In marile corporatii si, in general, in firmele straine bine structurate si organizate, cu proceduri solide, problema pare definitiv rezolvata, fara echivoc, subiectul clasat, nu am mai auzit pe cineva pana acum sa vrea sa-l repuna in discutie. Multe firme au reguli clare in aceasta privinta. Conditiile in care persoane cu diverse grade de rudenie pot lucra in aceeasi firma sunt destul de restrictive, uneori pana la interdictia totala. Evident, s-a ajuns la aceste concluzii si la asemenea practici in urma diverselor studii, observatii si analize, pe care nu le contesta nimeni. Concluziile sunt scrie frumos in manualele de management si in recomandarile consultantilor.
E drept, cazul firmelor antreprenoriale nu prea este abordat separat, in primul rand deoarece se considera ca si acestea tind si evolueaza catre modelul corporatist, la care am facut referire mai sus, devenit un obiectiv in orice model managerial. Adica, chiar daca incepi o mica afacere cu cateva neamuri apropiate, pe masura ce aceasta creste trebuie sa incepi sa te gandsti cum sa te descotorosesti elegant de ele.
Cred ca orice patron roman care a incercat sa isi restructureze din mers compania ajunsa deja suficient de mare, sa o modernizeze si sa faca acolo un business “ca la carte”, a primit deja de la consultanti si de la diversi sfatuitori recomandarea de a pune un “management profesionist”, de a delega o mare parte dintre atributii si responsabilitati – chiar pe toate, daca se poate – si, subinteles, de a-si trimite rudele sa lucreze in alta parte.
Pana sa vina criza si eu le spuneam celor cu businessuri antreprenoriale exact acelasi lucru, fara sa stau macar pe ganduri, din reflex. Acum mi-am infrant acest reflex, insa. Si asta dupa cate si ce am vazut cu ochii mei, cat si dupa o regandire a intregului esafodaj conceptual si a contextului in care acesta a fost construit.
Demult am observat si eu, si multi altii, ca mai nimic din ce scrie in cartile si manualele de business nu pare sa se potriveasca in Romania. Afaceri care nu ar trebui sa reziste nici macar sase luni, dupa teorie, ii imbogatesc an de an pe patronii lor, pe cand multe altele facute exact dupa litera si spiritul manualului nu apuca anul, angajati buni au sistematic rezultate proaste, si invers, si cate si mai cate.
In cazul nostru, marea problema cu aceste teorii, care sunt bine validate de realitate in alte parti, este ca au fost scrise in tari in care nivelul de incredere generalizata este mult mai ridicat decat la noi. Or, ce functioneaza bine si relativ previzibil atunci cand oamenii au multa incredere unii in altii si in sistem, devine aleatoriu si adesea cu susul in jos atunci cand nu mai stii in cine si in ce sa crezi.
Revenind acum de unde am plecat, nu mai e deloc evident ca (si) in Romania dezavantajele sunt clar mai mari decatavantajele atunci cand este vorba despre neamurile patronului angajate intr-un business antreprenorial. Suplimentul de incredere pe care il poate aduce prezenta lor compenseaza o parte dintre neajunsuri. Rudele nu fac greva, nu te reclama si nu te dau in judecata, poti sa intarzii ziua cu salariul, daca nu ai destul cash, ii trece repede daca ii spui unuia, la nervi, ca e idiot, si nici nu te astepti sa tina minte si se razbune pe tine si dupa un an de zile… Nu inseamna ca acum le recomand patronilor sa-si angajeze nevestele, nepotii si amnatele, ci doar ca incerc sa gandesc cu capul meu de fiecare data, in functie de context.
Si in Occident (ca sa nu mai vorbesc despre Orient) se recomanda ca micile businessuri sa inceapa in familie sau cu prietenii. Exista un punct, insa, incepand de la care dezavantajele businessului in familie incep sa devina evidente. Un lucru mi se pare clar acum: acel punct e mai indepartat la noi, atata in timp, cat si raportat la dimensiunea businessului, la complexitatea sa si la orice ar mai putea sa fie luat in calcul, decat la occidentalii de la care ne luam teoriile si cu care ne place sa ne comparam. Si le recomand patronilor sa nu ia atat de in serios studiile de caz pe care le citesc pe la cursurile de MBA, la care vad ca se duc din ce in ce mai des, crezand ca asa intra si ei in randul marilor manageri…
Viitorul consiliu director al firmei
(poza lui allwell de pe www.deviantart.com)
Comentarii (188)
Relaxati-va fratilor, nevasta-mea are o vorba: nu tratezi cu aspirina orice boala a oricarui pacient! Nu mai comparati marile corporatii cu firmele de familie, e ca si cum ai spune ca soarecele e var bun cu elefantul si aplici aceleasi reguli! Perfect adevarat…sunt veri, dar nu aplici aceleasi reguli, unul e doar soarece, altul e totusi ELEFANT! Mai e ceva, elefantii din Romania, a se citi corporatiile multinationale (mai mult sau mai putin) sunt conduse de asa-zisele amante, de apropiatii lor, insa cu mult mai putin de cei pusi pe fuctii FORMALE, astia sunt prostii perfecti…platesc stipendiile amantelor si turnatorilor si dau cu biciul pe fraierii care aduc bani in firma!:)
Sunt de acord cu rudele patronului, sefului. Ce nu sunt de acord este ca tu sef sa angajezi si rudele unui salariat. Am vazut aliante care s-au format cu aceste rude, rapid, cu scopul exclusiv de a fura patronul si de a-si castiga si pastra privilegii fata de ceilalti salariati…si toate acestea in timp ce patronul era convins ca sunt oamenii lui de incredere….si toti ceilalti salariati ranjeau pe la spatele patronului cu satisfactia ca si-o merita daca el nu vede ce lor le este atat de clar….or fi fost si ei nedreptatiti dar macar aveau satisfactia ca patronul si-o facea fix cu mana lui…
Moncher, discutia asta a inceput-o Alexis de Tocqueville, cu aproape 200 de ani in urma, iar ea a continuat pana-n zilele noastre, cand unii ca Putnam sau Fukuyama i-au zis “capital social”.
Cartea lui Fukuyama pe acest subiect e o lectura placuta (desi nu neaparat printre cele mai bune dpdv “tehnic”, zic iecspertii; ca mai toate cartile lui Fukuyama, as adauga eu, omul fiind mai degraba un bun scriitor, decat un mare ganditor) si merita citita.
Conceptul in sine e absolut fascinant pentru cine incearca sa inteleaga ce *&%$*& se intampla cu/in tara asta, si mai ales de ce, Se potriveste pur si simplu manusa.
In ceea ce priveste economia, teoria exact asta spune – ca societatile in care capitalul social e scazut vor dezvolta mai greu mari corporatii, impersonale, vor delega mai greu atributii de conducere etc., favorizand in schimb afaceri de familie (clan, trib). Exemple, in primul rand China (si Sicilia…). Intr-adevar, o problema de incredere mai mult decat orice altceva.
Cat despre cat de (ne)inspirati sunt acei antreprenori care procedeaza astfel, m-as feri sa-i judec prea categoric; e de presupus ca stiu ei mai bine si, oricum, risca pe banii lor. Altfel, sunt tribunele pline de spectatori care, intotdeauna, stiu mai bine decat antrenorul ce si cum trebuia sa faca echipa din teren; sau, mai nou, umplu Internetul cu sfaturi pentru Simona Halep.
touché…Ion Tiriac se baga in seama cu sfaturile asa e !
daca ar fi asa, dl GB ar tb sa fie onorat la fel ca si noi (majoritatea spectatorilor) care ar tb sa ascultam si sa bagam “la cutiuta” de la cei care stiu cu adevarat despre ce vorbesc
🙂
doar si numai atunci cand vrem noi
cu siguranta si cred ca este high time pentru noi toti, trust you
nu chiar pentru toti, atunci cand, stii tu … “cum se fac lucrurile”
nu prea stiu dar pot sa invat, le puteti explica ?
n-as putea, in cazul acesta imi lipseste reflexul de abordare. Dar am incredere in dumneavoastra ca schimbati, pe viitor, tematica
Bine, daca numai acest reflex va lipseste am si eu incredere in tematica propusa
pai , nu asa, depinde intotdeauna de abordare … chiar daca uneori lipseste (voit) reflexul raspunsului la abordare.
pai daca raspunsul este voit lasat deoparte cum sa mai evaluezi tezele si sa te pronunti asupra justetii abordarii ? ar fi pura utopie …
totusi, sa ne intelegem, refuzul reflexului raspunsului la abordare este consecinta tematicilor propuse. Dar sa nu credeti ca raspunsul lipseste cu desavarsire, ci, e unul care genereaza reflexe de raspuns . A la Huntington.
cred ca nu mai stiu ce sa cred …
inseamna oare ca reflectati asupra “refuzului reflexului raspunsului la abordare”?
da, si dumneavoastra la fel ?
pai, nu stiu, ma gandeam ca-l mai adoptati si dumneavoastra, din cand in cand, macar
imi ajunge sa va contemplez pe dumneavoastra de la distanta … pana sa gasesc abordarea corecta
Contemplare placuta si curaj in abordare
contemplarea nu poate fi decat placuta iar in privinta abordarii o iau incet sa nu va sperii de la inceput (a la Huntington) 😉
nu se pune problema, si eu il prefer mai mult pe Huntington decat pe Fukuyama. Au reflexe de abordare total diferite.
din nou consens ? al 7 lea cred..
nu stiu, astept sa va hotarati daca este “si…si” sau “ori…ori” si dupa, va dau raspunsul
iar eu pe dumnevoastra ca o se le consemnati semnificatia
nu asta-i buba, el sta cumintel…altii va fac somnul nelinistit…
pana la obiectivul de 1001 de consensuri (parca aceasta era cifra numita de stimabilul domn pt a evita clash-ul) is a long way to go …
ma bazez pe dumneavoastra ca nu le pierdeti numarul
stimabilul domn, altul decat Huntington, probabil era el insusi in cautare de consensuri asa cum sunteti si dumneavoastra.
si stimabilul domn a gasit consensurile intre timp ? cred ca a avut destule ocazii de si si cum de alfel ati avut si dumnevoastra pana sa puteti trece la ori ori, right ?
deci sa inteleg ca am ajuns la un consens? pana la urma este “ori…ori” sau dumneavoastra inca il mai tatonati pe “si…si”?
eu inclin sa cred ca faptele si vorbele spuse si nespuse la timp, fac diferenta si exprima, cum arata acest ori ori in interpretarea mea, in plus apreciez franchetea abordarii dvs corecte, un plus de valoare, you grew a great deal these days in my eyes!!!
da, am ajuns cu siguranta, virtual
perfect de acord cu dumneavoastra, in functie de tematica decidem si stilul de abordare. Exact pe masura. Io v-am spus ca stau foarte bine cu focusul pe subiect. 🙂 )))
its a deal, a great deal, maybe the greatest of them all, in terms of the theme approach …multumesc frumos pentru cosensul acordat just in time, that high time mentioned above in the very beginning of this i povesti … nemuritoare;)
si dumneavoastra ce final v-ati dori pentru poveste ?
cu placere …sa nu faceti confuzii cu cele 1001 de consensuri 🙂 in rest, s-ar putea sa aveti “elemente insuficiente” in abordarea problemei
…sau povestii.
stati linistita, imi doresc sa elimin din consens in consens orice confuzie a.i. sa fac analiza corecta a problemei cu toate necunoscutele ei; totusi, ce final anticipati ?
in perceptia mea acum, povestea, indiferent de final,va ramane nemuritoare in sensul cel mai frumos al cuvantul, aceasta va garantez deja fara nici o urma de confuzie
vorbim de Huntington?
da, desigur ca doar el ne-a motivat cu tezele nemuritoare asupra noii ordini
bine, daca ne referim la el, atat cuprinsul, cat si finalul sunt inspirationale
…atunci cand se imbina perfect cu tematica pusa in aplicare
imi puteti da niste indicii asupra elementelor necunoscute legate de cuprins ? va sunt recunoscatoare
e clar, va place sa ma tineti nestiutoare; sunteti la deliberari la o partida prelungita de si si ? cred ca da.
Nu, nu. Rog sa ma scuzati. Am inteles ca deja il cunoasteti.
http://www.litera.ro/index.php/ciocnirea-civilizatiilor.html
Cu aleasa consideratie pentru domnia dumneavoastra.
Draga Liz, multumesc pentru toate impresiile, opiniile si documentele de…aur.
Va asigur ca si eu nutresc aceeasi consideratie pentru domnia voastra.
Sa ne fie de bine! Inteleg ca va place de domnul rau de tot! dar si lui de dumnevoastra!
da … Huntington e de-a dreptul “machiavellic”
nu asta-i buba, el sta cumintel…altcineva va tulbura somnul…
se pare ca aveti “elemente suficiente” pentru va putea da cu parerea. Imi puteti spune, va rog, cine-i personajul. Ma declar nestiutoare?
se pare ca suferiti brusc de lipsa reflexului de abordare, dar nu si de nesimtire.
Ce va determnia sa folositi cuvinte dure si in ce context ?
Cred ca s-au facut multe confuzii in mesaje si interpretari intre domnii si doamnele din aceste postari. Daca eu v-am ofensat cu ceva (neintentionat)
imi cer scuze. La revedere ma mut la oras!
aveti mare grija la oras, sa nu purtati cumva, grija altuia. Pana atunci, va urez o Ciuleandra cat mai placuta.
Sarutmana ” o sateanca” va rog remarcati tonul “rabic” in exprimare si “tastare” al tzatzei Liz; dupa o copilarie petrecuta pe canapeaua cu stofa rosie a masinii marca Volga ce era in dotareea/folosinta Familiei Ei, acum frustratile copilaresco-adolescentine refuleaza cu mult nesatz pe site. Educatia nu este un concept din structura de cauciuc al Lizucai, buna crestere parinteasa se incadreaza in STRICT ceea ce a uaizt si vazut pe canapeau din Volga; eu cu umilita concluziuonez ca Lizuca este victima farmecului ei personal ..dar mai ales celor 7 ani de acasa, caustici dar plini de valoare pentru ea…injectati de Familia Ei
Buna dimineata domnule draga,
Probabil exista niste explicatii pentru oricine si orice si multe adevaruri in ceea ce comentati; nu ma pot nici asocia dar nici disocia pentru ca nu cunosc persoanele de care vorbiti; as adauga cateva lucruri: asa au fost timpurile, cu bune si rele, vedeti nu toti suntem nascuti in la “grande famillia”diferente au fost in trecut, sunt si vor fi mereu.
In prezent, din pacate, se pare ca institutia numita familie este din ce in ce mai descurajata iar numarul romanasilor scade alarmant. What about that ?
Sarutmana
regratib dar asa este. Nu ma laud statistic INSA sunt mandru ca sunt tatal a doia baieti !, nu sunt indifferent la ce se intampla in jur, insa mai mult ma doare cand aud/citesc atitudini Proletare exprimate de cetateni precum Liz, sau vuvuzela de stanga le lui felix Voiculescu (poate pe 10 iunie va merge la brutarie..sa ii spunem la multi ani). Saptamana viitoare merg la o ra de voluntariat pe chestiuni legate de munca mea de zi cu zi…am de gand sa nu propovaduiesc ..am de gand sa vorbesc liber cu ei..elevi de liceu…cred ca fiecare, de langa noi, aproape de noi are MORAL datoria sa asaneze atitudini gen Liz, adica Prolatariatul post Decembrist, sa asaneze lenea si trandaveala, sa asaneze mitocania, manelismul si alte curente sociale care inca tin Romania “inghetzata”..sper pentru putin Timp !
Sa va traiasca baietii si sa reusiti sa ii cresteti frumos intr-o Romanie mai frumoasa asa cum va doriti. Mult succes in activitatile dumnevoastra in acest scop si nu numai!
bun punct de vedere, acum depinde, cin’sa fie, cin’ sa fie: Fukuyama sau Huntington?
pai cred ca in teorie, alegerea ar tb sa fie simpla: daca abordezi problema pozitiv alegi pt viziunea lui Fukuyama, respectiv succesul global al democratiei liberale la sf. Razboiului rece. In acelasi timp F. mai vb si de end of history “At the end of history, it is not necessary that all societies become successful liberal societies, merely that they end their ideological pretensions of representing different and higher forms of human society.”; daca abordarea se face din pct de vedere al potentialului conflictelor, alegi versiunea lui Huntington despre clash of civilisations (confilictul civilizatiilor pe considerente de ordin cultural si religios), cele 8 civilizatii gasite si descriese de acesta fiind (vestica , ortodoxa, amero-latina, musulmana, sinica, japoneza, hindica si afro-subsahariana), conform căreia la sfârșitul Războiului Rece conflictele cultural-religioase între aceste civilizații se vor accentua, punandu-se bazele unei noi ordini mondiale iar societățile care au afinități culturale vor coopera între ele, eforturile de a schimba o societate de la o civilizație la alta vor eșua iar țările se vor grupa în jurul statului care exprimă chintesența civilizației lor.
Desi tezele ambilor politologi ajung pe pozitii divergente, eu cred ca mai degraba trebuie sa mearga in paralel si sa se completeze asa cum de alftel se regasesc si se intampla si in realitate. Deci n-as spune “ori.. ori”ci mai degraba “si..si “
asa e, de cele mai multe ori cand vrei sa abordezi problema pozitiv, esti nevoit(a) sa recurgi inclusiv la conflict.
poarta denumirea de negociere
indiferent de tematica ?
🙂 clar, ideal ar fi sa ne intelegem, daca nu se poate, negociem 🙂
dar vezi sa nu confunzi lucrurile ci sa le combini , da?
cred ca am inteles, sunteti la ora de glumite …its OK
🙂
this is indeed a good joke, you know better!
daca te referi la asta … “Desi tezele ambilor politologi ajung pe pozitii divergente, eu cred ca mai degraba trebuie sa mearga in paralel si sa se completeze asa cum de alftel se regasesc si se intampla si in realitate. Deci n-as spune “ori.. ori”ci mai degraba “si..si “” eu nu pot decat sa-ti dau dreptate, si…sa continuu gluma.
atunci pot sa cosesc fanul linistita
cu reflexele de abordare cum stati ?
“reflexe de abordare”? Ma declar nestiutoare …si convinsa pe deasupra. Tocmai de aceea v-as ramane profund indatorata daca ati avea placerea sa ma luminati. Da’ as aprecia daca ati vorbi din propria experienta.
desigur, cu placere: reflexele “de abordare” sunt atunci cand analizati articolele sus-numite cu elemente insuficiente, prea timpurii si daca mai reflectati, veti ajunge la concluzia ca aceste reflexe (de abordare) sunt gresite; scopul fiind acela de a reanaliza tezele si a ajunge la alte concluzii; sper sa fiu destul de clara
am uitat sa va spun, experienta mea in asa ceva lipseste, asa ca nu va pot spune exact “cum ar fi fost , daca ar fi fost” sa am asemenea abordare asa ca ma abtin de la orice fel de speculatie
va contraziceti sau doar ati inceput sa aveti “reflexe de abordare”?
trebuie aprofundate tezele si demonstrate reflexele de abordare si in situatii concrete, pana atunci inclin sa cred ca suntem in consens de abordare si nu invers, correct me if I am wrong, please
bine, atunci, inseamna ca ati inceput sa faceti speculatii
pe acestea doresc sa le evit
sper sa va reuseasca
multumesc frumos, sunteti o draguta cu D mare
multumesc
is my joy and not only
se pare ca-l preferati pe Huntington 🙂 ))
m-ati ghicit in mare masura; si dumnevoastra va doresc de asemenea mult succes si discernamant in tragerea concluziilor finale reflexive!
da, da’vedeti … cade varianta “si…si”, de unde rezulta doza de “discernamant in tragerea concluziilor finale reflexive”. Da’ va urez mult succes in ale “abordarii”.
dati-mi voie sa concluzionez ca huntingtoniana sunteti si dumneavostra, acum depinde ce hunting faceti, reflexiv sau tematic; cu rapiditatea cu care faceti pronosticuri de discernamant inclin sa cred ca mergeti pe varianta si…si
Clar “hunting” tematic 🙂 )) si presupune neaparat un “vs” . Adica, alegerea se face, nu e in functie de reflexe, ci in functie de analiza SWOT. 🙂 )))
de unde rezulta si reflexivitatea 🙂
sarutmana “o sateanca”
dati-mi voie sa concluzionez ca huntingtoniana …bis ..bravoooo..aplauze, baiu este ca tzttza Liz nu se vede asa, motiv pentru care acceptati ca cei din jur va sustin…tzatzta Liz viziteaza frecvent farmacia Retzeta (fie ca furnizor, fie ca pacient)..nu ii putetzi cere mai mult ))))
te vad prea cunoscator. Ia zi-mi …ai clienti multi?
Buna seara dra Liz, sa va spun, cu coasa dau bine, de scris stiu sa ma iscalesc iar la lipsuri, mai bine sa le las in seama dumnevoastra, ca oricum le intuiti mai bine, cam ce-ar lipsi, cred ca reflexul antrenat de abordare; swot ul dvs cum arata, il puteti divulga ?
e conditionat, in functie tematica … la fel si iscalitura 🙂 )))
trebuie sa fie un mix de swoturi de toata frumusetea dar si de toata groaza 😉
daaa, in functie de mix-ul de swoturi, rezulta si creativitatea, care e apreciata cam peste tot, in special in unele domenii. Insa, mare pacat, ne oprim cu ea, la punctul culminant. Suspans si lipsa reflexului raspusului la abordare. 🙂 Ne place mult prea mult prezenta sumei reflexelor rezultante 🙂
deci suntem in consens, ceea ce nu e putin lucru
posibil 🙂 , nu va contrazic. Poate fi de toata frumusetea/groaza in functie de seria de tematici puse in aplicare
cred si eu. partea cu suma reflexelor rezultante cred ca o sa fie partea unde intervine groaza aprecierilor, despre frumusetea analizei aici ramane doar de punctat si reconfirmat pentru ca se vede cu ochiul liber ceea ce este de vazut
probabil, pacat insa … groaza aprecierilor nu ma impresioneaza atat de mult, pe cat si-ar dori altii, de unde si lipsa reflexului raspunsului la abordare. Pentru mine nu e nici o problema, insa, pentru altii, se pare ca da.
sunteti chiar atat de sigura de ce spuneti ? in termeni de procent cam cat ?
nu se pune problema de procente, se vede cu ochiul liber ceea ce este de vazut, drept urmare, actionam in consecinta. Cu sau fara reflexe de abordare.
daca vedeti este bine, acum depinde si cu ochi vedeti, buni sau rai ?
cei mai buni, deci vederea e mai mult decat focusata pe subiect si este si conditionata neaparat in functie de el
ma amuzati, tocmai pe o sateanca sa va concentrati atat ? de ce ? ce as avea eu in plus vs de restul satencelor mult mai mai si mai mai ? si de ce atata conditionalitate – negociati tranzactii ?
si dumneavoastra pe mine, tocmai de ceea am reflex (nu conditionat) ci doar de abordare. Tranzactii inca nu, dar conditionalitatea e mereu prezenta in functie de cum se pune problema.
ma bucur sa aud acest lucru;)
problema are inca destule necunoscute si de aceea negocierile au nevoie de prelungiri pentru a putea finaliza tranzactii tematice…de facto
aveti mare grija la problema, spor la negocieri
da … multumesc frumos
Sarutmana
v as ruga respectuos sa nu va “spoveditzi” la tzatza Liz, e din Garda Roshie de Fier si are..interese..absconse..
asa e, am experienta bogata. Detectez cu foarte mare usurinta interesele … absconse. Cand ti-ai administrat ultima doza de Rudotel?
Buna ziua domnule draga,
multumesc pentru atentionare si inteleg gluma si ca orice fel de gluma are partea ei de adevar. Sa va spun drept, eu imi doresc ca colaborez si cu garda rosie si cu cea albastra si sa le aduc la un consens bun pentru toata lumea.
Daca alunec uneori pe carare, asta e… incerc in general sa imi fac o opinie bazata pe convingeri si nu pe pareri si impresii. Sa aveti o zi minunta!
Inteleg de asemenea ca sunteti cunostinte vechi cu Liz, daca va place, asta e trebuie sa jucati in hora cum va canta 😉
sarutmana “o sateanca”
Liz stie doar dansul invatzat de la Matroshka…io mi s roman veritabil !!! nu shioara vosaita roshie !
pai arata-tii si dumnevoastra ciuleandra noasra romaneasca si sa vedem care pe care; pentru ca vad ca atmosfera este incinsa de la atatea “maxime si reflexii”
Sarutmana “o sateanca”
nu as intina Ciuleandra aratand..nici un pas la o persoana pe drept etichetata “venetic”..nu de alta dar Masestrul Ciulei s ar rasuci..
Va salut cu respect draga domnule,
pana la Maestrul Ciulei cred ca ar obiecta Rebreanu dar asta este dincolo..
si atunci la ce metode de colaborare lucrati (asa ca intre vechi parteneri) ?
La ce solutie lucrati pe termen mediu si lung ? ( asta daca se pot dezvalui si partii beligerante)
Sarutmana “o sateanca”
imi repugna spiritul proletar al Lizucai; ar fi demn sa recunoasca ca nu si a deposit nci statul Anei lui Ion..din …acelasi rod al creatiei bistriteanului Liviu Rebreanu …mai degraba..e un fel de Domnisoara Cristina..personaj imaginat/creat/plasmuit de Eliade. Nimic am de impartit cu duduia Liz..pur si simplu joaca prost si sorlul de nesuferita…
ERATA…liz=No act of kindness, no matter how small, is ever wasted
va inteleg dezamagirea, ce personaj feminin vi s-ar potrivi ? daca Lolita lui Nabukov cade ?
sarutmana “o sateanca”
in loc de Lolita..o Loretta precum cea din link..asa da femeie..nu gasculitza precum Liz.. http://www.youtube.com/watch?v=FtvJexR4iVg
draga domnule, va aprob preferinta si va trimit spre vizionare 2 piese Holograf, (stiu ca sunteti fan)
vizionare placuta!
http://www.youtube.com/watch?v=MXEPIycuKJw
http://www.youtube.com/watch?v=zvWrYfE-NWc
@ o sateanca..nu ..mai bine balada pescarului amator..http://www.youtube.com/watch?v=aGhxAK_tybw
@ sateanca…sau ceva ..pur…http://www.youtube.com/watch?v=_0k4GPi0O-8 (cu subtitrare pentru Liz..ca sa puna pe translate din engleza in rusa)
da, ma rog, fiecare cu viziunea si aprecierea lui.
Draga domnule,
In legatura cu viziunea si aprecierea dumneavostra, pot sa concluzionez ca aveti o intelegere foarte profunda in privinta multor aspecte, ceea ce este de admirat iar in privinta altora, mai putin sau chiar precara…probabil s-ar numi deformare profesionala.
Enjoy the belly dance, too!
Sarutmana “o sateanca”
va multumesc pentru critica literara la adresa mea; vis a vis de tzatzta Lizuca va rog nu acordati atentiei ipochimenei este aici doar pentru a se rafui cu GB (ipochimena Lizuca crede/e convinsa ca eu sunt GB, initial m am simtit onorat de asemanare insa nu pot duce pe umeri o haina atat de mare si mai ales care nu imi apartine). Regret daca v am dezamagit , nu am vrut sa se intample asa ceva
ce pot sa mai zic, a gentleman always a gentleman …
restul ce mai conteaza ?
@ “o sateanca”
sarutmana
va dedic cu drag
http://www.youtube.com/watch?v=d27gTrPPAyk
Si eu vreau sa va dedic tot cu mare drag, spre inspiratie pentru tot ce re/faceti si re/ganditi pentru dumneovastra si pentru altii, spre a tinde catre un veritabil “my way” worthwhile living …
http://www.youtube.com/watch?v=XAaUkcUY2ew
(daca vi l-as canta eu, v-ati da demisia pe moment)
sarutmana
tastez aici raspunsul deoarece butonul “reply” nu l ai activat mai sus..te simti capabila de un due diligence ?
desigur, dar nu cu oricine
si mai ales nu oriunde
Lizuca maica, DACA vreodata ai stat data room / si ai stiinta de asa ceva…sa te vad
tu cred ca ai impresia ca vorbesti cu prietenele tale? Te inseli. Vezi, ai grija la negocieri, nu CUM negociezi, ci CE negociezi.
dar am o rugaminte, ma anunti in prealabil, cand termini doza de Rudotel, te rog, da?
rudotel era pe vremea lui bunicu tau stalin..poate tu ma ai stocuri..mie imi place Bayern Aspirin
da, dar vezi ca nu e valabil pentru orice pacient
plimba ursu Lizuca, asta te ar calma…stress management, sau poate agate un stripper ca sa iti redea roseate obrajilor..palizi
inspre un consum cat mai mare de “consumabile”
vezi ca unele “resurse” dispun de materie cenusie, cauta si tu acele “resurse” cu care poti negocia orice.
Implicit, nu ai substanta cenusie, q.e.d
Exista multe exemple de succes de afaceri in familie. Imi vin acum in minte exemple din Germania: Miele, Bachmann. Poate si pentru ca relatiile de familie sunt mai “reci” la ei, permitand si dezvoltarea unor relatii de business intre membrii clanului..
Mai este un aspect – valabil mai mult in Ro datorita perceptiei angajatilor fata de patron si companie (concurenta sau conflict vs interes mutual): sunt mai mari sansele ca un membru al familiei sa riste si sa vina sa te traga de maneca daca ceva merge prost, daca gresesti sau observa “oportunitati de imbunatatire” in companie. E mai mult decat incredere, e decizia de a-ti risca pielea, pentru ca iti pasa.
Ideal nu ar trebui sa fie din familie – dar momentan cea mai mare parte a angajatilor au cultura de protectie pozitie si interes personal individual si… punct.
se presupune ca tuturor “ne pasa”. Pentru asta nu trebuie sa fim din “famile”
Exact. Se presupune. Tu cand mergi la job ai primul gand in minte – “mai…cum sa fac sa iasa mai bine, sa mearga afacerea (per total) mai bine?”. Daca da, atunci este o minoritate rara care nu va avea niciodata pb cu gasitul unui job… 🙂
Clar. As spune ca “mai…cum sa fac sa iasa mai bine, sa mearga afacerea (per total) mai bine?”, e similar cu a spune “mai … cum sa fac sa nu-mi bat joc de propria munca?”. Dar, vezi, acest mod de a gandi, presupune o implicare din partea angajatului atat in interesul firmei, cat si in propriul sau interes, atunci cand vine si te “trage de maneca” – cauze pot fi multe: de la respectarea legii, pana la conditii de munca si “pret” platit pentru serviciile primite. E de la sine inteles, ca joburi sunt multe, mai putine insa, cele care corespund acestor criterii.
Doctrina paguboasa, sovietica, cu accente manipulate are de joaca spetza.conditiile de munca sunt subiect de audit pentru munca/posturile ce implica fortza bruta; cei care isi exprima opinia pe acest blog….cred ca nu intra in categoria muncitorilor necalificati.Regasesc in randurile tale, limbaj si gandirea de Lemn.Fara substanta, fara valoare, carcoteala ieftina de piranha, sau vanzatoare de piata. Ar fi buna o lege adresata celor ca Tine in gandire spre a va limita accesul la internet….raspandind texte fetide (ale tale) e la fel de penal ca si conducerea sub influenta alcoolului al unui vehicul…eshti penibila. Liz
te tratezi?
Buna dimineata draga Liz si domnule,
intre partidele de “maxime si reflexii” sau negocieri, am o mica sugestie in aceasta minunata zi de sarbatoare. Please enjoy and maybe you will come to more peaceful thoughts. Have a bright inspiring day!
http://www.youtube.com/watch?v=FOIjvHjK0Rw
Eu zambesc. Tu esti cu Adormirea Maicii Domnului?
sau doar cu Rusaliile?
Imi pare bine ca zimbiti, asta este important. Eu sunt (ceea ce nu este putin) Rusaliile se sarbatoresc acum, cealalta mare sarbatoare este in august, sa nu uitati, va rog.
sunt cu de toate cate putin. Dumneavoastra ?
🙂 ))
nu stiu ce sa zic, presupune cam multa contemplare 🙂 , dar nahh acum, fiecare cu preferintele lui. Personal, adopt alta varianta: sport combinat cu ceva aminoacizi. Face bine la sanatate, si previne diverse alte probleme. 🙂 Iti doresc sa ai o sedinta cat mai “meditativa” si cu efectele scontate, cu un domn. 🙂
si pe mine ma pui in incurcatura dar pot sa-ti spun ca imi plac si sedintele si sportul. Cred ca secretul (si in afaceri) este in a le combina. Bineinteles totul cu masura, pentru ca ce e mult dauneaza grav sanatatii. Aici cred ca ar trebui sa mai lucrez un pic cu mine, sa fiu mai putin entuziasta. Tu faci abuzi de vreun fel ? (in afara de a te tachina cu domnul)
nu-ti face mari probleme, inseamna ca stai bine cu dopamina. Atata timp cat nu o lasi sa contribuie prea mult in luarea decizilor, e mai mult decat perfect. Inseamna ca stii sa faci diferente (mai ales atunci cand G.B. generalizeaza 🙂 ) Probabil se trage si de la soarele de afara, nu stiu, nu-mi dau cu parerea, in cazul tau. 🙂 )) In rest, n-as putea sa-l las pe domnu’ sa vorbeasca de unu’singur. 😉
Soarele este minunat, ne inspira sa visam la o lume mai buna asa cum se arata
in cele ce urmeaza si pentru ca nu ma bag intre tine si domnul, your business, you should take care of it:
http://www.youtube.com/watch?v=P3LndEB-Drc
inspiratie merita intotdeauna evidentiata, insa nu orice merita evidentiat. Spre o inspiratie placuta…in continuare. Din Rusalii in Adormirea Maicii domnului, iti doresc, aprofundarea propriilor surse inspirationale. 🙂
Bine, multumesc si tie, calatorie placuta si multa priza la public.
nu se pune problema, io nu plec din oras… 🙂
a, da ? atunci o sa am inspiratie destula
in cazul in care te-ai mutat deja, da … o sa-ti trebuiasca 🙂
Buna dimineata,
Da, Lizzy o sa vad daca ma conving orasenii cu inspiratia lor.
@ “o nestiutoare” Buna Dimineata
mai bine o intrebi pe liz cum da ceapa azi, sau roshiile (culoarea e pe gustul ei pentru ca I a fost “insuflata” din copilarie). Orice discutie “savanta” cu liz incepe/continua/se termina in derizoriu
a, sunt ok si sper si dvs. sa fiti.
orice dialog este mai bun decat un monolog; cum stati cu pregatirile de plecare ?
@ “o nestiutoare” va referiti la vacanta ? nu am nici o plecare/deplasare mai devreme de august 2014 programata
am inteles, multumesc si va doresc servici usor pana in august si discutii interesante cu cine va doriti.
La corporatii e OK sa lucreze doar amantele? Nevestele am inteles ca nu …
la mine se traduce cu Steinhardt, Wurmbrand, Istoria Religilor. Cand ma opresc la PreaFericitul, iau o pauza, si intru in transa.
🙂 raspuns pentru Alexandra Popescu
Eu am niște parteneri americani care sunt o afacere de familie. În afacere lucrează așa: CEO, care e și proprietar, sora lui e secretar general, soția lui e Chief Scientist, ambele lui fiice din prima căsătorie, plus PRIMA LUI NEVASTĂ 🙂 O combinație care mi s-ar părea explozivă din orice unghi aș privi-o. L-am întrebat pe om, într-o zi, cum merg lucrurile și dacă nu are probleme cu atâtea rude în firmă/ Mi-a zis că nu, nu are deloc probleme, dimpotrivă, familia lui e cea pe care se bazează, sunt oameni de încredere și ei dau cel mai mult pentru firmă, pentru că e firma familiei. Are sens. Chestia asta cu nepotismul are, la rândul ei, conotații culturale puternice. Pentru partenerul meu, nepotismul se vedea invers 🙂
Eu inteleg foarte bine ce vrei sa spui, as face exact la fel daca as avea o familie si oameni care vor/ sunt nevoiti sa munceasca in ea (in familie, adica). GB
Draga George, Articolul dar si poza sunt super. Va doresc sa reusiti sa puneti in practica poza si la nivel personal. Business-ul ar castiga prin faptul ca s-ar naste mici “Butunoiasi” cu inteligenta dumneavostra ceea ce ar fi un castig multiplicat. Spor!
si familia s-ar compune tot din foste si prezente ?
iti dai seama ce competitie?
oleaca
[…] În marile corporații și, în general, în firmele străine bine structurate și organizate, cu proceduri solide, problema pare definitiv rezolvată, fără echivoc, subiectul clasat, nu am mai auzit pe cineva până acum să vrea să-l repună în discuție. Multe firme au reguli clare în această privință. Condițiile în care persoane cu diverse grade de rudenie pot lucra în aceeași firmă sunt destul de restrictive, uneori pana la interdicția totală. Evident, s-a ajuns la aceste concluzii și la asemenea practici în urma diverselor studii, observații și analize, pe care nu le contestă nimeni. Concluziile sunt scrise frumos în manualele de management și în recomandările consultanților, a scris George Butunoiu. […]
daca se doreste o certificare ISO a acelei firme atunci vor aparea problemele
si neajunsurile ce deriva din SoD (segregation of duties) , impartirea responsabilitatilor per pozitii ce participa in cadrul fluxului
unui proces. Pur si simplu firma va pierde din imagine in piata .
Daca nu se pune problema unui ISO gen 27k ..atunci nu vad niciun dezastru in a avea oameni de incredere/rude in acelasi mediu.
per total as mentine ideea ca rudele sa fie parte a actonariatului si nu a managementului.
“parerea mea , care este”
😉
susţin “părerea care este” :),
” per total as mentine ideea ca rudele sa fie parte a actonariatului si nu a managementului.” la nivel ideal.
argumentar :
cu menţiunea că acţionariatul îşi dă girul pentru management.
aici intervine,
condiţionalitatea : necesar vs suficient
Acestea se rezolva prin clauze bine gândite şi atunci rudele pot fi acţionari , manageri sau simpli angajaţi.
nu-i valabil 🙂 intervine GB, si-ti spune din a matematicii graire: “conditie necesara, insa nu si suficienta”
“parerea mea, care este” 🙂
Eu cred ca uneori managerii aceia cu MBA mai iau si masuri de restructurare, mai fac si concedieri si poate multe altele..nu stiu in ce masura poti micsora salariul unei rude sau chiar sa o concediezi, fara sa-ti aprinzi paie in cap. Se poate incerca..la o prima experienta personala, as spune ca s-a zis cu controlul unei marje importante din costurile fixe. Si cu leadershipul, de orice fel ar fi el.
eram intr-o senzatie de asta de high meditativ, da’ nu de oricare, ci de aia cu unde tetha, si mi-l imaginam pe GB patron si pe prietenul lui angajat fruntas, in hiperactivitate…sau invers, si m-am si trezit din transa.
Consumul de aurolac te a dus acolo….ca altfel nu ai cu ce medita
hmmm… dupa 11 zile?!! Tarziu, tarziu…Ma intreb, care sa fie cauza?
Trateaza te de acnee, frustrarile sunt cauza
Business cu membri familiei ….. logic ce spui tu, dar cum gerezi subiectivismul?
Ai mai mare incredere in membrii familiei dar poti sa ai si PREA mare incredere in ei!
Poti sa ii consideri ca pot si ceea ce nu sint in stare, ca sint mai destepti si mai muncitori decit sint in realitate si asta te poate aduce la “sapa de lemn”.
Pai tocmai acelea sunt dezavantajele despre care vorbeam. Avantaje sunt ca nu fac greva, ca poti sa intarzii cu salariul, daca nu stai bine cu cashul, ca le trece repede supararea daca te rastesti la ei si le spui ca sunt idioti etc. Greu de tras linie si comparat, deci… GB
Da, cam greu. Elocvent exemplu pentru o afacere de familie ar fi serialul Dallas – cine castiga the good guy or the bad guy ? Dificil de estimat in afaceri din lumea reala …pentru ca in film se lasa la nivel de scenarist.