de 150 de pagini si ii spune pastorului :
– Ai exact 1.586 de oi !
– Este corect si sunt de acord sa iei una dintre oi.
Se uita senin la tanar care-si alege oaia si apoi o cara la masina, apoi zice :
– Daca iti spun exact in ce business esti imi dai oaia inapoi ?
– Da, de ce nu?
– Esti consultant.
– Este corect, dar cum ai ghicit ?
– Usor, raspunde pastorul, te-ai abatut pe aici fara ca nimeni sa te invite, ai cerut sa fii platit pentru o intrebare pe care eu niciodata nu ti-am pus-o si mi-ai dat o informatie pe care eu deja o stiam! Pe deasupra habar nu ai nimic despre afacerea mea .
Din punctul meu de vedere era interesant ca sondajul respectiv sa reflecte raspunsul fiecarui participant la ambele intrebari. Personal, asa am si procedat, nu din dorinta de a nu raspunde in modul solicitat, ci din contra, pentru a raspunde la intrebarea legata de gradul de incredere, atat a angatorului fata de angajat, cat si a angajatului fata de angajator.
Atata timp, cat angajatul isi face cu seriozitate propria munca (de fapt isi respecta profesia, si mai ales pe sine) si o si demonstreaza prin atitudinea pe care o are asupra atributiilor ce-i revin, nu vad de ce nu i s-ar da de lucru la domiciliu. Libertatea in alegerea propriilor modalitati de a-si indeplini sarcinile ii apartin in totalitate. Acest lucru ar trebui sa fie cunoscut de mult prea multi angajatori. Exista mai multe cai de a ajunge la un rezultat, pacat ca unii dintre angajatori nu constientizeaza acest lucru, sau doar le sta in cale vechi mentalitati. Este adevarat, nu toti angajatii sunt de incredere, dar nu-i asa, sa nu-i tratam pe toti la fel, chiar si atunci cand nu merita, nu de alta,dar, s-ar putea sa-si pregateasca “cu mare grija razbunarea”
Cred ca problema asta se pune diferit functie de tipul de personalitate, femei/barbati, nivel ierarhic, comunitate (tara), etc. Niste exemple:
– cu cat urci pe scara ierahica e tot mai putin posibil sa lucrezi de acasa;
– o femeie cu mai multi copiii e nevoita poate sa vrea asta, chiar daca viata sociala la birou i-ar surade mai mult;
– USA stimuleaza lucratul de acasa din cauza distantelor mari.
Deci chestiunea e discutabila, as zice eu.
In ce ma priveste, din cauza postului meu care normal implica multa activitate manageriala si deplasari, nu as putea sa lucrez de acasa, desi mi-as dori o zi pe saptamana (pentru munca de conceptie – documente, comentarii, ppt, pe care nu am cum sa o fac la birou deci le fac in weekend de obicei). Psihic vorbind, de asemenea prefer viata sociala care imi da repere, statul acasa ma duce rapid la depresie spre care sunt de altfel inclinata… deci am nevoie de comunicare, de auditoriu, de a ma simti utila si a vedea rezultatul cu ochii mei, mi-e teama ca mereu ca sunt “uitata”. Totusi seara dupa serviciu nu mai simt nevoia de a iesi undeva, viata sociala de la birou ma oboseste si imi asigura cu surplus nevoia de socializare, am mare nevoie ca macar 2 ore pe zi sa reflectez, sa fiu cu mine insami si sa nu interfere nimeni cu gandurile mele.
Deci din nici un punct de vedere nu pot fi pentru lucratul de acasa in cazul meu, doar al meu.
Dar chiar in general vorbind, se stie ca faptul ca te scoli dimineata, te imbraci adecvat, te pregatesti penru o noua zi la birou, iti descarca acel minimum de adrenalina (alaturi de alti hormoni de eustress) care iti asigura motivatia, succesul, starea de bine, sentimentul placut ca e “o noua zi”. Nu e vorba de idile sau alte atractii posibile (sunt mult mai plauzibile pe facebook decat la birou!), e vorba de postura noastra la birou, de imaginea noastra pe care o vedem de fapt in ochii celorlalti. Si apoi chiar tu sustineai ca un adevarat interviu sau meeting de business nu poate fi decat face-to-face, nu?
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Profit de intrebarea unui ziarist ca sa o transmit si eu mai departe, stiind dinainte ca putini vor fi in stare sa inteleaga dificultatea unui raspuns, datorita ramificatiei si adancimii implicatiilor. Oricum, o sa revin asupra punctului de plecare sin intrebare, si anume “work-life balance”, pentru ca din postura mea de head-hunter vad lucrurile dintr-o perspectiva la care putini au acces.
Loading ...
Comentarii (27)
Sa vezi ce frumos e cand ti se permite sa te conectezi la calculatorul de la munca de acasa (deci si sa lucrezi) , dar tot trebuie sa vii la birou sa-ti faci orele. Deci te conectezi eventual doar ca sa lucrezi in plus de acasa.
da ce intrebari penibile mai pui gebeule !
Ce te face sa le simti penibile?
@papagal, m,
penibile nu sunt , sunt doar ghidate 🙂
ghidate de ce? sau de cine?
de ce? de cine? ai uitat : pentru cine?..etc
Poate vrei si tu sa contribui, ori cu intrebari, ori cu comentarii argumentate desigur.
@Mike B,
Hai sa te tin in filosofii, vrei? Din experienta mea profesionala (fara numar) am avut prilejul sa lucrez in tandem si la cate doua locuri de munca, cam rar intalnesti asa ceva la romani, stiu. Nu stiu, insa, care-i atmosfera la tine in birou, dar eu apreciez foarte tare atmosfera deschisa si cat mai aerisita (inclusiv la minte), cu alte cuvinte, agreez sa muncesc din placere, si nu din obligatie (inca nu ma simt in sclavagism, cu toate ca unii se chinuie sa te convinga). Deci, cu alte cuvinte accept din partea ta un : what, when , why, where, dar te implor, fi bland cu mine si nu-mi spune how, nu de alta, dar s-ar putea ca “procedura” sa nu functioneze asa de bine cum ai vrea tu, si ar fi pacat, nu pentru tine, si nici pentru mine, ci pentru rezultatul in sine. Iti spun asta, pentru ca stau bine la capitolul introspectie. 🙂
Vad ca esti la curent cu industria romana “web chat” . Este sursa ta de inspiratie? 🙂
Chestia cu “how” este un subiect “hot”, in general.
Pe de o parte e adevarat ca:
– unu, ca sef nu mai poti sa stii tot ceea ce fac subalternii… nu mai e ca acuma multi ani cind era ca in armata…. inainte de colonel erai maior…. acuma esti ca un dirijor de orchestra… trebuie sa stii cum trebuie “sa sune piesa” dar asta nu inseamna ca stii sa cinti la nu stiu ce instrument…
– doi, este esential sa fie o atmosfera placuta la munca si sa vina oamenii cu ceva placere…. e o chestie de engagement…
Dar pe de alta parte, daca vrei un deal cinstit, si trebuie sa fi cinstit cu clientii:
– nu poti sa vinzi ceva care functioneaza, chiar si partial, ca o cutie neagra!
– nu poti forta clientul sa vina numai la tine in caz de ceva. ca deh, tu consideri ca ai dreptul sa lucrezi cum vrei…. asta ar insemna sa incerci sa creiezi o “captive clientele”…
Deci nu sint de acord cu tine in chestia cu “how” …. nu atita timp cit platesc.
A existat chestia asta cu IT-istii acuma citiva ani buni. De atunci business-urile au trebuit sa se adapteze… mai bine faci un deal transparent cu cineva din Bangalore, decit sa ii suporti nazurile unuia din New Jersey.
Si transparenta nu impiedica libertatea de gindire, creativitatea etc.
🙂 Am auzit de industria romana de web chat. Dupa capul meu ar trebui studiata. Dar stii cum e in Romania…
tu ai facut armata ? te vad cam nostalgic, e a 2-a oara cand pomenesti de ea. Sau faci doar o simpla legatura, numai de tine stiuta, nu de alta, dar s-ar putea s-o faci degeaba 🙂
:)) …. s-ar putea sa fie o legatura stiuta de mine, dar sper, sincer, sa nu fiu singurul care o stie!! Ar fi trist!
Operele clasice de strategie cuprind “Arta razboiului” de Sun Tzu, operele lui Carl von Clausewitz, chiar si “Principele” lui Machiavelli etc.
Inutil de subliniat ca ele au legatura cu armata…..
“arta razboiului ” deja e invechita, nu-mi mai prezinta interes 🙂 . Eu as spune ca nu are legatura neaparat cu armata, ci mai mult cu altceva :).
Cred ca o sa putem sa ne distram!
Daca “Arta Razboiului” nu are legatura in principal cu armata poate ne spui si noua cu ce are, exact, legatura!??!
cred ca stiu la ce raspuns te asteptai din partea mea, da’ cred ca nu ti-l dau pe ala, ci pe altul … cuvantul magic e “strategia” 🙂 te las pe tine sa gasesti alte sinonime
Si la ce foloseste strategia si la ce foloseste armata?
subiectul asta nu e interesant pentru mine, dar, se pare, ca pentru tine prezinta importanta 🙂
intrebarea mea e alta pentru tine: tu cu ce stai bine ? cu tactica sau cu strategia? 🙂
…OK… whatever…
nu-ti prea ies strategiile, se pare 🙂
…whatever….never mind….
Mi se pare o abordare generala a problemei, care nu intra suficient in detalii.
Pe undeva nu ma mira, caci ….la Romani le place sa filozofeze! (.. nu neg, si filozofia e buna, citeodata, la ceva!).
Vorbim aici de munca, nu? Orice activitate productiva, de la artist de cinema la lucrator pe banda de asamblare poate (…lool, daca se vrea si daca exista competenta profesionala) fi “procedurizata”. Iar procedurizarea aceasta incepe cu un “flowcharting” si o descriptie narativa, facuta intr-un anumit fel, care arata foarte clar “who does what, when, where, why and how”. Dupa aceia iei fiecare activitate si ii determini obiectivul, risk-urile, persoana responsabila, controalele si parametrii de success. Urmeaza si alte etape logice pe care nu se mai enumeram din respect ptr timpul blogerilor.
Idea e ca daca procedezi cu cap devine foarte clar daca o activitate poate fi facuta sau nu de la distanta!
George, ar fi fost interesant sa il trimiti pe ziarist sa cerceteze industria romana de “web chat”! Acolo munca eficienta si productiva de la distanta!
E de toate acolo! Procedurizare, cointeresare, incentives… name it and you’ll get it!!
Dar nu imi propun, de fiecare data cand scriu cate ceva, sa intru prea mult in detalii sau sa rezolv definitiv problema… 🙂 GB
dumneavoastra cum va gasiti fraierii domnule GB?
Banc (lung) cu consultanti
“Un pastor isi mana turma de oi pe o minunata pasune cand, intr-un nor de praf, opreste un Jeep Cherokee nou nout, langa el . Soferul, un tip tanar intr-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban si o cravata YSL, scoate capul pe fereastra si zice :
– Daca iti spun exact cite oi ai in turma imi dai una ?
Pastorul se uita la tanar , se uita la turma si calm raspunde :
-Desigur.
Tanarul parcheaza masina , scoate laptopul, il conecteaza la telefonul mobil. acceseaza NASA prin Internet , apoi satelitul GPS , scaneaza aria, deschide baza de date si citeva pagini de EXCEL 60 pline de formule, apoi tipareste prin ultima generatie de printer portabil un raport de 150 de pagini si ii spune pastorului :
– Ai exact 1.586 de oi !
– Este corect si sunt de acord sa iei una dintre oi.
Se uita senin la tanar care-si alege oaia si apoi o cara la masina, apoi zice :
– Daca iti spun exact in ce business esti imi dai oaia inapoi ?
– Da, de ce nu?
– Esti consultant.
– Este corect, dar cum ai ghicit ?
– Usor, raspunde pastorul, te-ai abatut pe aici fara ca nimeni sa te invite, ai cerut sa fii platit pentru o intrebare pe care eu niciodata nu ti-am pus-o si mi-ai dat o informatie pe care eu deja o stiam! Pe deasupra habar nu ai nimic despre afacerea mea .
– Cum ai ajuns la concluzia asta ?
– Pentru ca mi-ai luat cainele .”
Din punctul meu de vedere era interesant ca sondajul respectiv sa reflecte raspunsul fiecarui participant la ambele intrebari. Personal, asa am si procedat, nu din dorinta de a nu raspunde in modul solicitat, ci din contra, pentru a raspunde la intrebarea legata de gradul de incredere, atat a angatorului fata de angajat, cat si a angajatului fata de angajator.
Atata timp, cat angajatul isi face cu seriozitate propria munca (de fapt isi respecta profesia, si mai ales pe sine) si o si demonstreaza prin atitudinea pe care o are asupra atributiilor ce-i revin, nu vad de ce nu i s-ar da de lucru la domiciliu. Libertatea in alegerea propriilor modalitati de a-si indeplini sarcinile ii apartin in totalitate. Acest lucru ar trebui sa fie cunoscut de mult prea multi angajatori. Exista mai multe cai de a ajunge la un rezultat, pacat ca unii dintre angajatori nu constientizeaza acest lucru, sau doar le sta in cale vechi mentalitati. Este adevarat, nu toti angajatii sunt de incredere, dar nu-i asa, sa nu-i tratam pe toti la fel, chiar si atunci cand nu merita, nu de alta,dar, s-ar putea sa-si pregateasca “cu mare grija razbunarea”
Astea nu sunt studii stiintifice, nu si-a propus nimeni sa faca niste sondaje in adevaratul sens al cuvantului, sunt doar asa, pentru “culoare”… GB
Cred ca problema asta se pune diferit functie de tipul de personalitate, femei/barbati, nivel ierarhic, comunitate (tara), etc. Niste exemple:
– cu cat urci pe scara ierahica e tot mai putin posibil sa lucrezi de acasa;
– o femeie cu mai multi copiii e nevoita poate sa vrea asta, chiar daca viata sociala la birou i-ar surade mai mult;
– USA stimuleaza lucratul de acasa din cauza distantelor mari.
Deci chestiunea e discutabila, as zice eu.
In ce ma priveste, din cauza postului meu care normal implica multa activitate manageriala si deplasari, nu as putea sa lucrez de acasa, desi mi-as dori o zi pe saptamana (pentru munca de conceptie – documente, comentarii, ppt, pe care nu am cum sa o fac la birou deci le fac in weekend de obicei). Psihic vorbind, de asemenea prefer viata sociala care imi da repere, statul acasa ma duce rapid la depresie spre care sunt de altfel inclinata… deci am nevoie de comunicare, de auditoriu, de a ma simti utila si a vedea rezultatul cu ochii mei, mi-e teama ca mereu ca sunt “uitata”. Totusi seara dupa serviciu nu mai simt nevoia de a iesi undeva, viata sociala de la birou ma oboseste si imi asigura cu surplus nevoia de socializare, am mare nevoie ca macar 2 ore pe zi sa reflectez, sa fiu cu mine insami si sa nu interfere nimeni cu gandurile mele.
Deci din nici un punct de vedere nu pot fi pentru lucratul de acasa in cazul meu, doar al meu.
Dar chiar in general vorbind, se stie ca faptul ca te scoli dimineata, te imbraci adecvat, te pregatesti penru o noua zi la birou, iti descarca acel minimum de adrenalina (alaturi de alti hormoni de eustress) care iti asigura motivatia, succesul, starea de bine, sentimentul placut ca e “o noua zi”. Nu e vorba de idile sau alte atractii posibile (sunt mult mai plauzibile pe facebook decat la birou!), e vorba de postura noastra la birou, de imaginea noastra pe care o vedem de fapt in ochii celorlalti. Si apoi chiar tu sustineai ca un adevarat interviu sau meeting de business nu poate fi decat face-to-face, nu?