In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai mari companii din Romania, m-a rugat sa-i gasesc o asistenta. Avea un salariu de 3,000€ pe luna net, dar putea sa-i dea si mai mult daca era nevoie. In acel moment era cel mai mare salariu de asistenta de pe piata, din cate auzisem eu. Pozitia era echivalata unui post de senior management, si cei care lucreaza in marile corporatii stiu de ce. Avea o asistenta din tara lui, insa si-a dat seama ca limba romana ar fi fost de mare ajutor pentru acel job.
Stiam ca va fi o recrutare mai interesanta decat multe altele, pentru ca imi permitea sa testez diverse ipoteze si teorii pe care nu le puteam verifica in alte ocazii. Si asa a fost, am banuit in directia corecta.
Am discutat mult cu presedintele despre cum trebuie sa fie o astfel de asistenta in care sa poata avea toata increderea si sa-l ajute cu adevarat in munca lui. Profilul obisuit, totusi, pe care-l intuieste oricine si de oriunde, nicio surpriza pana aici. Doar ca el era convins ca vom gasi aceste fapturi printre venerabilele asistente ale directorilor marilor corporatii multinationale, insa eu aveam indoieli serioase in aceasta privinta.
Am pus un anunt in care am trecut si salariul, desigur. Am primit peste o mie de CV-uri, daca ar fi sa le socotesc si pe cele pe care le aruncam fara sa le mai citesc, doar uitandu-ma la cum arata. Multe ale asistentelor marilor directori de pe piata, desigur, care nu aveau acest salariu, unele nici pe departe.
Cautam o persoana foarte atenta la detalii, coerenta, logica, inteligenta, fara indoiala. Calitati pe care, din fericire, le deduci adesea cu usurinta direct din CV, cu mult inainte de a te vedea cu omul fata catre fata. Vezi cum scrie, cum formuleaza, ce considera relevnt si ce nu, cum alatura lucrurile, daca pune punctul sau virgula lipite de cuvant, si in randul urmator cu un spatiu intre ele, cum face insiruirile si cate si mai cate.
M-am intalnit cu peste o suta de candidate. Desi, daca ar fi fost sa ma iau numai dupa CV-uri, ar fi trebuit sa inchei recrutarea fara sa vad vreuna. Nu am gasit ce cautam, pana la urma, insa concluziile au fost foarte utile, si mai ales un bun prilej de reflectie pentru presedintele uluit de rezultate.
In primul rand, CV-urile asistentelor marilor directori de multinationale nu difereau cu nimic semnificativ de altele dintre cele pe care le puteai lua in calcul. Sau poate ca la acuratetea englezei, ca sa gasesc o diferenta cu orice pret, insa nici acolo foarte mult. Iar cand m-am intalnit cu ele, nu numai ca nu am gasit calitati in plus la cele cu zece, douazeci de ani de secretariat si asistenta prin multinationale, ci dimpotriva! Surprinzator de multe afectate, arogante, dezagreabile. Cand le aratam ca uneori lasau doua randuri intre paragrafe in CV si alte ori unul singur, se enervau si deveneau chiar agresive. Ce prostie, ce conteaza un rand, fata de zecii mei de ani de experienta? Da, asa este, poate ca randul nu conteaza, dar reactia ta cand ti-am spus a fost relevanta. Suficient cat sa cred ca nu meriti salariul acesta…
Comentarii (19)
Dansul voia o asistenta de 3000 euro dar cine merita 3000 euro ca asistenta ajunge altceva in viata.
Intrebare de zece puncte:
Zecii mei de ani de experienta sau decadele de experienta pe care le am?
Eu cred ca asta e mult mai grav decat un spatiu de doua randuri intr-un CV.
Intrebarea mea este de ce cautai o asistenta si nu un asistent. Mi se pare discriminatoriu sa pui un anunt de acest gen. Si, desi pare rizibil, ineficient. Asta arata cu atat mai mult sexismul care ne bantuie societatea. Directorul e barbat, secretara e femeie… Realitatea arata cu totul altfel, din ce in ce mai mult. Eu am in acest moment un asistent. Un barbat trecut de 50 ani, cu studii superioare in domeniul in care activam. Am un bun prieten COO la o banca din Luxemburg care are un sef de cabinet elvetian – deci un director barbat si un asistent tot barbat. Atunci cand cauti un functionar intr.o sucursala bancara iti pui problema sa fie femeie sau barbat? Dar atunci cand cauti un asistent medical? Exemplele nu sunt alese la intamplare, desi nu sunt atat de bine platite ca in articolul oarecum fictional la care am reactionat…
In conditii normale, unui director barbat ii face mai multa placere sa aiba in preajma o femeie eleganta, frumos imbracata, dara cu cel mai fin parfum, zambitoare, inteligenta. Mai mult decat un asistent de 50 de ani, fie el oricat de bine dat cu after shave. Asta ii da un confort psihic suplimentar, se simte mai bine, deci munceste mai bine si e mai eficient si pentru el si pentru companie. Ti-e mai clar acum? Si poti extinde singur rationamentul catre toti angajatii tineri vs batrani, si fara ajutorul meu, presupun. GB
George, speak for yourself! Stiu ca iti plac felele tinere, e evident din tot ce publici! Am inteles perfect din reply.ul tau, domnul respectiv cauta o escorta feminina platita din banii firmei. Ca de, sunteti in Romania, o tara in care oamenii sunt la bunul plac al celor puternici, de aceea merg toate asa cum merg. Sa luam un exemplu din viata reala: eu angajez un head hunter in Luxemburg sa.mi recruteze un asistent, cerandu.i sa.mi gaseasca un barbat de max 30 ani, min.1.85, atletic, sa.mi bucure si mie simturile pentru a fi mai relaxat si eficient, asa cum mi.ai sugerat tu (pe buna dreptate!!!!). Asa cum am aflat din alte articole ale tale, nu conteaza sa fie prea specialist in domeniul nisat de biotehnologie unde operam, ca e tanar, are energie si invata din mers (!). Acum, intrebare pentru firma ta: esti interesat de contract? Stii care pot fi consecintele daca aplici aceste criterii care tin de varsta, gen, aspect, etc?
Intotdeauna e o placere sa polemizez cu tine.
Sper ca “Alex” este prescurtarea de la “Alexandra”…
Daca in discutiile dvstra a-ti privit de sus persoanele respective preconceput elicopter…actiunea atrage reactiunea…iar interesele celui care cauta loc de munca oricum sunt undeva…mai jos de subsolul paginii, firma primeaza, profitul conteaza asa ca nu are rost sa facem pe filantropicii de amorul artei…Daca decizi sa chemi o persoana la interviu o faci ca ai vazut, simtit, etc ceva dincolo de cele cateva virgule, puncte puncte si alte virgule, asa ca discutia nu are substanta ca nu era drept CV-ul…
Pentru dumneavoastră e evident că nu contează felul în care scrieți de vreme ce ați scris greșit „ați privit”. Dar chiar vă imaginați că un președinte care plătește 3000 de Euro asistenta va mai corecta scrisoarea scrisă de ea, presupusă impecabilă, pe care o semnează? Cum să aibă GB idei preconcepute despre punctuație, așezare în pagină, scriere corectă? Sunt esențiale!
Am impresia că o persoană potrivită pentru acel post de fapt nu mai vizează un astfel de post. De aici și impasul.
Intr-un mediu normal logica e urmatoarea: a facut asta si aia la standardul asta in trecut este un semn ca o va face si in viitor. Simplu!
Un atlet cu performante bune intr-un sezon are sanse sa aiba si sezonul viitor.
Asta nu se aplica intr-o economie de call center-uri, subtretanta, filiale, PCR etc.
Ce zici de situatia in care resume-ul este dat la scris la un “profesional” (exista si asa ceva) si tu ti-ai facut o “puternica prima impresie” bazata pe resume-ul superb scris si redactat …. de altcineva.
Putin similar cu situatia cind angajezi o dinamica si draguta fata tinara despre care dupa aia iti dai seama ca sta cam slab si cu tabla inmultirii ca sa nu mai spun de engleza ( de engleza scrisa nu mai vorbesc) :))))
Ar fi ajuns la aceeasi concluzie: d-na are naturelul simtitor, cum zicea conu Iancu. Ar fi intrebat-o cum se face ca CVul e scris atat de bine, iar d-na ar fi reactionat in consecinta: cum domne, pai crezi ca eu fac doar (ea ar fi spus probabil “decat”) cafele ? QED
G.B ai mai pus candva anecdota/povestea asta pe blog.
Da, stiu. Dar acum am folosit-o ca sa subliniez alteva. GB
Piata ar fi altfel acum? Pentru un semi-studiu, un anunt de genu’ a fost o decizie buna, dar daca s-ar fi recurs la varianta recomandarilor probabil s-ar fi gasit persoane mai ok. Cat despre cand folosesc sau nu 20 de ani de experienta, e atat de relativ (dar e un exemplu bun cel din articol) incat chiar si o persoana ce la acel interviu a avut o atitudine gresita, peste doua saptamani poate puncta mai bine la un alt interviu. Cei 20 de ani de experienta nu dau bine, prin prisma atitudinii, la o cafea dimineata cu X-ulescu, dar la bere seara cu Y-ulescu se strang mainile si se semneaza contractul dupa ce se termina meciul…
Nu stiu cum era redactat anuntul de angajare dar oare nu era mai bine sa nu indicati salariul? Ma gandesc ca baza de selectie era mai redusa si scadea probabilitatea de a trece cu vederea o persoana ce merita chemata la interviu.
Va dau dreptate in ceea ce priveste eroarea de a lasa pauza intre punctuatie si cuvantul ce o precede. Pare a fi contagioasa si o intalnesc la persoane pe care le credeam scolite.
Ma interesau asistentele de la multinationale, altfel nu ar fi venit niciuna daca nu as fi pus salariul. Cat priveste atentia si reflexul detaliului, nu cred ca are vreo legatura directa cu educatia. GB
Asta pentru ca pleci de la premisa ca oamenii sunt motivati doar de bani. Studiile de specialitate au aratat altceva. (recomand citirea cartii Drive – Daniel Pink).
In Word la editare iti lasa spatiu intre cuvinte, semne de punctuatie, daca nu e editat corect sunt acele liniute colorate care bat la ochi!!!