Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma nemteasca, destul de mare. CV potrivit, experienta chiar in domeniul lor de activitate, tot director general, ani buni. Intreb, raspunde, chestiile obisnuite. La un moment dat ma intorc sa iau niste foi. El profita de secundele de pauza ca sa-si mai bea din cafea. Cand intinde mana dupa ceasca, rastoarna o cutiuta de lemn in care-mi tin cartile de vizita. Cutiuta cade in ghiveciul de flori de langa birou, nu face zgomot. Omu’ se uita instinctiv la mine, sa vada daca l-am observat. Din reflex, ma fac ca nu l-am vazut si ca imi caut mai departe hartiile, desi le aveam deja in mana. Dar il urmaream cu coada ochiului. Se da cu scaunul o palma mai la dreapta, se uita piezis dupa birou, pret de o clipita, sa vada unde a ajuns cutiuta, dupa care revine la pozitia initiala si isi bea din cafea pana m-am facut eu ca am am gasit ce cautam. Am mai discutat putin, eu iar intreb, el raspunde, el intreaba, eu raspund, ne lamurim, salutare – salutare, ne strangem mainile etc.
Va suna familiar ce ati citit aici ? Intrebare, deci: ce ati face cu omul acesta daca ati fi in locul meu? L-ati recomanda, ca si cum nu ar fi dat nimic jos de pe birou, l-ati scoate de pe short-list, l-ati pune mai la coada, eventual pe o lista de rezerve? Si daca da, sau nu, de ce?
Daca un candidat la un post de GM nu isi poate asuma responsabilitatea unui gest eronat, cu urmari neinsemnate, te poate face sa te gandesti ca va avea aceeasi atitudine si in situatii mult mai importante cand, ar trebui sa-si asume urmarile unor gesturi cu implicatii financiare sau umane mult mai mari.
Faptul ca nu a avut curaj sa-si recunoasca neindemanarea si sa treaca cu umor peste o astfel de eroare, poate fi intotdeauna extrapolat. Iar extrapolarea nu este deloc in favoarea candidatului tau.
De obicei pe functii din astea angajezi un Alfa care sa conduca oamenii sau un Sigma care sa (re)inventeze. Ambii ar fi ridicat cutiuta de jos fara probleme.
E oarecum neinspirat sa pui un Beta la un asemenea nivel fiindca intra lumea peste el si ii ia hartiile de pe birou. Ma rog, acum depinde si de pozitia companiei: daca esti in rahat, pui un Sigma sa te scoata, dar daca esti pe cai mari, ar putea sa nu mai conteze (o perioada).
Sondajele astea pot sa aiba valoare, George 🙂
Poti sa ai profilul psihologic al fiecaruia care a completat sondajul (i.e. ce crezi de asta si de aia = esti de stinga, dreapta, risk averse, etc. etc.) dupa care le trimiti exact ceea ce vor sau si mai simplu ii lasi pe altii sa o faca.
Ce a facut Cambridge Analytica.
Poate fi ceva foarte distractiv, mai ales in contextul romanesc !
M-am mirat prima data, ce fel de om ați luat la interviu pentru postul de CEO. Și am recitit: “tot director general timp de ani buni”.
CEO și “director general” sunt doua posturi total distincte. Directorul general, in Ro, este un birocrat auto-suficient, perfect descris de dumneavoastră.
CEO în schimb este o functie executivă, de responsabilitate maximă. Executivă însemnând implicare și acțiune directă, asumare de decizii. Este o poziție de forța, nu o poziție de reprezentativitate, cum e cea de “director general”.
Am avut placerea sa cunosc personal 2 CEO “nemți” și urmăresc pe LinkedIn alți câțiva. Lejeri, relaxați, cu simțul umorului, cum bine spunea cineva mai devreme. Nu s-ar fi jenat de o cutie căzută, ci ar fi făcut probabil un “spirit”, ar fi luat și el (în glumă) câteva cărți de vizita, ar fi fost jovial și colocvial.
(Bun, mă îndoiesc că o companie germana ar fi apelat la o firma de head-hunting pentru a-și desemna un CEO in Ro. De regulă ei își aduc oamenii lor până stabilizează firma aici, apoi numesc pe cineva crescut și ridicat din firma. Dar, sa zicem că este un studiu ce caz și un pretext de discuție).
Dincolo de cutiuță, as fi întrebat “directorul general” daca înțelege implicațiile rolului de CEO și este dispus să le accepte. Dacă poate face diferența de abordare și dacă este în măsură să își asume un astfel de rol. Auto-suficienta nu are ce căuta aici!
(“Director general” roman, ca CEO la o firma germana, printr-o firmă de head-hunting? Greu de crezut!)
Cristian Secosan, CEO Siemens Romania.
Traseu: UCM Resita, ABB, Alstom, Siemens, E.ON, Siemens, Romelectro, Siemens.
(Cit despre consideratiile CEO vs. Director General, de mult nu “m-am ris” atit de bine.)
Poți să “te razi” cat vrei dragul meu PDG. Avem viziuni și niveluri de abordare diferite.
“Siemens l-a numit pe Cristian Secoşan (51 de ani) director general al reprezentanței din România,”. Deci e vorba de director general, nu CEO. E o funcție de reprezentativitate pentru România. Atât și nimic mai mult. Joe Kaeser este CEO Siemens AG.
Probabil domnul Secosan și-a plătit ceva articole de prezentare la a doua numire a sa sau e mai cunoscut în mediul de business românesc.
Vorbim de o companie cu 2000 de angajați în Ro. Mica, dpmdv.
Sunt multe companii cu mult mai mulți angajați, Dacia, Carrefour, Continental, OMV Petrom, Bosch, Endava. Sa nu exageram cu denumirile.
Căutând pe google, observ că este o confuzie în mass-media românească intre pozițiile de “country manager”, “CEO”, “director general”, “owner” samd. Literatura economică americană e mai detaliata, v-o recomand.
Buna Seara Tuturor
Nu am auzit ceva Notabil realizat de acest Secosan !
Este Doar un Salariat care a pacalit HR la angajare !
Daca era un antreprenor , mai treaca mearga !
Despre Salariati nu merita polemizat daca este GM sau CEO !
Daca nu l-ati fi vazut rasturnand cutiuta ci doar ati fi gasit-o mai tarziu in ghiveciul cu flori, v-ati fi gandit ca a rasturnat-o respectivul sau pur si simplu a impins-o curentul sau a tras-o gravitatia? Si in absenta acestui eveniment care in sine poate fi catalogat cel mult minor, l-ati fi recomandat pe individ?
Unde vreau sa ajung, imi imaginez ca decizia de recomandare de obicei se bazeaza pe niste elemente solide, verificate, care si-au dovedit relevanta sistematic, in timp. In momentul in care toate aceste elemente pot fi brusc anulate de un eveniment absolut minor dar mai grav, extrem de aleator, ca rezultatul intregului proces de recrutare poate fi intors la 180 de grade printr-o simpla toana a sortii de 5 secunde care avea totusi 999 la 1000 sanse sa nu se intample, ca evaluarea unui candidat ajunge sa atarne de proverbialul fir de par, toate astea pe mine m-ar face sa imi pun serioase intrebari vizavi de soliditatea procesului de recrutare in ansamblul sau.
Sigur, putem psihanaliza pana maine insemnatatea potential cosmica a unui fapt complet banal, putem teoretiza ca in cazul unui candidat problematic este practic inevitabil ca un eveniment revelator sa se intample mai devreme sau mai tarziu, dar la fel de bine l-am putea cita pe Freud si spune ca un om care fumeaza un trabuc este cateodata doar un om care fumeaza un trabuc.
M-as fi gandit ca poate a rasturnat-o si nu a observat (posibil, desi extrem de putin probabil). Problema nu e a a rasturnat-o, ci ca nu a ridicat-o, crezand ca nu l-am observat. S-a si uitat repede la mine sa vada daca am vazut. Or, asta nu e ceva “absolut minor”, ci dimpotriva – asa cum au raspuns si cei mai multi la sondaj. Suficient cat sa-l scot de pe o short-list. GB
Cred ca problema mea este mai degraba cu faptul extrapolam prea usor un fapt care este minor in esenta sa – a rasturnat o cutiuta cu niste carti de vizita, ceva lipsit de orice consecinta materiala si complet reversibil, spre deosebire de a scapa pe jos si a sparge cescuta de exemplu – implicatia fiind ca inlocuind cutiuta cu ceva cu adevarat important comportamentul ar fi identic. Stiu ca ne place sa credem ca diavolul e intotdeauna in detalii dar cred ca nu e foarte sanatos sa alunecam nici in panta cealalta in care un detaliu din acesta capata o greutate covarsitoare.
Mai am o curiozitate, de ce nu ati intrebat direct candidatul, cred ca mai degraba reactia aceastuia la faptul ca a fost observat si este confruntat ar fi fost mai relevanta.
Ti-ai fi dorit ca viitorul CEO platit cu bani grei sa iroseasca timpul companiei sa caute cutiuta? Cred ca are ceva mult mai bun de facut cu timpul asta.
Timpul si al lui si al tau erau importante in interviu. Focusul era pe interviu nu pe cutiuta. Totusi as fi mentionat ca a cazut si as fi cerut scuze.
Faptul ca nu ridicat cutia, ba chiar a tras un ochi asupra continutului, tine de obiceiuri proaste. Dar poate ca aceste obiceiuri proaste nu au legatura cu capacitatile sale profesionale. Ex: Joachim Löw are prostul obicei de a se scarpina in fund si apoi isi miroase degetele in direct la televizor, dar asta nu l-a impiedicat sa conduca nationala Germaniei spre castigarea unui titlu mondial.
Rad de ma tavalesc pe seama oligofrenilor mintal , de la gunoaie care construiesc fara autorizatie contructii tip mansarda peste alte constructii, asta dupa ce gunoaiele castiga licitatii, unii dormind pe ei, sub ochiul ”vigilent” al autoritatilor, acelea cu care (se) colaboreaza frateste si intr-o stransa conlucrare. Ne pricepem la ORICE si la NIMIC. GAINARIE ridicata la rang de ARTA. Pe seama gainariilor practicate inclusiv si mai ales prin multinationale, pe baza de CONTRACT si de STAMPILE in lipsa sau in plus pe DVI se poate intra si-n puscarie, de asta nu sunt unii constienti. Nu se lasa cu controale APA DE PLOAIE de la ANAF, cu care se poate colabora, nu-i asa, ANAF nu e de nivelul IRS-ului (unii nici nu stiu cu ce se mananca!) se poate lasa cu ALTFEL de controale de la alte institutii de FORTA, inclusiv Consiliul Concurentei, pe acolo pe unde nu are ACCES ANAF-ul. Unii nu s-au de(s)prins inca de Marele Nod Ombilical, si delireaza neincetat. In timp ce se cauta slugile infecte si utile, la casa gainarilor, nu orice fel de gainar, ci gainar made in Bulgaria, respectiv, Turkey, altii dau consultanta gratuita pe baza de LEGE, nu pe baza de CAI VERZI PE PERETI, pe anumite bloguri, gen https://www.georgebutunoiu.com , si asta sub ochii autoritatilor. Unii sunt de SALTAT de pe strada, si nu realizeaza, asta dupa ce privesc peisajul de la distanta, si nu invata nimic! Nu e bine pentru sociopati care nu realizeaza pe ce LUME se afla! C-o halesc, cu varf si indesat! Pe post de mostra!
Gunoaiele nu se linistesc! Dupa ce privesc peisajul de la distanta, mai incearca…acelasi lucru! Prostia e mare… si da pe laturi!
Priviti in continuare peisajul (prin unele institutii, si nu numai), c-o primiti cu ACEEASI dedicatie, si nu ajunge mesajul cum trebuie la DESTINARI! Atentie la EXPEDITOR si diverse expeditii :)) … nu de natura turistica. :))
Cu grija la tractoarele de Oltina, si a altor periferici relocati, din periferie la centru…vezi Pipera, si nu numai! 🙂
E ca si cum ar produce George Butunoiu accident pe trecerea de pietoni. E adevarat, se lasa cu ALTFEL de consecinte, inclusiv de natura juridica… de-a dreptul PENALE. Sunt multe VARIABILE de luat in calcul, pana ajungi la o singura CONSTANTA. :)))
P.S. E ca si cum ti-ai bate joc de un idiot, care nu ar intelege…nici in al 12-lea ceas!
E ca si cum ar produce George Butunoiu accident pe trecerea de pietoni. E adevarat, se lasa cu ALTFEL de consecinte, inclusiv de natura juridica… de-a dreptul PENALE. Sunt multe VARIABILE de luat in calcul, pana ajungi la o singura CONSTANTA. :)))
P.S. E ca si cum ti-ai bate joc de un idiot, care nu ar intelege…nici in al 12-lea ceas, ce s-a-ntamplat si ce se-ntampla cu el!
Multe variabile, variante, interpretari, si mai ales INCADRARI & STRATEGII…juridice. 🙂 Asta pana in momentul in care se ajunge la un astfel de nivel. Pana-n proba contrarie, economicul PREVALEAZA juridicului, este un PRINCIPIU, de la care daca te abati, intri intr-o alta ETAPA. 🙂 Ar fi de-a dreptul interesant daca CEO nostru din articol umbla cu stampila cu propria semnatura la vedere, in conditiile in care dovedeste cu varf si indesat ca nu-l prea duce capul prea mult, in diverse si variabile variante si versiuni, ale propriei persoane. :))
Idem, pentru cei care se incadreaza cu usurinta la ceea ce se cheama criminalitate informatica. 🙂
Pai tocmai asta era intrebarea: nu cumva intamplarea descrisa arata ca, tocmai, nu e un “bun candidat”? Vezi ce spun si ceilalti (rezultatele sondajului)… GB
Rolul de CEO include situatii de stres emotional in care vei fi pus periodic. Asadar acest argument vine exact in defavoarea lui si nu invers. La intrebarea din titlu “Ati angaja un CEO care rastoarna pe jos o cutiuta de lemn?” as raspunde DA insa nu as angaja un CEO care ascunde lucruri si nu isi asuma greseli. Mimarea perfectiunii este una dintre tarele larg raspandite printre cei care ocupa pozitii de high-level. Asumarea greselilor si a un dram de autocunoastere este absolut necesara. E si un bun exemplu pentru cei din jurul tau din aceasta pozitie pe langa faptul ca incurajeaza asumarea de risuri calculate.
Nimeni nu spune în comentarii ce ar fi făcut ei în situația asta. Eu as fi ridicat-o, dacă ma știam perfect comfortabil cu mine însumi. Dacă ma sâcâiau serios niște lucruri și nu eram cu totul în propria piele, ca să zic asa, as fi lăsat poate cutiuța jos. Nesiguranță, mintea în alta parte. Probabil sunt oameni care, chiar când se simt perfect liniștiți și comfortabili, nu ridica cutiuța. Eu nu.
Oricum, care e treaba, nu îndrăzniți sa va puneți în locul omului, sunt, vai, atâtea variabile de luat în considerare?
Oricui i se poate intampla sa greseasca. Desi poate fi un bun CEO, pare ca nu este capabil sa isi asume responsabilitatea, lucru care poate fi extrem de grav in anumite situatii.
Dle Butunoiu, recrutati de ani de zile Directori si CEO si nu le intelegeti mentalitatea? A ridica cutia de jos e treaba PA/Secretarei, nu a lor.
Intr-o institutie europeana unde am lucrat am stat intr-un birou open plan aproape de PA a unuia din directorii generali. Am avut ocazia sa vad ce face o secretara/PA de-a lungul zilei. Toata activitatea sefului era gestionata de ea, de la bilete de avion si rezervare hoteluri pana la cele mai marunte activitati administrative Si o cutie daca era pe jos, o ridica ea, nu marele Sef. Aceasta este mentalitatea de CEO, cutiuta s-o ridice subalternul/secretara. Degeaba faceti un caz, asta e realitatea. Omul fusese director si se comporta ca atare. Daca ar fi ridicat cutiuta, l-as fi suspectat ca e impostor sau ca n-are experienta mare de CEO.
Oricum o dai, e o minciuna. Chiar daca pare nevinovata. De ce nu ar fi ales calea sa ridice cutia si sa isi ceara scuze pentru incident? Cum era firesc.. Pana la urma a fost un mic accident.
Mie mi se pare neasumare!
as spune ca e o reactie tipica pentru oricine ajuns intr-o pozitie de conducere. De multe ori pozitia spune ca ai “supravietuit” multor momente cand o “vina” sau alta putea sa fie pusa in carca ta, dar nu s-a intamplat. Pe romaneste: “te-ai orientat” 🙂
Cred ca o reactie sanatoasa ar fi fost sa-i spuna lui GB ca a rasturnat cutiuta, ca-si cere scuze si cam atat. Nu cred ca ar trebui sa o ridice “fara sa fie vazut”, pentru ca nu stia ce contine cutiuta (poate erau niste notite personale pe care posesorul nu le-ar fi vrut dezvaluite). Eventual intreba daca o poate ridica sau nu….
Aceste lucruri se pot intampla oricui, pur si simplu ar trebui tratate natural, sanatos, cu politete si maturitate, fara a face prea mult caz de ele.
Faptul ca s-a prefacut ca nu s-a intamplat nimic ar putea sa schimbe oarecum lipsa de importanta a intamplarii. Ar putea arata o lipsa de maturitate (pare o reactie de copil) sau ca nu-si asuma responsabilitatea pentru faptele lui sau pur si simplu ar putea fi nerelevant. Ar trebui investigat mai mult si apoi decis daca e angajat, ramane pe short list si asa mai departe.
Chiar daca este intalnit la o scara diferita comportamentul trecut sau prezent prezice comportamentul viitor in majoritatea situatiilor.
Sfatul meu este sa investigati in detailu pe directia comportamentului intalnit la candidat (“peel the onion”).
Cred ca un CEO trebuie sa stie aleaga intotdeauna unde merita sa investeasca efort si unde nu. In cazul de fata nu este vorba ca nu isi recunoaste greseala.. Nu are legatura cu asta. Pur si simplu nu a considerat ca merita efortul de a face ceva.
Cred ca un CEO trebuie sa stie aleaga intotdeauna unde merita sa invrsteasca effort si unde nu. In cazul de fata nu este vorba ca nu isi recunoaste greseala.. Nu are legatura cu asta. Pur si simplu nu a considerat ca merita efortul de a face ceva.
Intuitia mea: Ambii protagonisti nu stiu “sa mearga pe strada”, nu au luat in viata lor pulsul strazii care i-ar fi ajutat sa reactioneze in orice situatie si totusi au impresia gresita ca sunt oameni “cu experienta”. Un fenomen 99,99% intalnit in mediul corporate, din pacate.
Un woopy cushion (i.e.: rubber cushion that makes a sound like a fart when someone sits on it…. https://en.wikipedia.org/wiki/Whoopee_cushion ) trebuie sa iti iei, George, sa il pui pe fotoliul acela maro-galben cind ai candidati pe posturi de directori generali :))))
Nu as pleca de la clasificarea : nu e bun. Poate reactia de moment nu a fost potrivita si datorita emotiilor = dorinta mare de angajare in provocarea respectiva. Totusi dpdv moral si al principiilor nu este varianta ok. Am o provocare/intrebare ptr toti cei care au comentat : Daca acest candidat ai fi fost TU sau Copilul Tau…ati fi tratat cu aceiasi masura criticile ? Eu l-am trecut cu o treapta mai jos…nu l-am eliminat din lista ptr ca imi lipsesc multe informatii. Multumesc.
:)))) dupa asa o intimplare as vrea ca George sa puna pe biroul lui o cutie cu un continut care sa miroasa groaznic de rau.
Cind ii vine un candidat deschide cutis si ne déscrie si noua ce s-a intimplat :)))
Bineinteles, “experimentul” de mai sus nu poate fi pus in practica, caci a devenit transparent, dar ma bazez pe inventivitatea lui GB sa ne tine “entertained”.
Servus “un domn”,
De fapt asta este si hazul blogului acesta si, in general, hazul citirii stirilor si noutatilor din Romania.
Cam totul este la nivel de CanCan! Nu gasesti, usor, asa ceva unde traiesc eu.
Cind am chef de ceva mai amuzant ma uit la “Romanian News” si totdeauna ma inveselesc. Am prins asta de la niste colegi de facultate, acuma +25 de ani, din India. Cind erau tristi, citeau ziarele indiene.
Probabil “evenimentul” a fost regizat de George, pentru animatie pe medii digitale, but who cares ? :)))
Servus Mike B
OFF TOPIC – Elon M a initiat proiectul de mai jos, intrebare :
daca acest proiect devine viabil cel tarziu in 2050…cine va fi concediat primul ? cel cu Implant sau cel fara Implant ?
Servus “un domn”,
Scuze pentru raspunsul/ feedback-ul lent. Sint intr-o destinatie mai exotica, aproape de ecuator, si putin mai indepartat de rutinele “occidentale”.
Elon Musk este un bun marketer.
Sint deja multe aplicatii digitale in “health care”. De la iWatch la lentilele de contact cu chip care indica glicemia, trecind prin tot felul de device-uri conectate la medic sau laborator.
Proiectul de care vorbim va devenii viabil in maximum 10 ani si va avea beneficii semnificative.
Control total asupra creierului uman nu se va intimpla, pentru ca spre deosebire de alte organe care sint complexe, creierul este un system complex adaptiv.
Creierul il poti compara cu ecosystemul natural. Reactioneaza si se adapteaza repede.
Nu ar fi bine daca s-ar putea controla fenomelele naturale, starea vremii etc.?
Daca s-ar putea controla creierul uman cei mai entuziasti ar fi cei din conducerea Partidului Comunist Chinez ! Oricum recunoasterea faciala este ceva comun acolo, precum si scoring-ul social.
La nivel de firme, da, cred ca cei cu implante pot fi preferatii angajatorilor.
Nu sint si acuma “cozile e de topor” si executantii cei mai cautati?
Nici nu trebuie implante costisitoare ca sa gasesti executanti ….
@“un domn”
Nu trebuie minimizat, totusi, avantajul care decurge din inapoierea Ro. Chestiile astea sint la 100 de ani de Ro unde sint WC in fundul curtii si nu sint drumuri.
Asa ca riscurile sint foarte, foarte mici….
OFF TOPIC – barboshii de la Teheran au sechestrat alt petrolier occidental ( anul trecut erai in tratative cu ceva arabi parca Pentru un proiect profesional ) cum se poate interpreta Iranul ? Un deja vu Al Qaida sau alt ISIS ? Axa : Teheran-Moscova-Berlin este ciudata
Am o nepoata care vrea sa se specializeze pe HR, fiind studenta in anul I la o facultate de profil din Olanda. I-am indicat in urma cu vreo doua luni acest blog (nu mai intrasem de ceva timp pe el, dar stiam ca poate gasi o abordare diferita).
Citind postarea aceasta si cateva din lunile trecute stau sa ma intreb daca am facut o recomandare buna. Subiectele si maniera in care au fost abordate ma surprind in mod neplacut.
Treaba-i simpla. Eu nu as angaja niciodată un astfel de om în firma mea, dar as face tot posibilul să-l “remarce” concurenta mea. Să-l recomand unui partener de afaceri ar fi “sinucidere” curata. Dați-le oamenilor locurile pe care le merita și lucruri pe care pot sa le ducă.
Errare humanum est. Perseverare diabolicum!
Personal mi-as fi anuntat isprava pentru ca cealata persoana sa nu-si faca tot felul de idei cine i-a luat cartile de vizita sau sa caute ulterior ca bezemeticul dupa ele. Si ca sa fie si mai isteata treaba as fi impachetat tot evenimentul in ceva hazliu care sa dilueze situatia creata si sa indrepte atentia inspre altceva mai pozitiv.
Imi aduce aminte de o poveste de la inceputurile carierei mele la sfarsitul anilor ’90, cred ca ’98. Eram in delegatie in Franta cu un country manager roman, diurna nu era cine stie ce, evident nu o vedeai in mana, o tinea sefu. Omul era la nivel de afisat principii un fel de sfantul Francisc si maica Tereza, iar profesional era mare fan Jack Welch si Lee Iaccoca. Eram trei juniori cu el si ne-a propus sa nu mancam la restaurantul hotelului ca era cam scump, ci la un restaurant micut, cam vai mama lui, dar pentru juniori la prima iesire din tara era wow ! Ne-a zis ca bugetul de deplasare e praf si ca trebuie avut mare grija cum cheltuim. Asa ca a ales el pentru noi 🙂 Ne-am ridicat de la masa cam flamanzi, dar am zis: ba, asa e la francezi, astia nu baga mamaliga si tocana ! Ne-am intors la hotel, ne-am dus in camere, era vara, cald rau in camere (A/C era un lux pe-atunci, totusi), asa ca am coborat in lobby (sa cascam gura, ca barul era scump). De curiozitate, am intrat in restaurant, macar sa vedem cum arata…cand colo, cine se ospata la o masa cu friptura si vin ? Oh, yes, omul nostru…era atat de ocupat ca nici nu ne-a vazut…mai bine, ca probabil la intoarcerea acasa, eram pusi pe liber. Probabil a lasat si el o cutiuta pe undeva cand a fost la interviul de angajare !
Oamenii folosesc energii diferite în funcție de context.
Dacă omul din exemplu are un profil mov (rumegă bine înainte să ia o decizie), reacția lui e normală. Mă gândesc că nu inviți la interviu un director general fără să-i știi profilul, prin urmare întâmplarea poate confirma ceea ce știai deja.
Unii zic că nu-și asumă, că ascunde sub preș…
Da, sunt situații când e mai bine să nu faci nimic, un timp.
În locul lui, i-aș fi relatat la final întâmplarea recrutorului (cu mențiunea că și eu l-am observat să îi văd reacția) și aș fi ridicat cutiuța fără să aranjez cărțile de vizită.
Mie mi se pare relevanta lipsa sau nemanifestarea simtului umorului. In posturi inalte, daca nu ai simtul umorului si capacitatea de a rade de tine insuti, ai toate sansele sa devii rapid inadecvat sau ratat, un om crispat fara flexibilitatea necesara responsabilitatilor, uneori coplesitoare, pe care le ai.
Pe vorba: nevasta, lasa cearta, daca eram perfect, nu te luam de sotie ! Tot asa e un fapt minor, aproape nesemnificativ fata de de interviu, la care candidatul fie s-a crispat fie nu s-a vazut manjindu-si degetele in pamantul de la flori. Totusi, putea sa spuna ca a trantit acea cutie, era mai fair-play.
Un comentariu interesant pe Facebook, imi pare rau ca nu l-a pus si aici. Insa il pun eu, e relevant si mi se pare folositor… GB Asadar: “Subiectul mi se pare irelevant. Cand a intrat in Egipt, Alexandru cel Mare a fost intampinat de o mana de preoti sacri ce l-au rugat sa desfaca un nod foarte incalcit. Un test aparent de netrecut, venit din partea unor oameni ce se considerau extrem de importanti, in limitarea lor. Alexandru a scos sabia si a taiat nodul gordian si astfel si-a anexat Egiptul la imperiul aflat la inceputurile sale. Un lider adevarat, un invatat desavarsit, un om capabil sa-si conduca armata la capatul lumii cunoscute. Acesta este genul de lider inspirational pe care eu il caut si va asigur ca astfel de oameni exista, sunt chiar printre noi.
Revenind la subiectul cu cutiuta, hartiutzele si floarea de colț, asa cum au fost ele redate in scurtul text ce insoteste cele 2 poze plictisite. A trebuit sa citesc de doua ori materialul ca sa-i inteleg scopul… insa chiar si dupa o lectura atenta tot nu pot sa-l incadrez altfel decat in genul umoristic, al luptei cu imaginarul, de tipul conului Leonida, al lui Caragiale sau al lui Quijote, de Cervantes. Cand in jurul nostru exista oameni ce iau decizii de miliarde de EURO, care opereaza pe creier, decizii care afecteaza vietile a zeci si sute de oameni, nu putem sa ii judecam prin prisma unei cutiute nestiute dintr-un birou anonim, ascuns intr-o casa obscura, la o adresa irelevanta, dintr-un cartier neinteresant.
Un lucru e cert-daca nu vreti sa apareti in postari pe FB, sa fiti ridiculizati si batjocoriti, improscati cu noroi si umiliti, urmati urmatorul sfat:
In cazul in care aveti curajul sa mergeti la un interviu, la solicitarea acestui domn, imbracati-va cel mai scump costum si asortati sosete noi la acesta (in cazul in care nu aveti unul bun, cumparati). Asezati-va pe scaun ca si cum ar fi unul electric si refuzati orice cafea, apa sau suc ce v-ar putea fi oferite. E o capcana! Nu-l priviti in ochi pt ca ar putea fi interpretat ca semn de mandrie si superioritate. Nu uita, aici se cauta CEO cu mentalitate de sclav! Raspunde atent si literar, nu aborda subiecte colocviale- vei fi pe FB inainte sa parasesti casa! Si parcheaza-ti Mercedesul la doua strazi distanta, in caz contrar va fi fotografiat si-l vei vedea subiect al unui studiu social.”
Ce ar trebui extras din evenimentul cu acea cutiuta este faptul ca acel directoras are obiceiul de a ascunde lucrurile sub pres decat de a isi asuma. Daca nu isi asuma ca a daramat o cutiuta din lemn, cum sa ai incredere ca isi va asuma o greseala de cateva milioane de euro?
Poate o sa zici ca e de la context. Uite aici un context: e final de an si ai o gaura de 1 milion de euro. Mai ai 2 saptamani pana se inchide anul financiar si iti incasezi un bonus de 10 salarii. Daca se descopra gaura, bonusul tau este de doar 1 salariu. Ce faci? Te faci ca ea nu exista pana se incheie anul sau o recunosti si nu primesti bonusul? (extra mentiune: daca recunosti gaura, ai sanse sub 10% sa o acoperi pana la final de an. Daca o recunosti peste 2 saptamani ai sanse de 0% sa mai faci ceva).
Cel mai relevant comentariu si imi place ca il apreciati. Ar fi fost frumos sa fi fost “mai multe comentarii la acest comentariu”. Oricum pentru clientul dvs german sigur nu intra in disctuie pentru ca (din pacate) pentru ei conteza … Asta o spun ca etnic German 🙂
“birou anonim, ascuns intr-o casa obscura, la o adresa irelevanta, dintr-un cartier neinteresant.”
Si din aceasta poziție cineva crede ca ridiculizeaza situația vorbind despre șosete asortate… Pe bune?
Adică dacă ar fi fost un birou luxos, gard în gard cu guvernul, atunci merita oboseala de a spune măcar” dacă va căutati cărțile de vizita sa știți ca sunt un ghiveci, le-am pus sa se înmulțească ”
Nu e o problema ca le-a dat Pe jos, ci este o problema ca a lăsat ca a este sa fie căutate, sa se murdărească sau sa fie certata femeia de serviciu pentru neglijență.
Am avut eu la curățenie o persoana care a stricat cabina de dus, dar, nu numai ca nu a spus, dar a mai și pus ușa in poziție normala, iar când am atins-o s-a prăbușit. Și nu a recunoscut.
Nu mi se pare ok nici faptul ca nu i s-a atras atenția. Era relevant în tot contextul. Altfel e doar de volum al comentariilor. Reacția lui la observație abia intregea imaginea.
Aristotel spune: ”Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența așadar nu este o acțiune ci un obicei”. In cazul prezentat as spune ca non-excelenta dovedita il socte din lista de candidati.
Aristotel nu a spus niciodata asta. A fost Will Durant in The Story of Philosophy. Acum, daca suntem ceea ce facem in mod repetat, conform postului si citatului tau atribuit gresit, inseamna ca pot sa zic ca tu mereu atribui victoriile si ideile bune celor care nu au participat deloc la ele. Dar nu e asa, nu? Asa ca:
1) Domnule Butunoiu, e o intamplare. Reactia nu a fost una de dorit, dar nici nu trebuie sa desconsideri un om in functie de cum reactioneaza la O SINGURA intamplare. Asta e o chestie lazy, si sincer, eu daca as vedea postul dumneavoastra si as fi in locul candidatului, as refuza continuarea procesului si m-as indoi si de abilitatea dumneavoastra de a evalua CEOs cu adevarat.
2) Hai sa ne oprim cu citatele astea super cool si corporate cand habar nu avem de unde, cand, si in ce context au fost spuse
Daca ai avea nevoie de o operatie, te-ai duce la un chirurg despre care stii ca a avut 1000 de operatii reusite si la una a uitat o pensa intr-un pacient, dar nu s-a mai obosit sa-l deschida din nou si sa scoata pensa (pe principiul “las ca poate…”) ?
Ce a facut candidatul e fie o dovada de nepasare (lasa ca strange Butunoiu), fie una de timiditate exagerata (copil de 5 ani care a varsat paharul cu lapte). Ambele cazuri nu se impaca cu pozitia de CEO.
CEO asta cand o va da in bara pe pozitia lui va incerca sa stearga urmele, sa fuga de raspundere. Sunt sanse f mici, poate 5% sa fi facut cu cutia ceea ce n-ar face pe postul lui.
Cred ca nea CEO asta daca primeste o shpaga, nu o va refuza, nici nu o va declara proprietarilor.
Asa ca…ce sa faci cu el? Poate e pregatit, poate are experienta, dar mie ceva imi spune ca nu e prra onest…
Ar fi bine ca astfel de oameni, sa nu primeasca pozitii prin care hotarasc soarta altora… Si stiu ce spun!
In Romania, la ora actuala, e plin de “conducatori” lipsiti de caracter, scrupule, integritate si calitate umana.
Va implor, nu ii mai dati nici o sansa!
Multumesc.
Omul era atent la ceea ce urma sa fie intrebat considerand pe moment ca este mai important sa ramana concentrat si sa se gandeasca ce trebuia sa raspunda si mai putin relevant cautarea si ridicarea cutiutei. Probabil a gandit ca o va cauta si ridica la final. In sfarsit cand s-a terminat interviul a uitat complet de ridicarea ei. Nu cred ca este semnificativ pentru un interviu de asemenea importanta.
Nu as angaja o persoană care fuge de răspundere și încearcă să ascundă sub preș responsabilitatea ori care consideră că, deși a greșit, nu este de nivelul său sa repari greșeala
Lipsa de politete este putin spus. Gestul denota lucruri despre comportamentul sau: verificari, sa stiu, sa aflu, orice informatie este pretioasa, etc (totusi este un CEO). L-as compara cu gestul unuia pe care il inviti la masa, dar pe langa faptul ca intra incaltat in bocanci in sufragerie, nu stie sa foloseasca o furculita.
Acel capac de cufar “de zestre” creeaza un dezechilibru permanent cutiutei. A fost plasata intentionat pentru a vedea reactia candidatului atunci cand se dezechilibreaza? :))
Serios vorbind, discutam despre ce face acel om cand stie ca este vazut si cum este el de fapt, cand nu stie ca este vazut.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (74)
Daca un candidat la un post de GM nu isi poate asuma responsabilitatea unui gest eronat, cu urmari neinsemnate, te poate face sa te gandesti ca va avea aceeasi atitudine si in situatii mult mai importante cand, ar trebui sa-si asume urmarile unor gesturi cu implicatii financiare sau umane mult mai mari.
Faptul ca nu a avut curaj sa-si recunoasca neindemanarea si sa treaca cu umor peste o astfel de eroare, poate fi intotdeauna extrapolat. Iar extrapolarea nu este deloc in favoarea candidatului tau.
Cam timorat… nu stie sa controleze camera 🙂
De obicei pe functii din astea angajezi un Alfa care sa conduca oamenii sau un Sigma care sa (re)inventeze. Ambii ar fi ridicat cutiuta de jos fara probleme.
E oarecum neinspirat sa pui un Beta la un asemenea nivel fiindca intra lumea peste el si ii ia hartiile de pe birou. Ma rog, acum depinde si de pozitia companiei: daca esti in rahat, pui un Sigma sa te scoata, dar daca esti pe cai mari, ar putea sa nu mai conteze (o perioada).
Sondajele astea pot sa aiba valoare, George 🙂
Poti sa ai profilul psihologic al fiecaruia care a completat sondajul (i.e. ce crezi de asta si de aia = esti de stinga, dreapta, risk averse, etc. etc.) dupa care le trimiti exact ceea ce vor sau si mai simplu ii lasi pe altii sa o faca.
Ce a facut Cambridge Analytica.
Poate fi ceva foarte distractiv, mai ales in contextul romanesc !
M-am mirat prima data, ce fel de om ați luat la interviu pentru postul de CEO. Și am recitit: “tot director general timp de ani buni”.
CEO și “director general” sunt doua posturi total distincte. Directorul general, in Ro, este un birocrat auto-suficient, perfect descris de dumneavoastră.
CEO în schimb este o functie executivă, de responsabilitate maximă. Executivă însemnând implicare și acțiune directă, asumare de decizii. Este o poziție de forța, nu o poziție de reprezentativitate, cum e cea de “director general”.
Am avut placerea sa cunosc personal 2 CEO “nemți” și urmăresc pe LinkedIn alți câțiva. Lejeri, relaxați, cu simțul umorului, cum bine spunea cineva mai devreme. Nu s-ar fi jenat de o cutie căzută, ci ar fi făcut probabil un “spirit”, ar fi luat și el (în glumă) câteva cărți de vizita, ar fi fost jovial și colocvial.
(Bun, mă îndoiesc că o companie germana ar fi apelat la o firma de head-hunting pentru a-și desemna un CEO in Ro. De regulă ei își aduc oamenii lor până stabilizează firma aici, apoi numesc pe cineva crescut și ridicat din firma. Dar, sa zicem că este un studiu ce caz și un pretext de discuție).
Dincolo de cutiuță, as fi întrebat “directorul general” daca înțelege implicațiile rolului de CEO și este dispus să le accepte. Dacă poate face diferența de abordare și dacă este în măsură să își asume un astfel de rol. Auto-suficienta nu are ce căuta aici!
(“Director general” roman, ca CEO la o firma germana, printr-o firmă de head-hunting? Greu de crezut!)
Cristian Secosan, CEO Siemens Romania.
Traseu: UCM Resita, ABB, Alstom, Siemens, E.ON, Siemens, Romelectro, Siemens.
(Cit despre consideratiile CEO vs. Director General, de mult nu “m-am ris” atit de bine.)
Poți să “te razi” cat vrei dragul meu PDG. Avem viziuni și niveluri de abordare diferite.
“Siemens l-a numit pe Cristian Secoşan (51 de ani) director general al reprezentanței din România,”. Deci e vorba de director general, nu CEO. E o funcție de reprezentativitate pentru România. Atât și nimic mai mult. Joe Kaeser este CEO Siemens AG.
Probabil domnul Secosan și-a plătit ceva articole de prezentare la a doua numire a sa sau e mai cunoscut în mediul de business românesc.
Vorbim de o companie cu 2000 de angajați în Ro. Mica, dpmdv.
Sunt multe companii cu mult mai mulți angajați, Dacia, Carrefour, Continental, OMV Petrom, Bosch, Endava. Sa nu exageram cu denumirile.
Căutând pe google, observ că este o confuzie în mass-media românească intre pozițiile de “country manager”, “CEO”, “director general”, “owner” samd. Literatura economică americană e mai detaliata, v-o recomand.
Buna Seara Tuturor
Nu am auzit ceva Notabil realizat de acest Secosan !
Este Doar un Salariat care a pacalit HR la angajare !
Daca era un antreprenor , mai treaca mearga !
Despre Salariati nu merita polemizat daca este GM sau CEO !
PDG, ati omis OMV Petrom pe unde a trecut dnul Secosa,
Daca nu l-ati fi vazut rasturnand cutiuta ci doar ati fi gasit-o mai tarziu in ghiveciul cu flori, v-ati fi gandit ca a rasturnat-o respectivul sau pur si simplu a impins-o curentul sau a tras-o gravitatia? Si in absenta acestui eveniment care in sine poate fi catalogat cel mult minor, l-ati fi recomandat pe individ?
Unde vreau sa ajung, imi imaginez ca decizia de recomandare de obicei se bazeaza pe niste elemente solide, verificate, care si-au dovedit relevanta sistematic, in timp. In momentul in care toate aceste elemente pot fi brusc anulate de un eveniment absolut minor dar mai grav, extrem de aleator, ca rezultatul intregului proces de recrutare poate fi intors la 180 de grade printr-o simpla toana a sortii de 5 secunde care avea totusi 999 la 1000 sanse sa nu se intample, ca evaluarea unui candidat ajunge sa atarne de proverbialul fir de par, toate astea pe mine m-ar face sa imi pun serioase intrebari vizavi de soliditatea procesului de recrutare in ansamblul sau.
Sigur, putem psihanaliza pana maine insemnatatea potential cosmica a unui fapt complet banal, putem teoretiza ca in cazul unui candidat problematic este practic inevitabil ca un eveniment revelator sa se intample mai devreme sau mai tarziu, dar la fel de bine l-am putea cita pe Freud si spune ca un om care fumeaza un trabuc este cateodata doar un om care fumeaza un trabuc.
M-as fi gandit ca poate a rasturnat-o si nu a observat (posibil, desi extrem de putin probabil). Problema nu e a a rasturnat-o, ci ca nu a ridicat-o, crezand ca nu l-am observat. S-a si uitat repede la mine sa vada daca am vazut. Or, asta nu e ceva “absolut minor”, ci dimpotriva – asa cum au raspuns si cei mai multi la sondaj. Suficient cat sa-l scot de pe o short-list. GB
Cred ca problema mea este mai degraba cu faptul extrapolam prea usor un fapt care este minor in esenta sa – a rasturnat o cutiuta cu niste carti de vizita, ceva lipsit de orice consecinta materiala si complet reversibil, spre deosebire de a scapa pe jos si a sparge cescuta de exemplu – implicatia fiind ca inlocuind cutiuta cu ceva cu adevarat important comportamentul ar fi identic. Stiu ca ne place sa credem ca diavolul e intotdeauna in detalii dar cred ca nu e foarte sanatos sa alunecam nici in panta cealalta in care un detaliu din acesta capata o greutate covarsitoare.
Mai am o curiozitate, de ce nu ati intrebat direct candidatul, cred ca mai degraba reactia aceastuia la faptul ca a fost observat si este confruntat ar fi fost mai relevanta.
Dacă i-a fost frica sa ascundă un eveniment atât de minor înseamnă că va ascunde cu siguranță evenimentele mult mai importante
Ti-ai fi dorit ca viitorul CEO platit cu bani grei sa iroseasca timpul companiei sa caute cutiuta? Cred ca are ceva mult mai bun de facut cu timpul asta.
Timpul si al lui si al tau erau importante in interviu. Focusul era pe interviu nu pe cutiuta. Totusi as fi mentionat ca a cazut si as fi cerut scuze.
Cred ca tine de asumare iar in pozitia pentru care recrutezi, ai nevoie de un om care sa isi asume si greseli, si reusite.
Eu nu l as angaja.
Faptul ca nu ridicat cutia, ba chiar a tras un ochi asupra continutului, tine de obiceiuri proaste. Dar poate ca aceste obiceiuri proaste nu au legatura cu capacitatile sale profesionale. Ex: Joachim Löw are prostul obicei de a se scarpina in fund si apoi isi miroase degetele in direct la televizor, dar asta nu l-a impiedicat sa conduca nationala Germaniei spre castigarea unui titlu mondial.
Rad de ma tavalesc pe seama oligofrenilor mintal , de la gunoaie care construiesc fara autorizatie contructii tip mansarda peste alte constructii, asta dupa ce gunoaiele castiga licitatii, unii dormind pe ei, sub ochiul ”vigilent” al autoritatilor, acelea cu care (se) colaboreaza frateste si intr-o stransa conlucrare. Ne pricepem la ORICE si la NIMIC. GAINARIE ridicata la rang de ARTA. Pe seama gainariilor practicate inclusiv si mai ales prin multinationale, pe baza de CONTRACT si de STAMPILE in lipsa sau in plus pe DVI se poate intra si-n puscarie, de asta nu sunt unii constienti. Nu se lasa cu controale APA DE PLOAIE de la ANAF, cu care se poate colabora, nu-i asa, ANAF nu e de nivelul IRS-ului (unii nici nu stiu cu ce se mananca!) se poate lasa cu ALTFEL de controale de la alte institutii de FORTA, inclusiv Consiliul Concurentei, pe acolo pe unde nu are ACCES ANAF-ul. Unii nu s-au de(s)prins inca de Marele Nod Ombilical, si delireaza neincetat. In timp ce se cauta slugile infecte si utile, la casa gainarilor, nu orice fel de gainar, ci gainar made in Bulgaria, respectiv, Turkey, altii dau consultanta gratuita pe baza de LEGE, nu pe baza de CAI VERZI PE PERETI, pe anumite bloguri, gen https://www.georgebutunoiu.com , si asta sub ochii autoritatilor. Unii sunt de SALTAT de pe strada, si nu realizeaza, asta dupa ce privesc peisajul de la distanta, si nu invata nimic! Nu e bine pentru sociopati care nu realizeaza pe ce LUME se afla! C-o halesc, cu varf si indesat! Pe post de mostra!
Gunoaiele nu se linistesc! Dupa ce privesc peisajul de la distanta, mai incearca…acelasi lucru! Prostia e mare… si da pe laturi!
Priviti in continuare peisajul (prin unele institutii, si nu numai), c-o primiti cu ACEEASI dedicatie, si nu ajunge mesajul cum trebuie la DESTINARI! Atentie la EXPEDITOR si diverse expeditii :)) … nu de natura turistica. :))
Cu grija la tractoarele de Oltina, si a altor periferici relocati, din periferie la centru…vezi Pipera, si nu numai! 🙂
E ca si cum ar produce George Butunoiu accident pe trecerea de pietoni. E adevarat, se lasa cu ALTFEL de consecinte, inclusiv de natura juridica… de-a dreptul PENALE. Sunt multe VARIABILE de luat in calcul, pana ajungi la o singura CONSTANTA. :)))
P.S. E ca si cum ti-ai bate joc de un idiot, care nu ar intelege…nici in al 12-lea ceas!
E ca si cum ar produce George Butunoiu accident pe trecerea de pietoni. E adevarat, se lasa cu ALTFEL de consecinte, inclusiv de natura juridica… de-a dreptul PENALE. Sunt multe VARIABILE de luat in calcul, pana ajungi la o singura CONSTANTA. :)))
P.S. E ca si cum ti-ai bate joc de un idiot, care nu ar intelege…nici in al 12-lea ceas, ce s-a-ntamplat si ce se-ntampla cu el!
Multe variabile, variante, interpretari, si mai ales INCADRARI & STRATEGII…juridice. 🙂 Asta pana in momentul in care se ajunge la un astfel de nivel. Pana-n proba contrarie, economicul PREVALEAZA juridicului, este un PRINCIPIU, de la care daca te abati, intri intr-o alta ETAPA. 🙂 Ar fi de-a dreptul interesant daca CEO nostru din articol umbla cu stampila cu propria semnatura la vedere, in conditiile in care dovedeste cu varf si indesat ca nu-l prea duce capul prea mult, in diverse si variabile variante si versiuni, ale propriei persoane. :))
Idem, pentru cei care se incadreaza cu usurinta la ceea ce se cheama criminalitate informatica. 🙂
Total ne relevant, deși prima impresie contează , ne luarea în calcul a stări emoționale și reacțiile acestuia te pot face sa pierzi un bun candidat.
Pai tocmai asta era intrebarea: nu cumva intamplarea descrisa arata ca, tocmai, nu e un “bun candidat”? Vezi ce spun si ceilalti (rezultatele sondajului)… GB
Rolul de CEO include situatii de stres emotional in care vei fi pus periodic. Asadar acest argument vine exact in defavoarea lui si nu invers. La intrebarea din titlu “Ati angaja un CEO care rastoarna pe jos o cutiuta de lemn?” as raspunde DA insa nu as angaja un CEO care ascunde lucruri si nu isi asuma greseli. Mimarea perfectiunii este una dintre tarele larg raspandite printre cei care ocupa pozitii de high-level. Asumarea greselilor si a un dram de autocunoastere este absolut necesara. E si un bun exemplu pentru cei din jurul tau din aceasta pozitie pe langa faptul ca incurajeaza asumarea de risuri calculate.
Nimeni nu spune în comentarii ce ar fi făcut ei în situația asta. Eu as fi ridicat-o, dacă ma știam perfect comfortabil cu mine însumi. Dacă ma sâcâiau serios niște lucruri și nu eram cu totul în propria piele, ca să zic asa, as fi lăsat poate cutiuța jos. Nesiguranță, mintea în alta parte. Probabil sunt oameni care, chiar când se simt perfect liniștiți și comfortabili, nu ridica cutiuța. Eu nu.
Oricum, care e treaba, nu îndrăzniți sa va puneți în locul omului, sunt, vai, atâtea variabile de luat în considerare?
Oricui i se poate intampla sa greseasca. Desi poate fi un bun CEO, pare ca nu este capabil sa isi asume responsabilitatea, lucru care poate fi extrem de grav in anumite situatii.
Cel mai sanatos este sa zdrobesti cutiuta dintr-un pumn zdravan. Asa ar face un CEO.
Bon Jour Liviu
Asa ceva a facut “ceo-ul” URSS numitul Stalin
Incerci asa ceva la sediul P$D si ajungi departe !
Succes!
Dle Butunoiu, recrutati de ani de zile Directori si CEO si nu le intelegeti mentalitatea? A ridica cutia de jos e treaba PA/Secretarei, nu a lor.
Intr-o institutie europeana unde am lucrat am stat intr-un birou open plan aproape de PA a unuia din directorii generali. Am avut ocazia sa vad ce face o secretara/PA de-a lungul zilei. Toata activitatea sefului era gestionata de ea, de la bilete de avion si rezervare hoteluri pana la cele mai marunte activitati administrative Si o cutie daca era pe jos, o ridica ea, nu marele Sef. Aceasta este mentalitatea de CEO, cutiuta s-o ridice subalternul/secretara. Degeaba faceti un caz, asta e realitatea. Omul fusese director si se comporta ca atare. Daca ar fi ridicat cutiuta, l-as fi suspectat ca e impostor sau ca n-are experienta mare de CEO.
Putea sa spuna ‘Pardon” si sa o lase acolo sa o ridice secretara. Asa ar face un individ cu profil de CEO.
Oricum o dai, e o minciuna. Chiar daca pare nevinovata. De ce nu ar fi ales calea sa ridice cutia si sa isi ceara scuze pentru incident? Cum era firesc.. Pana la urma a fost un mic accident.
Mie mi se pare neasumare!
Corect
as spune ca e o reactie tipica pentru oricine ajuns intr-o pozitie de conducere. De multe ori pozitia spune ca ai “supravietuit” multor momente cand o “vina” sau alta putea sa fie pusa in carca ta, dar nu s-a intamplat. Pe romaneste: “te-ai orientat” 🙂
Cred ca o reactie sanatoasa ar fi fost sa-i spuna lui GB ca a rasturnat cutiuta, ca-si cere scuze si cam atat. Nu cred ca ar trebui sa o ridice “fara sa fie vazut”, pentru ca nu stia ce contine cutiuta (poate erau niste notite personale pe care posesorul nu le-ar fi vrut dezvaluite). Eventual intreba daca o poate ridica sau nu….
Aceste lucruri se pot intampla oricui, pur si simplu ar trebui tratate natural, sanatos, cu politete si maturitate, fara a face prea mult caz de ele.
Faptul ca s-a prefacut ca nu s-a intamplat nimic ar putea sa schimbe oarecum lipsa de importanta a intamplarii. Ar putea arata o lipsa de maturitate (pare o reactie de copil) sau ca nu-si asuma responsabilitatea pentru faptele lui sau pur si simplu ar putea fi nerelevant. Ar trebui investigat mai mult si apoi decis daca e angajat, ramane pe short list si asa mai departe.
Chiar daca este intalnit la o scara diferita comportamentul trecut sau prezent prezice comportamentul viitor in majoritatea situatiilor.
Sfatul meu este sa investigati in detailu pe directia comportamentului intalnit la candidat (“peel the onion”).
Cred ca un CEO trebuie sa stie aleaga intotdeauna unde merita sa investeasca efort si unde nu. In cazul de fata nu este vorba ca nu isi recunoaste greseala.. Nu are legatura cu asta. Pur si simplu nu a considerat ca merita efortul de a face ceva.
Cred ca un CEO trebuie sa stie aleaga intotdeauna unde merita sa invrsteasca effort si unde nu. In cazul de fata nu este vorba ca nu isi recunoaste greseala.. Nu are legatura cu asta. Pur si simplu nu a considerat ca merita efortul de a face ceva.
Intuitia mea: Ambii protagonisti nu stiu “sa mearga pe strada”, nu au luat in viata lor pulsul strazii care i-ar fi ajutat sa reactioneze in orice situatie si totusi au impresia gresita ca sunt oameni “cu experienta”. Un fenomen 99,99% intalnit in mediul corporate, din pacate.
Un woopy cushion (i.e.: rubber cushion that makes a sound like a fart when someone sits on it…. https://en.wikipedia.org/wiki/Whoopee_cushion ) trebuie sa iti iei, George, sa il pui pe fotoliul acela maro-galben cind ai candidati pe posturi de directori generali :))))
nu trebuie sa pui cutia acolo deschisa , pe marginea biroului, cu atatea carti de vizita “importante” probabil a facut o intentionat!
Nu as pleca de la clasificarea : nu e bun. Poate reactia de moment nu a fost potrivita si datorita emotiilor = dorinta mare de angajare in provocarea respectiva. Totusi dpdv moral si al principiilor nu este varianta ok. Am o provocare/intrebare ptr toti cei care au comentat : Daca acest candidat ai fi fost TU sau Copilul Tau…ati fi tratat cu aceiasi masura criticile ? Eu l-am trecut cu o treapta mai jos…nu l-am eliminat din lista ptr ca imi lipsesc multe informatii. Multumesc.
:)))) dupa asa o intimplare as vrea ca George sa puna pe biroul lui o cutie cu un continut care sa miroasa groaznic de rau.
Cind ii vine un candidat deschide cutis si ne déscrie si noua ce s-a intimplat :)))
Bineinteles, “experimentul” de mai sus nu poate fi pus in practica, caci a devenit transparent, dar ma bazez pe inventivitatea lui GB sa ne tine “entertained”.
Servus Mike B
Uite cum a reactionat Lumea la o stire de can can !
Un fapt banal ( poate chiar regizat de GB )
Servus “un domn”,
De fapt asta este si hazul blogului acesta si, in general, hazul citirii stirilor si noutatilor din Romania.
Cam totul este la nivel de CanCan! Nu gasesti, usor, asa ceva unde traiesc eu.
Cind am chef de ceva mai amuzant ma uit la “Romanian News” si totdeauna ma inveselesc. Am prins asta de la niste colegi de facultate, acuma +25 de ani, din India. Cind erau tristi, citeau ziarele indiene.
Probabil “evenimentul” a fost regizat de George, pentru animatie pe medii digitale, but who cares ? :)))
Servus Mike B
OFF TOPIC – Elon M a initiat proiectul de mai jos, intrebare :
daca acest proiect devine viabil cel tarziu in 2050…cine va fi concediat primul ? cel cu Implant sau cel fara Implant ?
https://www.youtube.com/watch?v=lA77zsJ31nA
Servus “un domn”,
Scuze pentru raspunsul/ feedback-ul lent. Sint intr-o destinatie mai exotica, aproape de ecuator, si putin mai indepartat de rutinele “occidentale”.
Elon Musk este un bun marketer.
Sint deja multe aplicatii digitale in “health care”. De la iWatch la lentilele de contact cu chip care indica glicemia, trecind prin tot felul de device-uri conectate la medic sau laborator.
Proiectul de care vorbim va devenii viabil in maximum 10 ani si va avea beneficii semnificative.
Control total asupra creierului uman nu se va intimpla, pentru ca spre deosebire de alte organe care sint complexe, creierul este un system complex adaptiv.
Creierul il poti compara cu ecosystemul natural. Reactioneaza si se adapteaza repede.
Nu ar fi bine daca s-ar putea controla fenomelele naturale, starea vremii etc.?
Daca s-ar putea controla creierul uman cei mai entuziasti ar fi cei din conducerea Partidului Comunist Chinez ! Oricum recunoasterea faciala este ceva comun acolo, precum si scoring-ul social.
La nivel de firme, da, cred ca cei cu implante pot fi preferatii angajatorilor.
Nu sint si acuma “cozile e de topor” si executantii cei mai cautati?
Nici nu trebuie implante costisitoare ca sa gasesti executanti ….
@“un domn”
Nu trebuie minimizat, totusi, avantajul care decurge din inapoierea Ro. Chestiile astea sint la 100 de ani de Ro unde sint WC in fundul curtii si nu sint drumuri.
Asa ca riscurile sint foarte, foarte mici….
Servus Mike B
Multzam pentru raspunsuri !
La Ecuator iti recomand pentru relaxare:
https://sebastianspanachetrio.bandcamp.com/
Poti da click sa asculti ambele LP
OFF TOPIC – barboshii de la Teheran au sechestrat alt petrolier occidental ( anul trecut erai in tratative cu ceva arabi parca Pentru un proiect profesional ) cum se poate interpreta Iranul ? Un deja vu Al Qaida sau alt ISIS ? Axa : Teheran-Moscova-Berlin este ciudata
Am o nepoata care vrea sa se specializeze pe HR, fiind studenta in anul I la o facultate de profil din Olanda. I-am indicat in urma cu vreo doua luni acest blog (nu mai intrasem de ceva timp pe el, dar stiam ca poate gasi o abordare diferita).
Citind postarea aceasta si cateva din lunile trecute stau sa ma intreb daca am facut o recomandare buna. Subiectele si maniera in care au fost abordate ma surprind in mod neplacut.
Treaba-i simpla. Eu nu as angaja niciodată un astfel de om în firma mea, dar as face tot posibilul să-l “remarce” concurenta mea. Să-l recomand unui partener de afaceri ar fi “sinucidere” curata. Dați-le oamenilor locurile pe care le merita și lucruri pe care pot sa le ducă.
Se aplica pricipiul “daca nu observa seful, mergem inainte”, daca poate exista un astfel de principiu 😉
Neasumarea greșelii și lipsa de onestitate nu sunt acceptabile, indiferent de context.
Errare humanum est. Perseverare diabolicum!
Personal mi-as fi anuntat isprava pentru ca cealata persoana sa nu-si faca tot felul de idei cine i-a luat cartile de vizita sau sa caute ulterior ca bezemeticul dupa ele. Si ca sa fie si mai isteata treaba as fi impachetat tot evenimentul in ceva hazliu care sa dilueze situatia creata si sa indrepte atentia inspre altceva mai pozitiv.
Discuția/interviul putea avea loc într o sala de consiliu, unde nu sunt atâtea obiecte personale pe birou.
Nu-si asuma greselile!!
E cam periculos
Imi aduce aminte de o poveste de la inceputurile carierei mele la sfarsitul anilor ’90, cred ca ’98. Eram in delegatie in Franta cu un country manager roman, diurna nu era cine stie ce, evident nu o vedeai in mana, o tinea sefu. Omul era la nivel de afisat principii un fel de sfantul Francisc si maica Tereza, iar profesional era mare fan Jack Welch si Lee Iaccoca. Eram trei juniori cu el si ne-a propus sa nu mancam la restaurantul hotelului ca era cam scump, ci la un restaurant micut, cam vai mama lui, dar pentru juniori la prima iesire din tara era wow ! Ne-a zis ca bugetul de deplasare e praf si ca trebuie avut mare grija cum cheltuim. Asa ca a ales el pentru noi 🙂 Ne-am ridicat de la masa cam flamanzi, dar am zis: ba, asa e la francezi, astia nu baga mamaliga si tocana ! Ne-am intors la hotel, ne-am dus in camere, era vara, cald rau in camere (A/C era un lux pe-atunci, totusi), asa ca am coborat in lobby (sa cascam gura, ca barul era scump). De curiozitate, am intrat in restaurant, macar sa vedem cum arata…cand colo, cine se ospata la o masa cu friptura si vin ? Oh, yes, omul nostru…era atat de ocupat ca nici nu ne-a vazut…mai bine, ca probabil la intoarcerea acasa, eram pusi pe liber. Probabil a lasat si el o cutiuta pe undeva cand a fost la interviul de angajare !
Oamenii folosesc energii diferite în funcție de context.
Dacă omul din exemplu are un profil mov (rumegă bine înainte să ia o decizie), reacția lui e normală. Mă gândesc că nu inviți la interviu un director general fără să-i știi profilul, prin urmare întâmplarea poate confirma ceea ce știai deja.
Unii zic că nu-și asumă, că ascunde sub preș…
Da, sunt situații când e mai bine să nu faci nimic, un timp.
În locul lui, i-aș fi relatat la final întâmplarea recrutorului (cu mențiunea că și eu l-am observat să îi văd reacția) și aș fi ridicat cutiuța fără să aranjez cărțile de vizită.
Mie mi se pare relevanta lipsa sau nemanifestarea simtului umorului. In posturi inalte, daca nu ai simtul umorului si capacitatea de a rade de tine insuti, ai toate sansele sa devii rapid inadecvat sau ratat, un om crispat fara flexibilitatea necesara responsabilitatilor, uneori coplesitoare, pe care le ai.
Daca ascunde treaba sub pres la o cutie cu carti de vizita, cand o fi vorba de bani… Mentalitatea noastra de lasa ba ca merge asa ca nu a vazut sefu’…
Pe vorba: nevasta, lasa cearta, daca eram perfect, nu te luam de sotie ! Tot asa e un fapt minor, aproape nesemnificativ fata de de interviu, la care candidatul fie s-a crispat fie nu s-a vazut manjindu-si degetele in pamantul de la flori. Totusi, putea sa spuna ca a trantit acea cutie, era mai fair-play.
Un comentariu interesant pe Facebook, imi pare rau ca nu l-a pus si aici. Insa il pun eu, e relevant si mi se pare folositor… GB Asadar: “Subiectul mi se pare irelevant. Cand a intrat in Egipt, Alexandru cel Mare a fost intampinat de o mana de preoti sacri ce l-au rugat sa desfaca un nod foarte incalcit. Un test aparent de netrecut, venit din partea unor oameni ce se considerau extrem de importanti, in limitarea lor. Alexandru a scos sabia si a taiat nodul gordian si astfel si-a anexat Egiptul la imperiul aflat la inceputurile sale. Un lider adevarat, un invatat desavarsit, un om capabil sa-si conduca armata la capatul lumii cunoscute. Acesta este genul de lider inspirational pe care eu il caut si va asigur ca astfel de oameni exista, sunt chiar printre noi.
Revenind la subiectul cu cutiuta, hartiutzele si floarea de colț, asa cum au fost ele redate in scurtul text ce insoteste cele 2 poze plictisite. A trebuit sa citesc de doua ori materialul ca sa-i inteleg scopul… insa chiar si dupa o lectura atenta tot nu pot sa-l incadrez altfel decat in genul umoristic, al luptei cu imaginarul, de tipul conului Leonida, al lui Caragiale sau al lui Quijote, de Cervantes. Cand in jurul nostru exista oameni ce iau decizii de miliarde de EURO, care opereaza pe creier, decizii care afecteaza vietile a zeci si sute de oameni, nu putem sa ii judecam prin prisma unei cutiute nestiute dintr-un birou anonim, ascuns intr-o casa obscura, la o adresa irelevanta, dintr-un cartier neinteresant.
Un lucru e cert-daca nu vreti sa apareti in postari pe FB, sa fiti ridiculizati si batjocoriti, improscati cu noroi si umiliti, urmati urmatorul sfat:
In cazul in care aveti curajul sa mergeti la un interviu, la solicitarea acestui domn, imbracati-va cel mai scump costum si asortati sosete noi la acesta (in cazul in care nu aveti unul bun, cumparati). Asezati-va pe scaun ca si cum ar fi unul electric si refuzati orice cafea, apa sau suc ce v-ar putea fi oferite. E o capcana! Nu-l priviti in ochi pt ca ar putea fi interpretat ca semn de mandrie si superioritate. Nu uita, aici se cauta CEO cu mentalitate de sclav! Raspunde atent si literar, nu aborda subiecte colocviale- vei fi pe FB inainte sa parasesti casa! Si parcheaza-ti Mercedesul la doua strazi distanta, in caz contrar va fi fotografiat si-l vei vedea subiect al unui studiu social.”
Ce ar trebui extras din evenimentul cu acea cutiuta este faptul ca acel directoras are obiceiul de a ascunde lucrurile sub pres decat de a isi asuma. Daca nu isi asuma ca a daramat o cutiuta din lemn, cum sa ai incredere ca isi va asuma o greseala de cateva milioane de euro?
Poate o sa zici ca e de la context. Uite aici un context: e final de an si ai o gaura de 1 milion de euro. Mai ai 2 saptamani pana se inchide anul financiar si iti incasezi un bonus de 10 salarii. Daca se descopra gaura, bonusul tau este de doar 1 salariu. Ce faci? Te faci ca ea nu exista pana se incheie anul sau o recunosti si nu primesti bonusul? (extra mentiune: daca recunosti gaura, ai sanse sub 10% sa o acoperi pana la final de an. Daca o recunosti peste 2 saptamani ai sanse de 0% sa mai faci ceva).
Cel mai relevant comentariu si imi place ca il apreciati. Ar fi fost frumos sa fi fost “mai multe comentarii la acest comentariu”. Oricum pentru clientul dvs german sigur nu intra in disctuie pentru ca (din pacate) pentru ei conteza … Asta o spun ca etnic German 🙂
“birou anonim, ascuns intr-o casa obscura, la o adresa irelevanta, dintr-un cartier neinteresant.”
Si din aceasta poziție cineva crede ca ridiculizeaza situația vorbind despre șosete asortate… Pe bune?
Adică dacă ar fi fost un birou luxos, gard în gard cu guvernul, atunci merita oboseala de a spune măcar” dacă va căutati cărțile de vizita sa știți ca sunt un ghiveci, le-am pus sa se înmulțească ”
Nu e o problema ca le-a dat Pe jos, ci este o problema ca a lăsat ca a este sa fie căutate, sa se murdărească sau sa fie certata femeia de serviciu pentru neglijență.
Am avut eu la curățenie o persoana care a stricat cabina de dus, dar, nu numai ca nu a spus, dar a mai și pus ușa in poziție normala, iar când am atins-o s-a prăbușit. Și nu a recunoscut.
Nu mi se pare ok nici faptul ca nu i s-a atras atenția. Era relevant în tot contextul. Altfel e doar de volum al comentariilor. Reacția lui la observație abia intregea imaginea.
Mda… Atâta doar că Gordium-ul era capitala Frigiei, undeva în centrul Anatoliei de azi, nu în Egipt.
Aristotel spune: ”Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența așadar nu este o acțiune ci un obicei”. In cazul prezentat as spune ca non-excelenta dovedita il socte din lista de candidati.
Aristotel nu a spus niciodata asta. A fost Will Durant in The Story of Philosophy. Acum, daca suntem ceea ce facem in mod repetat, conform postului si citatului tau atribuit gresit, inseamna ca pot sa zic ca tu mereu atribui victoriile si ideile bune celor care nu au participat deloc la ele. Dar nu e asa, nu? Asa ca:
1) Domnule Butunoiu, e o intamplare. Reactia nu a fost una de dorit, dar nici nu trebuie sa desconsideri un om in functie de cum reactioneaza la O SINGURA intamplare. Asta e o chestie lazy, si sincer, eu daca as vedea postul dumneavoastra si as fi in locul candidatului, as refuza continuarea procesului si m-as indoi si de abilitatea dumneavoastra de a evalua CEOs cu adevarat.
2) Hai sa ne oprim cu citatele astea super cool si corporate cand habar nu avem de unde, cand, si in ce context au fost spuse
Daca ai avea nevoie de o operatie, te-ai duce la un chirurg despre care stii ca a avut 1000 de operatii reusite si la una a uitat o pensa intr-un pacient, dar nu s-a mai obosit sa-l deschida din nou si sa scoata pensa (pe principiul “las ca poate…”) ?
Ce a facut candidatul e fie o dovada de nepasare (lasa ca strange Butunoiu), fie una de timiditate exagerata (copil de 5 ani care a varsat paharul cu lapte). Ambele cazuri nu se impaca cu pozitia de CEO.
CEO asta cand o va da in bara pe pozitia lui va incerca sa stearga urmele, sa fuga de raspundere. Sunt sanse f mici, poate 5% sa fi facut cu cutia ceea ce n-ar face pe postul lui.
Cred ca nea CEO asta daca primeste o shpaga, nu o va refuza, nici nu o va declara proprietarilor.
Asa ca…ce sa faci cu el? Poate e pregatit, poate are experienta, dar mie ceva imi spune ca nu e prra onest…
Am lucrat cu oameni care ascund sau lasă gunoiul sub preș și niciodată povestea asta nu s-a terminat bine.
Ar fi bine ca astfel de oameni, sa nu primeasca pozitii prin care hotarasc soarta altora… Si stiu ce spun!
In Romania, la ora actuala, e plin de “conducatori” lipsiti de caracter, scrupule, integritate si calitate umana.
Va implor, nu ii mai dati nici o sansa!
Multumesc.
Omul era atent la ceea ce urma sa fie intrebat considerand pe moment ca este mai important sa ramana concentrat si sa se gandeasca ce trebuia sa raspunda si mai putin relevant cautarea si ridicarea cutiutei. Probabil a gandit ca o va cauta si ridica la final. In sfarsit cand s-a terminat interviul a uitat complet de ridicarea ei. Nu cred ca este semnificativ pentru un interviu de asemenea importanta.
Nu as angaja o persoană care fuge de răspundere și încearcă să ascundă sub preș responsabilitatea ori care consideră că, deși a greșit, nu este de nivelul său sa repari greșeala
Lipsa de politete este putin spus. Gestul denota lucruri despre comportamentul sau: verificari, sa stiu, sa aflu, orice informatie este pretioasa, etc (totusi este un CEO). L-as compara cu gestul unuia pe care il inviti la masa, dar pe langa faptul ca intra incaltat in bocanci in sufragerie, nu stie sa foloseasca o furculita.
Acel capac de cufar “de zestre” creeaza un dezechilibru permanent cutiutei. A fost plasata intentionat pentru a vedea reactia candidatului atunci cand se dezechilibreaza? :))
Serios vorbind, discutam despre ce face acel om cand stie ca este vazut si cum este el de fapt, cand nu stie ca este vazut.