Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop american. A trait de la mijlocul secolului al XIX-lea pana la mijlocul urmatorului. Visul lui a fost sa construiasca un intreg oras idilic pentru si cu angajatii sai. Si l-a si construit, chiar inainte de a incepe constructia fabricii sale de ciocolata.
Pe la 1800, si inca o buna bucata de vreme dupa 1900, aproape toti muncitorii lumii traiau in ghetouri in jurul fabricilor, pentru ca nu existau sisteme de transport care sa-i aduca si apoi sa-i duca de la casele lor. Asa ca erau obligati sa traiasca in vecinatate ca sa ajunga pe jos, si chiar lipiti de fabrica, fiindca erau oricum epuizati. Conditiile din ghetorui sunt usor de imaginat, adica fara nimic in afara acoperisului: fara apa, canalizare, incalzire si orice alta utilitate comunala.
La o calatorie in Europa, Milton Hershey a mancat o farama de ciocolata cu lapte la o receptie princiara. O inventie europeana recenta, o delicatesa rezervata doar capetelor incoronate, fiindca se facea cu lapte condensat, prin niste procedee care durau saptamani intregi pentru cateva bucatele. Si de atunci asta a devenit obsesia lui. Sa reuseasca sa faca ciocolata cu lapte pentru toata lumea, sa devina ceva de uz curent.
Milton Hershey avea o fabrica de caramele in New York. A vandut-o si si-a facut un scop in viata sa gaseasca o formula prin care sa faca ciocolata cu lapte proaspat, ca sa poata trece la productia de masa. A vandut tot, a plecat din New York si a inceput sa strabata America pe jos ca sa gaseasca locul in care sa-si construiasca noua sa fabrica. S-a oprit la locurile virgine din Pennsylvania, departe de orice oras, cu dealuri pe care pasteau mii si mii de vite ale fermierilor din cateva sate pierdute printre dealuri si paduri.
Si a inceput sa construiasca. Mai intai casele pentru muncitori. Un mic orasel, cu scoala, cu biserica, cu cabinete medicale, strazi luminate si chiar cu un parculet in mijloc. Au venit arhitectii cu planurile. I-au aratat ceva nemaivazut, niste blocuri cam cum aveam noi in Bucuresti pe vremea comunistilor, nu cocioabe. Milton Hershey le-a dat inapoi, le-a spus ca sunt impersonale, cenusii, si ca oamenii nu se vor simti bine in ele. Sa le faca mici, cochete, fiecare altfel, sa nu fie un peisaj monoton. Dar, domnule Hershey, pentru asta va trebui sa mai cumparam pamant si ne va intarzia cu o jumatate de an, pe putin, ca sa nu mai spun si ca va trebui sa scoateti de doua ori mai multi bani din buzunar. Dar Milton Hershey era un om incapatanat si nu prea asculta de cei din jurul lui. A bagat mana si mai adanc in buzunar, ai arhitectii au construit oraselul asa cum le-a cerut el. Apoi s-au apucat de constructia fabricii, iar Milton Hershey de inventarea retetei ciocolatei cu lapte.
A ghicit-o in extremis, dupa foarte mult timp si cand banii aproape se terminasera. Au inceput sa produca, ciocolata a ajuns in toata America. Fabrica mergea din ce in ce mai bine, s-a extins, la fel si oraselul, la fel si satele si fermele din jur, care traiau acum aproape exclusiv din laptele pe care il vindeau la fabrica. Ca sa-si asigure viitoarele generatii de muncitori, Hershey a facut si o scoala pentru copiii orfani, care au inceput sa ajunga acolo de mult mai de departe decat din satele din jur. Invatau, aveau asistenta medicala, deprindeau diverse meserii. Muncitorii stateau cu familiile in oraselul lui Milton Hershey, spre diferenta de cei din ghetoruile altor fabrici, cu dormitoare comune doar pentru barbati, si rareori cateva si pentru femei. Si isi vedeau de treaba.
Dar intr-o zi Milton Hershey a fost anuntat ca muncitorii sai au intrat in greva si toata fabrica s-a oprit. Salariile erau putin mai mari decat media vremurilor, dar cereau sa primeasca si o parte din castigurile companiei, care ajunsesera intre timp considerabile, fara sa fie vreun secret. Hershey nu a vrut sa discute cu grevistii, s-a izolat in casa si nu a mai iestit de acolo. Greva a tinut mult, si cei din satele si din fermele din jur nu au mai avut unde sa-si vanda laptele. Aproape doua milioane de litri s-au stricat atunci si a trebuit sa fie aruncat.
Greva s-a terminat cand au venit satenii si fermierii din jur cu bate si topoare (sau echivalentele lor americane) sa-i atace pe muncitorii grevisti, pentru ca i-au ruinat si ajungeau muritori de foame. Milton Hershey nu s-a mai intors in fabrica, toata conducerea executiva a fost preluata de altcineva.
Milton si Kitty Hershey nu au avut copii, asa ca s-au ocupat de copiii altora. Au infiintat o fundatie caritabila si si-au transferat aproape toata averea catre aceasta fundatie. Inclusiv actiunile companiei, care in timp va ajunge sa valoreze zeci de miliarde de dolari. Au facut clinici medicale pentru comunitate, spitale, scoli, muzee, teatre si ce s-au mai priceput ei. Dupa care Milton a murit, in 1945, in unul dintre spitalele lui.
Comentarii (18)
@all,
Va rog sa imi indicati daca stiti manele create, si postate pe net, cu ocazia pandemiei.
Nu am “avut privilegiul” de a asculta prea multe manele, dar sunetele alea titigaiate care le fac, parca i-ar stringe cineva de co…., sint intradevar amuzante.
In aceste zile de “arest la domiciliu” poate fi amuzant sa asculti rap sau manele !
Mai bine concertul Spandau Ballet- din 2009 de pe O2
Ce zici tu e normal la cap!
Eu ma uitam dupa ceva “brain damaged” sa mai rid !
Atat s a putut )))
Ce zici tu e normal la cap, draga “un domn”!
Eu cautam ceva “brain damaged” sa rid! Manele, bancuri….chestii din astea…..
Da ce bine suna !
Am pus pe home cinema sa imi acopar vecinul cu manele
https://www.youtube.com/watch?v=oG9ia5KB4cw
Ghinionul meu e ca nu am vecini decit hat departe!
O cearta buna cu cite un vecin haios, peste gard, ar mai rupe monotonia.
Si asa, vecinul ( nu stam aproape dar tot vecini sintem) de origine Irish cu care totdeauna serbam St Patrick Day din cauza lui Coronica asta a pus o sticla mare de Jameson 18yo Reserve intr-un tufis (stam toti linga un teren de golf) cu conditia ca “baietii” sa il sune cind “serbeaza”! A pus un sticker cu nr de telefon.
Pe de o parte a fost un motiv bun de miscare in aer liber.
Pe de alta parte nu egaleaza o cearta buna cu un vecin manelist ! :))
Trebuie noi sa calculam cat ni se cuvine? Imi aduc aminte de o discutie, acum vreo 7-8 ani, eram atunci angajat in echipa de investitii dintr-o multinationala ce extindea fabrica cheltuind multe milioane de EUR, si pe un proiect am reusit sa fac un cost saving de peste 100.000 EUR. I-am zis managerului ca, avand in vedere acel cost saving sau mai bine zis cost avoidance eu consider ca as merita o prima/un bonus. Raspunsul lui a fost cam asa: “Si cand o sa ai proiecte ce depasesc bugetul initial stabilit ce facem, iti luam din bani? Esti platit pentru a gestiona proiecte, situatii de tot felul pot sa apara, dar tu inca lucrezi aici astfel ca esti de acord cu salariul pe care il ai din moment ce-ti faci treaba cat poti de bine.” Ulterior am plecat, din cu totul alte motive, si de atunci nu am mai cerut bonusuri indiferent de cat de bine am considerat ca am performat in anumite situatii. Acum, si din perspectiva de mic antreprenor, in comert sa zicem, oferim bonus din vanzari doamnei care este angajata noastra, uneori pare ca e multumita, uneori nu, desi ea nu greseste cu nimic ca nu tot timpul nu intra clienti asa multi. Sau poate ca are, oricum nu as vrea sa calculeze ea singura cat i se cuvine, ci in ultima instanta putem discuta. Am dat aceste exemple tocmai pentru ca ma aflu in ambele tabere angajat/angajator si intrebarile astea cred ca pot strica un business, fie el mic, fie el mare.
Da, asa este! In Romania angajatii considera ca salariul este ca sa se scoale din pat dimineata si sa vina la serviciu. Daca isi fac treaba pentru care au fost angajati, considera ca merita un bonus. GB
Atita timp cit un salary nu acopera “basic needs” (un termen subiectiv) o sa se tot vorbesca ca sa nu se taca, in Romania, pe acest subiect.
La momentul actual salariu mediu nu acopera “basic needs”.
…generalizare fix “À la GB”, că tot vă laudați des ce bine știți franceză. Cum ați ajuns la concluzia asta?
M-am uitat pe FB …. “Cum se calculeaza ce salariu si ce altceva ar trebui sa primeasca fiecare angajat? Care sunt metodele si formulele de calcul cele mai folosite in companiile in care lucrati?”
Sint experimente facute la, nu imi aduc aminte care, universititate din US.
E “game theory”…. mai jos de a anumita suma un jucator se retrage ( ce se intimpla in Ro cu foarte multi), pur si simplu nu mai “joaca”. Eventual mai trage si un pumn celuilalt cit sa ii zboare palaria.
Se plateste exact atit cit celalalt/i jucatori sa nu paraseasca jocul.
E o arta sa determini acel nivel, mai ales in grupuri mari.
“Cum calculam cit ni se cuvine?” – Trebuie sa schimbi titlul, George.
Fiecare crede ca “i se cuvine” pe ce poate mina!
Crezi ca comunistul Ceausescu nu credea ca i se cuvine o viata de milionar occidental? Crezi ca toti PCRisti din Ro nu cred ca li se cuvine ce au furat? Crezi ca beizadealele nu cred ca li se cuvine?
Aici esenta este cine are puterea nu cui ce i se cuvine!
Deci, schimba repede titlul sa ne punem creierul putin mai mult la contributie in aceste zile de “online teaching” in pijama, cauzate de coronica asta 🙂
Servus Mike
Acum un Cincinal cand forumul ASK GB era mai permisiv, am dezbatut ideea unui Guvern Privat – recrutat de el, a renuntat, acum cred ca ii Vremea !
Servus “un domn”,
Nu as avea incredere in GB sa recrutéze un “guvern privat” nici sa ma impusti.
Ar fi format numai din bucatari, somelieri, chelneri :))))))
Auzi !
Tot ar fi folositori ! Sunt obisnuiti cu Clientii ! Chiar daca ii jecmanesc, nu pot fura car a furat PCR de la Duminica Orbului – ytd ! Deci ar face si treaba !
Cu alte cuvinte, vreau sa lucrez mai mult si mai inteligent (poate) nu s-a potrivit cu viziunea companiei. Cazul e echivalent cu investesc in angajati si pleaca sau nu investesc si raman. Povestea e interesanta, ma asteptam sa intoarca situatia in favoarea lui.
Fruntașii P$D au furat minim 35 miliarde euro de la Duminica Orbului ( 20 05 1990 ) – ytd
Cred ca acest material este motivațional pentru Ei, dacă și numai dacă cine este in Spatele lui Ciolacu își da acordul sa se restituie măcar 80 % din Furăciune