am studii economice si juridice, la stat, specializari multiple (masterate, MBA), certificate internationale, experienta in munca (inclusiv functii de conducere) in corporatii multinationale, un singur defect insa : peste 40 de ani! din aceasta cauza (acoperita sub forma “sunteti super-calificata” pentru noi, noi ne-am dori pe cineva cu 3-5 ani experienta..”), cu toate ca am avut asteptari salariale sub media pietei, raportat la nivelul meu de experienta si de studii si mult sub cat castigam acum 2 ani, cand s-au facut concedieri colective in multinationala unde lucram (respectiv, castigam peste 4000 euro net si ceream acum in jur de 1800 euro net negociabil), nu mi-am gasit loc de munca de 2 ani de zile…am depus destul de multe CV-uri (inclusiv pentru posturi mult sub nivelul meu de pregatire, respectiv posturi de executie pentru care se cerea minim 3 ani experienta), am fost la destul de multe interviuri, insa deocamdata nimic..
nu ma plang, nu caut compatimire, e doar o constatare …
ma gandeam sa incerc sa ma reprofilez profesional sau sa deschid o firma de consultanta, insa cum piata e supra-saturata, iar clientii se duc in general spre marile cabinete, cam slabe sanse, iar economii pentru a merge in pierdere cu firma (pana intra pe profit de subzistenta) pentru 1-3 ani, nu am…in plus, nefiind o persoana sociabila, respectiv neavand timp sa imi fac conexiuni din timp, pe care sa le folosesc la nevoie, iata rezultatele! 🙂
de ce am scris? ma gandeam ca poate cineva, din afara, vede “mai obiectiv”imaginea de ansamblu si ar putea sa vina cu cateva sugestii…
multumesc mult pentru timpul alocat lecturii acestui mesaj si toate cele bune!
Ioana
PS: am descoperit recent blogul (azi), astfel incat imi cer scuze anticipat daca mai exista postari similare anterioare, incepand de azi o sa le caut, pentru a le lectura atent…
Buna ziua. As dori sa stiu pentru o femeie de 50-60 de ani, sa zicem viitoare pensionara, dar care mai vrea sa activeze in campul muncii o perioda, pe langa pensie, ce alte optiuni de joburi se pot gasi pe piata muncii in Romania? Ce alternative exista?
Buna ziua , am 47 de ani si sunt recent concediata de o mare companie romaneasca . Am inceput cautarile pentru un nou job dar ….mi-e teama ca varsta mea este un handicap . Am studii superioare , cunosc 2 limbi straine , am experienta de 23 de ani in munca .
Am 50 ani in curand de un an am ramas fara job, ma descurc sa nu mor de foame ptr ca stiu sa fac orice ,problema este cu societatea voastra de cacao intr-un an nu m-a vrut nimeni in Romania nici daca le promiteam ca-i mut in gat!numai din afara am primit oferte, dar deja am lucrat in afara ! am doi catei si doua pisicute mi-am facut o casuta si as vrea sa vin si eu seara acasa nu pe santier cu luna sau in UK cu anul…, ma dor picioarele si am avut accidente o groaza ,abia daca m-am refacut , nu mai am familie de 10 ani tot din cauze financiare…imi este scarba de romanul care ajunge sef! cel mai rau om devine inexplicabil si trist!
Mi-am pus si eu intrebarea “40” si solutiile pe care le intrevad in cazul in care voi fi retras sau ma voi retrage pt ca job-ul este slab oricum, sunt: 1/sa devii dealer pt un produs/serviciu extern RO, inseamna targuri afara.., 2/ sa te intorci la origini si sa inveti o meserie de baza (ex tamplarie) si apoi vei putea ridica o mica firma, nu te vei imbogati insa vei avea de lucru; consultanta merge numai part-time si din cand in cand, nu poti trai din asta constant, insa vei fi conectat la mediul economic. Nimeni numai angajeaza pe functii de conducere “40”, iar daca o face, are o refulare si dupa 1.5 ani constata ca plateste cam mult si nu are rabdare sa vada efectele si ti se cere sa pleci… tipic firmelor Romanesti (cele straine isi aduc manageri de afara care se relaxeaza in RO si care alearga o herghelie de tineri entuziasti pt ca lucreaza pt straini… o parte vor fi si ei “40” in curand..).
In 2009 am luat decizia de a merge pe tehnica dentara. am absolvito in 2012, ma-m angajat intre timp m-am si angajat. unii angajatori mi-au oferit oportunitatea de a avea un salariu mai mare si de a invata mai mult, a sunat frumos dar nici pana in prezent nu ma atrage atat de mult cum as fi sperat. tot timpul activitatea se desfasoara in graba, 90% din pacientii medicilor stomatologi se grabesc iar lucrarea trebuie facuta cat mai repede, in asemenea domeniu nu mai pot sta, nu sunt incantat de ceea ce fac, as vrea sa cred ca nu sunt sclavul banilor si sa imi petrec restul zilelor intr-un laborator.
Daca m-ar intreba lumea ce mi-ar placea sa fac, as spune ca sunt atras de 2 domenii logistica-organizare si mecanica.
1. in in domeniul de logistica-organizare mi-ar placea sa lucrez in echipa, sa coordonez o echipa sa imi creez abilitati pe care sa le folosesc in realizarea unui proiect cu succes.
2. in domeniul mecanic, mi-ar placea sa lucrez in mai multe ramuri ale acesteia doar ca ma descurajeaza un lucru, si anume nu am fost si nu sunt un as la invatatura, constientizez ca pentru acest domeniu trebuie avut cunostinte bogate in matematica, fizica, chimie, chiar si desen tehnic. spre rusinea mea, fac parte din generatia ce a promovat bacul intr-un mod nesimtit. Acum realizez ca nu am cunostinte si putere pentru a merge mai departe in viata.
Daca aveti vre-un sfat-recomandare v-as fi recunoscator!
Va multumesc!
Cursuri se fac in ziua de astazi pentru orice, bani sa ai ca sa le platesti! cel mai avantajos ar fi sa gasesti un angajator care sa faca asta intern, pe cheltuiala lui. GB
Cred ca multe din sansele noastre cresc sau se reduc in functie de felul in care gandim … Unii sunt “norocosi” altii mai putin … Nici eu nu ma prea laud, am trecut de 40, sunt de 10 ani in Canada, nu am atat de multe calificari si diplome, dar ce am, face un dosar gros de vre-o 4-5 cm. Sunt multumit de tot ce am facut ca pregatire, chiar daca nu toata mi-a folosit la serviciu. Nu imi pare rau de timpul folosit pentru a invata, a ma specializa sau a ma perfectiona. Am lucrat in tara pana la 33 de ani si apoi mi-am luat familia si am emigrat. Si in tara si in Ca, am vazut multe, am trait multe experiente si cred ca sunt principalul vinovat in felul in care imi merge treaba … E foarte usor sa arunc vina pe unii sau altii (familie, neamuri, cunostiinte, amici, colegi sau fosti colegi, etc).
Despre c.v.-uri … calculatorul si fax-ul s-au saturat de mine si cand ma apropiu cu gandul de a cauta ceva de lucru, se stramba plictisite … Cred ca zic : ” … Iara vine asta si ne oboseste … ” E limpede ca si contextul economic din Ro are un rol important, dar acum, zic ca eu sunt dincolo, in Ca si mi se confirma faptul ca, foarte mult din ceea ce facem, ce suntem si ce avem, depinde de felul in care gandim … Cum putem schimba felul in care gandim ? Cum ne putem reeduca mintea pentru a gandi cu adevarat pozitiv si benefic ? Ce trebuie schimbat in gandirea noastra ? Cum trebuie procedat si cat timp poate sa dureze o reeducare macar partiala, pentru a putea depasi impasul de moment si apoi incet si lin sa pastram acelasi drum, pe calea bine inceputa de reeducare …. Sunt intrebari la care caut raspuns si … cam asta e ! Numai bine tuturor !
Observ din prezentarea dumneavoastra o preamarita stima de sine si o lipsa de concizie: „masterate, MBA”, „functii de conducere in corporatii multinationale”. De asemenea, discrepanta dintre cine credeti dumneavoastra ca sunteti prin educatie si formare profesionala si cum actionati, cum ganditi, unde doriti sa ajungeti este una foarte mare.
Cred ca ar trebui sa luati contact cu realitatea, sa va cautati serios si riguros de munca asa cum spunea si domnul Butunoiu, sa va construiti un sistem puternic de networking –este mult mai important decat il considerati acum si daca il aveati va cresteau considerabil sansele de angajare, sa uitati de preconceptiile de salariu ca nu doriti sa munciti pentru o suma anume si sa va ganditi mai mult ce doriti sa faceti, unde doriti sa ajungeti.
Iar daca nu sunteti multumita de piata muncii puteti oricand schimba cadranul pe partea de antreprenor sau investitor unde va puteti folosi aptitudinile si cunostintele pe care considerati ca le aveti.
Buna seara domnule Mihai,
Va multumim pentru contributia dumneavoastra prin aceasta postare. Observam din comentariul dumneavoastra usurinta cu care vorbiti despre discrepante pe care nu suntem siguri ca le cunoasteti. Sa ne fie cu iertare, dar ce este rau in a avea o stima de sine si de a te lauda cu niste pregatiri pe care ai reusit in timp sa le dobandesti sau joburi/ functii pe care le-ai avut ? Dumneavoastra nu faceti la fel ?
Cum stati dumneavoastra cu realitatea proprie ? Sunteti sigur ca realitatea dumneavoastra coincide cu a celor din jur si in mod deosebit cu a acelora care conteaza pentru dumnevoastra ?
Sigur ca doamna doreste serios si riguros sa-si caute servici, nu simuleaza.
Dl. Butunoiu a sfatuit-o ca trebuie sa trimita multe CV uri si sa contacteze pe oricine din anturajul ei pentru a-i veni in intampinare (foarte bine). Realitatea este ca network ul functioneaza dar nu cand vine vorba de joburi,
fiecare ii este frica sa nu i se clatine scaunul pe care sta ca sa nu mai vorbim de alte scenarii.
Ma bag in vorba ca un simplu observator al dialogului dintre Mihai si Ioana si spun ca diferenta intre vederile celor doi imi inspira o metafora. Este ca si cand am citi gandurile unui inginer si ale unui poet care privesc simultan un pod peste o apa mare.
Las sa se identifice fiecare intre cei doi privitori: inginer si poet gandind ca piata muncii poate fi comparata cu o apa mare, curgatoare, chiar tulbure.
In Romania, piata muncii nu este matura, si este formata in general dintr-o mana de multinationale care externalizeaza doar muncile grele/neinteresante. La aceste minusuri se adauga si preconceptiile romanilor referitoare la angajati si angajare. Nu stiu daca ne vom reveni prea curand. Desi am sub 30 ani, voi emigra peste cativa ani in vest.
Piata muncii este direct proportionala cu economia si politica economica a statului. Atata timp cat aceasta tara nu si-a gasit culoarul economic viabil, pe termen lung si stabilitatea pe anumite sectoare, piata muncii va fi o variabila cu multe riscuri pentru oameni, angajatori, angajati si aspiranti deopotriva.
O opinie personala: piata serviciilor, inclusiv sau mai ales PR, HR si alte initiale nu vor avea utilitatea asteptata de bietii aspiranti.
Politica de relatii personale ale fiecaruia ar fi o solutie mai viabila.
Si un sfat dnei. Ioana care nu a primit nimic concret decat multe critici la care ma alatur si eu spunandu-i ca pentru cineva care a fost platit cu 4000 euro si nu a economisit ceva, un mic capital, in orice caz sa nu se gandeasca la consultanta cel putin nu finaciara.
Ioana, solutia cea mai rapida si avantajoasa ar fi sa-ti cauti job in afara tarii. Prin absolut toate mijloacele posibile: LinkedIn, site-uri de joburi specializate pe domeniul tau, trimis CV-ul la agentii de recrutare internationale din domeniul tau etc.
De ce? Pentru ca:
1) Discriminarea pe criterii de varsta, in orice domeniu, este absolut fenomenala in Romania. In alte tari nici macar nu se trece anul nasterii in CV (sau detalii personale gen starea civila), plus ca in economiile puternice, experienta aduce recunoastere, nu invers.
2) Economia Romaniei nu merge. Probabil va fii din ce in ce mai rau, mai ales ca razboiul de langa noi alunga investitorii. Sa zicem ca vor fi din ce in ce mai putine joburi de nivel inalt, in orice domeniu, salariile vor avea trend descendent.
In Romania, dupa varsta de 45 de ani, o duci bine doar daca esti in top managementul vreunei corporatii, sau ai un job stabil si smecher la stat (pile puternice), sau ai o afacere care vinde produse/servicii inafara Romaniei. Toti cei care nu se incadreaza in cele 3 categorii enumerate mai sus, sunt in pericol. Am vazut cazuri de specialisti software care au fost dati la o parte in Romania si si-au gasit joburi foarte bune inafara, desi au peste 45 de ani.
Poate emigrarea pare incomoda, dar cred ca este o solutie reala la problema ta.
Cu siguranta aveti dreptate in tot ceea ce spuneti DAR… Ce facem cu iarba verde de acasa ? pe ce maini o lasam ? cine o mai coseste , cine se mai gandeste si la sufletul ei ? 🙂 ca sa nu mai vorbesc de sufletul celor care pleaca 🙂 poate ca pe unii ii intereseaza exclusiv posmegii, de aceea alegerea poate fi simpla, altfel fara motivatie, poate fi un calvar cu toate sosele asfaltate si burgeri fara numar … 🙂
Cred ca soluția este în ceea ce ați enunțat dv.job stabil si smecher la stat (pile puternice). Oameni buni, care aveți o pilă bună să o ajutăm pe fata asta?
Cred ca GB ar putea să ajute…dacă ar dori. Un management privat la stat,ceva.
Altcineva se oferă?
Domnu’Jean, se pare ca esti bine intentionat, intelegem ca nu esti nici stabil si nici smecher, bravo. Cred ca Bucurestiul e ocupat pe termen lung. Poate te-or auzi alte capitale cu… oameni. Cine pe cine ajuta… ramane de vazut.
Noi credem ca oricum pilele nu sunt chiar vesnice asa ca ce o mai fi inainte si dupa alegeri… tot de vazut ramane, care pe care (pile) se ascut.
Pana atunci va lasam cu oamenii buni si bine … intentionati sau argumentati.
Multumesc mult tuturor pentru disponibilitate, timpul alocat raspunsurilor si implicit ajutor (foarte util).
O sa incerc si varianta “auto-externalizarii in strainatate”, desi m-am gandit la un moment dat si la acest aspect, dar mi-am zis sa epuizez toate caile pe plan local intai, sa nu-mi reprosez la un moment dat ca nici macar nu am incercat tot ce a tinut de mine in acest sens ..
Intre timp insa, pentru a-mi creste sansele de angajare sau de a lucra ca liber profesionist (PFA) in proiecte de lunga/scurta durata, ma gandeam, astfel cum recomanda si dl.Ionescu, sa obtin o certificare suplimentara (in raport cu cele deja existente) in managementul de proiect. Astfel, am identificat deja un curs de calificare, finantat din fonduri europene (dureaza 18 luni), iar la final pot sa identific si alte cursuri de specializare in acest domeniu, pe sub-nise si sa ma si pregatesc individual pentru a obtine certificarile internationale (cand o sa-mi permit sustinerea financiara a costurilor respective).
Sper ca si peste cativa ani sa existe nevoia pe piata de specialisti in acest domeniu, pentru a nu mai ajunge in situatia asta, desi stiu ca nu exista nici o garantie si nici nu am incredere in statisticile privind “top 10 meserii de viitor”.
Legat de PCR (pile-relatii-cunostinte), nici nu se pune problema, nu dispun de asa ceva.
In plus, ma gandeam sa invat inca o limba straina (germana), dat fiind investitiile germane existente deja in piata (inclusiv recenta intrare pe piata a
grupului german Deutsche Telekom) + pentru o eventuala “auto-externalizare”.
Buna dimineata Paula,
Multumim si noi for sharing your daily worries in gasirea unui loc de munca acum in Romania dupa 40 ani. Se pare ca sunt multe necunoscute, mai putin solutii (acceptabile).
Legat de PCR, citit invers, este nevoie Risk-Combat-Proceed pentru a gasi Place-Chance-Richness (sub toate formele ei).
O zi minunata si tie!
Draga Vali, poate poate o idee sa organizezi un Open Days pentru cei care cauta un loc de munca si poate si angajatorii sunt interesati sa abordeze problema altfel decat prin postarea joburilor pe net. Deci, crezi ca poti organiza un matching intr-un asemenea scop ?
Multumim anticipat.
Țara noastă, în care multilateralitatea profesională (citește ”ne pricepem la o grămadă de lucruri, iar unii … la orice”), nu oferă cel mai bun climat pentru ceea ce ar trebui să fie o prioritate – după vârsta de 40 de ani – pentru orice profesionist care se respectă: Specializarea.
E vorba de specializarea la cel mai înalt nivel posibil (preferabil, cu recunoaștere internațională), pe un domeniu îngust (de nișă, deci de maximă specializare, dar și cu dinamică crescătoare), în care să poți ajunge să răspunzi corect la orice întrebare și să emiți opinii a căror valoare profesională și acuratețe să poată fi apreciate de orice alt specialist din domeniul respectiv, nu doar de la noi, ci de oriunde, dacă se poate. Un domeniu la a cărui dezvoltare și evoluție să poți avea o contribuție sesizabilă, preferabil apreciată la nivel internațional.
Dacă te orientezi în această direcție de accentuată specializare începând de la 40 de ani (după ce ai acumulat vreo 15 ani de experiență profesională – mai mult sau mai puțin multilaterală), nu vei ajunge la nivelul descris mai sus doar în 1-2 ani, dar măcar în vreo 5-6 ani ar trebui să te poți identifica cu un astfel de profesionist aflat foarte aproape de cel mai înalt nivel de expertiză posibilă într-un astfel de domeniu-nișă de specializare.
Fără discuție, un asemenea parcurs cere sacrificii. Spre exemplu, în primii ani, s-ar putea să nu ai norocul să lucrezi exact în domeniul de nișă în care te specializezi, ci într-unul poate apropiat. Asta înseamnă că trebuie să aloci o parte din venituri și mai ales din timpul liber pentru a-ți crește continuu nivelul de expertiză, să citești, să interacționezi cu leaderii de opinie recunoscuți și practicienii cu experiență din domeniului respectiv, să cercetezi ce spun aceștia și să înțelegi din ce în ce mai bine toate detaliile specifice, de a căror existență majoritatea celor ”multilateral dezvoltați” nici nu au habar.
Pe parcursul anilor de care vorbesc, va începe să devină însă evidentă o anumită proporționalitate între (a) nivelul tău din ce în ce mai ridicat de specializare, pe de o parte, și (b1) ușurința cu care poți găsi – în țară sau oriunde în lume – firme care să plătească pentru expertiza ta (preferabil lucrând ”pe proiecte”, mai degrabă decât în joburi permanente – un alt sacrificiu, dar care permite adâncirea specializării prin confruntarea cu provocări variate ale domeniului respectiv) și (b2) nivelul de retribuire.
Încă ceva, foarte important: Trebuie să găsești plăcere în lucrul bine făcut în profesia ta. Dacă crezi că jobul este doar ”un rău necesar”, ignoră cele de mai sus.
Are sens ceea ce spun, sau pare doar o aiureală? Dacă are sens, prima întrebare este: în ce domeniul de nișă, cu dinamică crescătoare, alegi să te specializezi în următorii ani, până la cel mai înalt nivel posibil?
.
multumesc pentru raspuns, este logica abordarea problemei din acest punct de vedere.
ma gandeam, la un moment dat, ca o varianta ar fi specializarea pe Managementul de Proiect, dat fiind faptul ca este cautat pe piata interna si externa, am si lucrat o vreme pe proiecte de fonduri structurale si stiu ca exista si posibilitatea de certificare internationala, insa nu am aprofundat prea mult cercetarea in sensul acesta, ceea ce o sa fac insa cat de curand…
Foarte bine. Însă eu aș căuta ceea ce în Engleză se cheamă ”competitive edge”, la fel de valabil și în plan profesional, zic eu. Adică, m-aș duce și mai profund în nișele din cadrul specializării de PM.
Dau un exemplu apropiat ”nișa” mea: Anumite proiecte au un caracter aparte, având un rol strategic în cadrul organizației. Sunt ceea ce numim ”inițiative strategice”. Diferența este că după finalizarea cu succes a proiectului (nivelul tactic) urmează culegerea efectelor de schimbare produse de acesta (nivelul strategic), efecte care permit îndeplinire obiectivului strategic pentru care a fost lansată inițiativa/proiectul. Pot exista proiecte finalizate cu succes (în scop, buget și timp), dar care să nu producă efectele așteptate. Un Project Manager care înțelege însă perfect caracterul strategic al proiectului și efectele pe care acesta trebuie să le producă, poate conduce proiectul în așa fel încât nu doar succesul său tactic să poată fi obținut, dar și cel strategic. Este ceea ce numim ”initiative realization”.
Este doar un exemplu. Sunt convins însă că investind timp în cercetarea subiectului (și a ”nișelor” din cadrul PM) poți să-ți definești în mod mai bine documentat nișa de specializare și ținta ta de profil profesional pentru următorii 5-10 ani. Până atunci, poți face un curs de certificare în PM (atenție cum alegi!) și poți chiar lucra un timp în joburi de PM ”generalist”, scopul tău profesional pe termen mediu-lung fiind însă altul, fiindcă Project Manageri ”generaliști” sunt destul de mulți pe piață.
.
Multumesc mult, foarte bune idei, o sa cercetez mai in detaliu domeniul.
Pana atunci, incercand sa vad ce oferte de cursuri sunt pe piata (de preferat ar fi cu recunoastere internationala), am constatat ca, precum si in alte domenii, exista o paleta foarte larga de cursuri si, astfel cum s-a mentionat anterior, esential este sa identifici cursul cel mai bun, dpdv continut, profesori certificati international, examinari internationale,etc. Partea proasta ar fi ca s-ar putea sa fie foarte scumpe acest tip de cursuri, insa o sa vad daca se poate plati in rate, mai reduc cheltuielile de subzistenta, vad eu ce fac si tot trebuie sa le fac, ca sa ies din situatia asta si sa evoluez…
Este adevarat, nevoia de experti in SIRi (strategic initiatie realization) devine din ce in ce mai stringenta.
Pe de alta parte, trebuie sa si existe proiectele in care acestia sa-si poata pune in aplicare cunostintele de specialitate.
I can not agree more. 🙂 Daca este cazul reprofilarii, trebuie gasit domeniul si jobul care iti poate asigura investirea pe termen lung, pentru a da rezultatele muncii de calitate de care vorbiti.
Teoria este foarta buna, practica ne trimite undeva… nu spun unde 🙂
🙂 este adevarat si acest aspect : intr-o piata destul de mobila si flexibila, poti sa ai surpriza ca te-ai ultra-specializat/reprofilat intr-o nisa/subnisa si la un moment dat sa nu mai fie nevoie de specialisti in domeniu, din diverse motive (ex la un moment dat, multe persoane dadeau admitere la ASE si la Drept, de notorietate fiind ca se considerau meserii de viitor, bine platite, insa dupa un timp, raporturile de forte schimbandu-se, IT-ul a luat avans spectaculos, devansand pe cele 2 anterior numite). Si atunci, ce faci? poti sa ai din nou surpriza sa nu mai gasesti de lucru/proiecte, ajungi la 50-60 ani, cand din start (fara “recomandari”) cel mai probabil nimeni nu se mai uita pe CV-ul tau, oricate diplome, specializari si experienta ai …intervin si bolile, deci capacitatea de munca si/sau intelectuala scade, puterea de munca, la fel si uite asa…un scenariu pesimist, dar realist, de care trebuie tinut cont…
🙂 foarte adevarat ce spui, cu toate acestea, nu degeaba lumea a devenit un sat international de joburi. Nu stiu daca pentru tine aceasta este limita sau te concentrezi exclusiv pe spatiul romanesc, oricum ar fi, important este sa clarifici ce iti doresti cu adevarat si sa continui sa ai incredere in fortele proprii, inainte de evaluarea oricarui angajator, HR specialist etc.
Ma numar printre cei care cred ca un om se imbogateste cu trecerea anilor, unii in bani, alti in cunostinte, altii in experienta vietii, fiecare dupa fapte si rasplata 🙂 Deci, calauzita de curaj si optimism, inainte! mai devreme sau mai tarziu sansa iti va surade! 🙂
corect! sat international de job-uri, e denumirea cea mai apropiata de realitate!
perfect de acord si cu aspectele legate de imbogatire, fiecare dupa posibilitati 🙂
referitor la limita competentelor : de preferat, internationale, astfel cum s-a mai precizat anterior, chiar daca concurenta va fi mai mare, de aceea zic eu ca nu e chiar usor de identificat si estimat ce ar merge de acum pana cand nu voi mai fi eu pe aici…initial, ma gandeam la IT (si conex management de proiect, care ar imbina si cunostinte economice si juridice si de IT, in functie de proiect)..dar mai stii? daca aplic exemplul anterior, s-ar putea sa nu fie ok nici asa…e mai dificil, dar nu imposibil (exista exceptii, desigur) sa te adaptezi la o piata mobila, la cerintele pietei, daca/cand ajungi la 50-60 ani, dar nici sa te inmormantezi in vreun birou la Stat, pe 2000lei, asteptand pensia, nu e o solutie…astfel incat, mai analizez problema, mai ascult si ce raspunsuri primesc si, intr-un final, o sa iau o decizie asumata.
multumesc frumos de incurajari si idei
O idee foarte buna! Multumim frumos, sigur merita incercat.
Am avut privilegiul sa partip la cursurile de pregatire pentru functionari europeni dintr-o tara EU si pot spune ca au fost excelent organizate.
Nivelul mediu al candidatilor este unul satisfacator, deci studentii/masteranzii/personalul roman pot face fata rigorilor cerute cu usurinta. Am participat la trei concursuri organizate, pentru studii economice si de doua ori pentru o functie de lingvist.
Pentru cea de lingvist (cu teste in limbile respective) am acumulat punctele necesare, pt economist, cu cateva puncte, nu. De aceea, multi spun ca trebuie sa incerci si sa tot incerci an dupa an. Mult succes celor care se incumeta! Merita incercat, chiar daca ramane doar o experienta de bifat ! 🙂
multumesc, este o idee buna teoretic,intr-adevar, m-am gandit si eu, la un moment dat la varianta aceasta, insa din pacate, in practica, situatia este cum spune Paula mai jos. Fiind concurenta acerba, chiar daca nivelul este destul de accesibil, foarte putini reusesc sa ajunga in posturile respective. La concluzia aceasta am ajuns dupa ce am mai citit despre acest subiect (inclusiv forumuri), plus am discutat cu cativa fosti colegi, care au incercat 2-3 ani si rezultatul a fost cam cum povesteste Paula mai jos sau sunt inca pe lista de rezerve, deci lupta indelungata…si nu ar fi nici aceasta o tragedie pana la urma, insa in timpul asta, ce faci? tot trebuie sa ai un loc de munca, plata facturilor nu asteapta pana/daca reusesti tu sa obtii job-ul respectiv! daca insa ai un job si ai timp pentru pregatire, rabdare si motivare pentru cativa ani de munca sustinuta, fiind totodata pregatit pentru un eventual esec, atunci poate ar merita incercat, nu se stie niciodata…desigur, nu este o regula, exista si exceptii
in alta ordine de idei, ma gandeam sa fac si ceva cursuri de calificare ca administrator de retea, desi nu am facultatea de baza…poate o sa-mi creasca sansele, in acest fel…daca nu o sa gasesc nimic cat de cat rezonabil (nu ma pot angaja totusi pe 2000 lei!) pe partea economica + juridica, atunci o sa o iau de la capat, ca junior in IT (fiind un domeniu nou, in care nu am specializari multiple, s-ar justifica pt inceput chiar si un salariu de 2000 lei!)…
ar fi o idee cat de cat viabila?
multumesc
“Eu te-as sfatui sa te apuci sa-ti cauti serios de lucru daca vrei sa gasesti ceva..” – daca se poate, exemplificativ, pentru a nu exista interpretari diferite, eronate?
Daca as spune ca nu e vorba nici de lene, nici de indolenta, cred ca ar fi inutil. Pe de alta parte, nici nu dau vina pe viata sau pe cineva (in afara de mine). Probabil ca ar trebui sa ma gandesc la niste metode mai proactive, asta da, o sa ma gandesc….
multumesc
Am scris si exemplificat pe subiectul asta, aici, pe site, de mi s-a tocit tastatura, nu mai am rabdare sa reiau, de fiecare data, si nici de ce, la urma urmei. Si da, se pare ca incepi sa te prinzi… GB
ok, scuze, am spus la inceput, in PS ca imi cer scuze anticipat ca nu am reusit sa citesc toate articolele, dat fiind faptul ca “am descoperit recent blogul (azi)”, dar nu-i nimic, o sa recuperez cu lectura articolelor de interes!
1) 🙂 nu am numarat CV-urile trimise, acesta era ultimul lucru pe care l-as fi facut…insa ca idee, “destul de multe” mie mi se par 10-20/luna..dat fiind faptul ca nu pot aplica totusi si pentru job-urile de junior (nici o experienta sau 6 luni-1an experienta). M-am gandit si la varianta ca HR-ul/agentia de recrutare a angajatorului sa-si inchipuie ca sunt o persoana disperata sau incompetenta, de aplic pentru acest gen de job-uri si atunci, nici nu ma suna macar 🙂
2) nu ma astept sa-mi sune nimeni la usa pentru a-mi da ceva de lucru sau ceva de pomana 🙂 dar nici nu sunt genul care sa umble din poarta in poarta, respectiv sa ma duc la conducerea fiecarei compani si sa ma rog sa ma primeasca pentru a-mi vinde competentele…
multumesc pentru timpul alocat lecturarii mesajului
OK, am inteles! Eu te-as sfatui sa te apuci sa-ti cauti serios de lucru daca vrei sa gasesti ceva. Si nu ar strica sa-ti pui ceva mai mult mintea la contributie. Si sa termini cu prostia cu cei 40 de ani, pentru ca nu de aia nu iti gasesti, ci din lene si indolenta, cel mai probabil. GB
ok. concret? recomandari? suplimentar fata de CV-uri si interviuri?
multumesc, orice idee e binevenita, sigur imi scapa ceva din schema sau mai multe..
Nu stiu daca este ceva in plus de facut, fata de ceea ce faci deja. Asta in conditiile in care nu ai relatiile si cunostintele necesare, si am inteles ca nici nu este printre preferatele tale, o astfel de metoda. Ceea ce-ti pot spune este sa continui. Inclusiv cu IT-ul, daca nu pentru angajare, macar pentru tine. 🙂
🙂 multumesc mult pentru timpul alocat sa-mi raspunzi.
ai dreptate, stiu ca una dintre problemele fundamentale pe care le am este legata de “relatiile si cunostintele necesare”, a fost dintotdeauna, de altfel…insa cred ca sunt cam iremediabil pierduta pentru acest gen de cauza, nu sunt o actrita buna..
🙂 clar! m-am prins de la inceput, ca e primordiala, dar deh, sunt cam poeta in networking..
…vorba lui Cristian Tudor Popescu, la propunerea Ilenei Malancioiu candidata la Presedentie “O propun pe Ileana Mălăncioiu la preşedinţie, deşi are două defecte : este femeie, şi este poetă…” 🙂
🙂 o alta metoda proactiva, la care trebuia sa ma fi gandit de la inceput, era sa-mi fi pus poza in costum de baie in CV – din spusele tertilor, “ambalajul” se tine bine, in jur de 30 de ani i-ai da, asa ca poate as fi avut mai mult succes, din start! varsta e trecuta in CV, poza insa ba! iaca, inca o greseala fatala! o sa ma mai documentez pe acest subiect.. “vanzarea”imaginii se pare ca valoreaza cat 100 de specializari si competente! parca-parca, incep sa ma prind care e ideea, nu? 🙂 greu, cu telefon cu tot, ce-i drept! 🙂
..iar in urmatoarea etapa, daca am captat interesul potentialului angajator, sa prezint “ambalajul” in costum de baie, la interviu .. si daca pretul e corect, sa fie vandut! 🙂
lasand gluma la o parte, mi se pare o mizerie toata treaba asta cu networking-ul, compromisurile de tot felul, sclavagismul, periajul, etc
…si ca sa inchei apoteotic, cu un truism de notorietate : mai bine, saraca si cinstita decat marfa bogata! 🙂 bine ca mai am economii, ca sa-mi permit luxul sa nu fiu nevoita sa fac compromisuri majore!
multumesc mult tuturor pentru participare, idei, sugestii/recomandari si o seara buna va doresc!
Ioana
1 Liz este cu propaganda si carcoteala aici pe site
2 Liz nu are nici opinie, nici argumente,; e bine sa astepti lectura unor comentarii complete/concrete/competetente de la Mike B si altii care “tasteaza” pe aici
3 O zi Buna Va Doresc !
Atunci cand ajungem la o anumita varsta, fie 18, 20, 30, 40, 50 si asa mai departe avem niste semnale automate de tragere a liniei si a ne face sa contabilizam ce am realizat si ce visam sa facem in viata noastra la nivel professional si personal.
Unii oameni au aceste obiective foarte clare si le si urmeaza, pentru altii obiectivele se schimba pe parcurs in functie de anumiti factori sau intamplari din viata lor.
La 40 de ani exista un semnal de alarma care se trage in (aproape) fiecare persoana si intrebarile care se pun in legatura cu urmarea sau continuarea cursului profesional sunt destul de clare.
Pentru unii raspunsurile sunt destul DE ambigue, pe de o parte pentru ca unii chiar nu stiu ce vor iar pentru altii raspunsurile depind de factorii externi . Pentru gasirea unui loc de munca (potrivit) acesti factori externi joaca rolul principal. Un candidat poate fi disponibil, motivat, pregatit, flexibil dar daca jobul pentru el nu exista, toate aceste calitati ale lui sunt ca si inexistente.
Gasirea unui job intr-o situatie de criza prelungita cum este aceasta pe care o traversam presupune o lupta continua in care rabdarea, calmul, perseverenta si motivarea pentru a continua lupta sunt elementele esentiale in izbanda.
In unele cazuri, solutia consta in reprofilare. Dorinta de a invata lucruri noi, deschiderea catre domenii noi sunt factorii care transforma o situatie nefasta in una fasta.
In ceea ce priveste doamnele, este adevarat, sexul frumos, a tras adesea foloase de pe urma sex-appealului, in timpurile moderne, in egala masura o fac si domnii. Din sondajele de opinie se pare ca domnii analizeaza si judeca persoanele de sex feminin astfel: pe locul 1, frumusetea, pe locul 2 frumusetea, pe locul 3 frumusetea. Doamnele, se pare ca au alte preferinte pe locul 1 aflandu-se inteligenta.
Intrebarea pe care as avea-o ar fi, ce o fi mai bine sa avem mai multi angajatori barbati sau mai multe femei in asemenea rol ? Va las pe dumneavoastra sa judecati singuri. De retinut ca sondajul de opinie nu include bineinteles exceptiile. 🙂
multumesc, incerc sa ma adaptez la cerintele pietei, de aceea ma gandeam si la varianta reprofilarii profesionale, pana acum mergand pe ideea celor 2 specializari, de care vorbeam anterior, fara prea mare succes insa, din diverse motive (unele mai mult sau mai putin obiective).
rabdare am, oricum alta alternativa mai buna nu am 🙂 perseverenta sunt (incerc insa sa nu fiu perseverenta in directia gresita, de aceea vroiam sa iau un calcul mai multe variante de specializare/reprofilare – de preferat cu recunoastere internationala – si apoi sa elimin din ele pana ramane una singura viabila), motivata sunt, economiile insa dau semne de alarma, de aceea trebuie sa iau masuri urgente de reabilitare a bugetului, pentru a iesi din zona de pierdere continua..
…si da, ma gandeam ca ar fi si o oportunitate sa fac altceva decat ceea ce am facut pana acum, dat fiind faptul ca, astfel cum se intampla de regula, la un moment dat intrii inevitabil, dupa experienta de ani de zile, intr-o anumita zona de plafonare/confort, nu te mai pasioneaza ca la inceput ceea ce faci, e o rutina fara posibilitati reale de a invata ceva nou, chiar daca ai un salariu bun/foarte bun pentru piata din RO. Daca si ajungi acasa, aproape zilnic in jur de 20-21, iar in week-end incerci sa recuperezi oboseala din timpul saptamanii, din pacate, nu-ti mai ramane suficient timp pentru a investi in continuare in tine (respectiv sa inveti ceva nou si sa obtiii certificarile aferente, daca nu din pasiune, macar ca back-up pentru situatii de acest gen), iar criza (si consecintele ei, a se citi, concedierile colective) te forteaza sa iesi automat din nou la lupta! ceea ce nu e neaparat rau, numai sa nu se prelungeasca prea mult lupta! 🙂
in fine, tabloul descris mai sus este unul destul de general-valabil, astfel incat nimic nou sub soare! incerc insa ma focusez pe solutii, nu pe problemele initiale, pentru a trece mai departe..
“am depus destul de multe CV-uri (inclusiv pentru posturi mult sub nivelul meu de pregatire, respectiv posturi de executie pentru care se cerea minim 3 ani experienta), am fost la destul de multe interviuri, insa deocamdata nimic…”
Sincer, nu prea pare o persoana care sa-i bata cineva la usa.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (73)
Buna ziua. As dori sa stiu pentru o femeie de 50-60 de ani, sa zicem viitoare pensionara, dar care mai vrea sa activeze in campul muncii o perioda, pe langa pensie, ce alte optiuni de joburi se pot gasi pe piata muncii in Romania? Ce alternative exista?
Buna ziua , am 47 de ani si sunt recent concediata de o mare companie romaneasca . Am inceput cautarile pentru un nou job dar ….mi-e teama ca varsta mea este un handicap . Am studii superioare , cunosc 2 limbi straine , am experienta de 23 de ani in munca .
Am 50 ani in curand de un an am ramas fara job, ma descurc sa nu mor de foame ptr ca stiu sa fac orice ,problema este cu societatea voastra de cacao intr-un an nu m-a vrut nimeni in Romania nici daca le promiteam ca-i mut in gat!numai din afara am primit oferte, dar deja am lucrat in afara ! am doi catei si doua pisicute mi-am facut o casuta si as vrea sa vin si eu seara acasa nu pe santier cu luna sau in UK cu anul…, ma dor picioarele si am avut accidente o groaza ,abia daca m-am refacut , nu mai am familie de 10 ani tot din cauze financiare…imi este scarba de romanul care ajunge sef! cel mai rau om devine inexplicabil si trist!
Buna !
Mi-am pus si eu intrebarea “40” si solutiile pe care le intrevad in cazul in care voi fi retras sau ma voi retrage pt ca job-ul este slab oricum, sunt: 1/sa devii dealer pt un produs/serviciu extern RO, inseamna targuri afara.., 2/ sa te intorci la origini si sa inveti o meserie de baza (ex tamplarie) si apoi vei putea ridica o mica firma, nu te vei imbogati insa vei avea de lucru; consultanta merge numai part-time si din cand in cand, nu poti trai din asta constant, insa vei fi conectat la mediul economic. Nimeni numai angajeaza pe functii de conducere “40”, iar daca o face, are o refulare si dupa 1.5 ani constata ca plateste cam mult si nu are rabdare sa vada efectele si ti se cere sa pleci… tipic firmelor Romanesti (cele straine isi aduc manageri de afara care se relaxeaza in RO si care alearga o herghelie de tineri entuziasti pt ca lucreaza pt straini… o parte vor fi si ei “40” in curand..).
In 2009 am luat decizia de a merge pe tehnica dentara. am absolvito in 2012, ma-m angajat intre timp m-am si angajat. unii angajatori mi-au oferit oportunitatea de a avea un salariu mai mare si de a invata mai mult, a sunat frumos dar nici pana in prezent nu ma atrage atat de mult cum as fi sperat. tot timpul activitatea se desfasoara in graba, 90% din pacientii medicilor stomatologi se grabesc iar lucrarea trebuie facuta cat mai repede, in asemenea domeniu nu mai pot sta, nu sunt incantat de ceea ce fac, as vrea sa cred ca nu sunt sclavul banilor si sa imi petrec restul zilelor intr-un laborator.
Daca m-ar intreba lumea ce mi-ar placea sa fac, as spune ca sunt atras de 2 domenii logistica-organizare si mecanica.
1. in in domeniul de logistica-organizare mi-ar placea sa lucrez in echipa, sa coordonez o echipa sa imi creez abilitati pe care sa le folosesc in realizarea unui proiect cu succes.
2. in domeniul mecanic, mi-ar placea sa lucrez in mai multe ramuri ale acesteia doar ca ma descurajeaza un lucru, si anume nu am fost si nu sunt un as la invatatura, constientizez ca pentru acest domeniu trebuie avut cunostinte bogate in matematica, fizica, chimie, chiar si desen tehnic. spre rusinea mea, fac parte din generatia ce a promovat bacul intr-un mod nesimtit. Acum realizez ca nu am cunostinte si putere pentru a merge mai departe in viata.
Daca aveti vre-un sfat-recomandare v-as fi recunoscator!
Va multumesc!
Care e intrebarea/ sunt intrebarile, pana la urma? Te rog sa le reformulezi si sa le pui ceva mai clar. GB
idea e daca as putea urma cursuri pe aceste domenii fara pierde vremea prin facultate-colegii
Cursuri se fac in ziua de astazi pentru orice, bani sa ai ca sa le platesti! cel mai avantajos ar fi sa gasesti un angajator care sa faca asta intern, pe cheltuiala lui. GB
Cred ca multe din sansele noastre cresc sau se reduc in functie de felul in care gandim … Unii sunt “norocosi” altii mai putin … Nici eu nu ma prea laud, am trecut de 40, sunt de 10 ani in Canada, nu am atat de multe calificari si diplome, dar ce am, face un dosar gros de vre-o 4-5 cm. Sunt multumit de tot ce am facut ca pregatire, chiar daca nu toata mi-a folosit la serviciu. Nu imi pare rau de timpul folosit pentru a invata, a ma specializa sau a ma perfectiona. Am lucrat in tara pana la 33 de ani si apoi mi-am luat familia si am emigrat. Si in tara si in Ca, am vazut multe, am trait multe experiente si cred ca sunt principalul vinovat in felul in care imi merge treaba … E foarte usor sa arunc vina pe unii sau altii (familie, neamuri, cunostiinte, amici, colegi sau fosti colegi, etc).
Despre c.v.-uri … calculatorul si fax-ul s-au saturat de mine si cand ma apropiu cu gandul de a cauta ceva de lucru, se stramba plictisite … Cred ca zic : ” … Iara vine asta si ne oboseste … ” E limpede ca si contextul economic din Ro are un rol important, dar acum, zic ca eu sunt dincolo, in Ca si mi se confirma faptul ca, foarte mult din ceea ce facem, ce suntem si ce avem, depinde de felul in care gandim … Cum putem schimba felul in care gandim ? Cum ne putem reeduca mintea pentru a gandi cu adevarat pozitiv si benefic ? Ce trebuie schimbat in gandirea noastra ? Cum trebuie procedat si cat timp poate sa dureze o reeducare macar partiala, pentru a putea depasi impasul de moment si apoi incet si lin sa pastram acelasi drum, pe calea bine inceputa de reeducare …. Sunt intrebari la care caut raspuns si … cam asta e ! Numai bine tuturor !
Observ din prezentarea dumneavoastra o preamarita stima de sine si o lipsa de concizie: „masterate, MBA”, „functii de conducere in corporatii multinationale”. De asemenea, discrepanta dintre cine credeti dumneavoastra ca sunteti prin educatie si formare profesionala si cum actionati, cum ganditi, unde doriti sa ajungeti este una foarte mare.
Cred ca ar trebui sa luati contact cu realitatea, sa va cautati serios si riguros de munca asa cum spunea si domnul Butunoiu, sa va construiti un sistem puternic de networking –este mult mai important decat il considerati acum si daca il aveati va cresteau considerabil sansele de angajare, sa uitati de preconceptiile de salariu ca nu doriti sa munciti pentru o suma anume si sa va ganditi mai mult ce doriti sa faceti, unde doriti sa ajungeti.
Iar daca nu sunteti multumita de piata muncii puteti oricand schimba cadranul pe partea de antreprenor sau investitor unde va puteti folosi aptitudinile si cunostintele pe care considerati ca le aveti.
Buna seara domnule Mihai,
Va multumim pentru contributia dumneavoastra prin aceasta postare. Observam din comentariul dumneavoastra usurinta cu care vorbiti despre discrepante pe care nu suntem siguri ca le cunoasteti. Sa ne fie cu iertare, dar ce este rau in a avea o stima de sine si de a te lauda cu niste pregatiri pe care ai reusit in timp sa le dobandesti sau joburi/ functii pe care le-ai avut ? Dumneavoastra nu faceti la fel ?
Cum stati dumneavoastra cu realitatea proprie ? Sunteti sigur ca realitatea dumneavoastra coincide cu a celor din jur si in mod deosebit cu a acelora care conteaza pentru dumnevoastra ?
Sigur ca doamna doreste serios si riguros sa-si caute servici, nu simuleaza.
Dl. Butunoiu a sfatuit-o ca trebuie sa trimita multe CV uri si sa contacteze pe oricine din anturajul ei pentru a-i veni in intampinare (foarte bine). Realitatea este ca network ul functioneaza dar nu cand vine vorba de joburi,
fiecare ii este frica sa nu i se clatine scaunul pe care sta ca sa nu mai vorbim de alte scenarii.
Ma bag in vorba ca un simplu observator al dialogului dintre Mihai si Ioana si spun ca diferenta intre vederile celor doi imi inspira o metafora. Este ca si cand am citi gandurile unui inginer si ale unui poet care privesc simultan un pod peste o apa mare.
Las sa se identifice fiecare intre cei doi privitori: inginer si poet gandind ca piata muncii poate fi comparata cu o apa mare, curgatoare, chiar tulbure.
Mihai ai inteles? Ioana a fost destul de explicita?
Acelasi lucru l-am povestit aici: http://calciusorin.blogspot.ro/2014/08/de-ce-voi-pleca-din-romania-peste-3-ani.html
In Romania, piata muncii nu este matura, si este formata in general dintr-o mana de multinationale care externalizeaza doar muncile grele/neinteresante. La aceste minusuri se adauga si preconceptiile romanilor referitoare la angajati si angajare. Nu stiu daca ne vom reveni prea curand. Desi am sub 30 ani, voi emigra peste cativa ani in vest.
Piata muncii este direct proportionala cu economia si politica economica a statului. Atata timp cat aceasta tara nu si-a gasit culoarul economic viabil, pe termen lung si stabilitatea pe anumite sectoare, piata muncii va fi o variabila cu multe riscuri pentru oameni, angajatori, angajati si aspiranti deopotriva.
O opinie personala: piata serviciilor, inclusiv sau mai ales PR, HR si alte initiale nu vor avea utilitatea asteptata de bietii aspiranti.
Politica de relatii personale ale fiecaruia ar fi o solutie mai viabila.
Si un sfat dnei. Ioana care nu a primit nimic concret decat multe critici la care ma alatur si eu spunandu-i ca pentru cineva care a fost platit cu 4000 euro si nu a economisit ceva, un mic capital, in orice caz sa nu se gandeasca la consultanta cel putin nu finaciara.
Ioana, solutia cea mai rapida si avantajoasa ar fi sa-ti cauti job in afara tarii. Prin absolut toate mijloacele posibile: LinkedIn, site-uri de joburi specializate pe domeniul tau, trimis CV-ul la agentii de recrutare internationale din domeniul tau etc.
De ce? Pentru ca:
1) Discriminarea pe criterii de varsta, in orice domeniu, este absolut fenomenala in Romania. In alte tari nici macar nu se trece anul nasterii in CV (sau detalii personale gen starea civila), plus ca in economiile puternice, experienta aduce recunoastere, nu invers.
2) Economia Romaniei nu merge. Probabil va fii din ce in ce mai rau, mai ales ca razboiul de langa noi alunga investitorii. Sa zicem ca vor fi din ce in ce mai putine joburi de nivel inalt, in orice domeniu, salariile vor avea trend descendent.
In Romania, dupa varsta de 45 de ani, o duci bine doar daca esti in top managementul vreunei corporatii, sau ai un job stabil si smecher la stat (pile puternice), sau ai o afacere care vinde produse/servicii inafara Romaniei. Toti cei care nu se incadreaza in cele 3 categorii enumerate mai sus, sunt in pericol. Am vazut cazuri de specialisti software care au fost dati la o parte in Romania si si-au gasit joburi foarte bune inafara, desi au peste 45 de ani.
Poate emigrarea pare incomoda, dar cred ca este o solutie reala la problema ta.
Cu siguranta aveti dreptate in tot ceea ce spuneti DAR… Ce facem cu iarba verde de acasa ? pe ce maini o lasam ? cine o mai coseste , cine se mai gandeste si la sufletul ei ? 🙂 ca sa nu mai vorbesc de sufletul celor care pleaca 🙂 poate ca pe unii ii intereseaza exclusiv posmegii, de aceea alegerea poate fi simpla, altfel fara motivatie, poate fi un calvar cu toate sosele asfaltate si burgeri fara numar … 🙂
Mirabela&Co
da, fara ltd.
Cred ca soluția este în ceea ce ați enunțat dv.job stabil si smecher la stat (pile puternice). Oameni buni, care aveți o pilă bună să o ajutăm pe fata asta?
Cred ca GB ar putea să ajute…dacă ar dori. Un management privat la stat,ceva.
Altcineva se oferă?
Domnu’Jean, se pare ca esti bine intentionat, intelegem ca nu esti nici stabil si nici smecher, bravo. Cred ca Bucurestiul e ocupat pe termen lung. Poate te-or auzi alte capitale cu… oameni. Cine pe cine ajuta… ramane de vazut.
Noi credem ca oricum pilele nu sunt chiar vesnice asa ca ce o mai fi inainte si dupa alegeri… tot de vazut ramane, care pe care (pile) se ascut.
Pana atunci va lasam cu oamenii buni si bine … intentionati sau argumentati.
Multumesc mult tuturor pentru disponibilitate, timpul alocat raspunsurilor si implicit ajutor (foarte util).
O sa incerc si varianta “auto-externalizarii in strainatate”, desi m-am gandit la un moment dat si la acest aspect, dar mi-am zis sa epuizez toate caile pe plan local intai, sa nu-mi reprosez la un moment dat ca nici macar nu am incercat tot ce a tinut de mine in acest sens ..
Intre timp insa, pentru a-mi creste sansele de angajare sau de a lucra ca liber profesionist (PFA) in proiecte de lunga/scurta durata, ma gandeam, astfel cum recomanda si dl.Ionescu, sa obtin o certificare suplimentara (in raport cu cele deja existente) in managementul de proiect. Astfel, am identificat deja un curs de calificare, finantat din fonduri europene (dureaza 18 luni), iar la final pot sa identific si alte cursuri de specializare in acest domeniu, pe sub-nise si sa ma si pregatesc individual pentru a obtine certificarile internationale (cand o sa-mi permit sustinerea financiara a costurilor respective).
Sper ca si peste cativa ani sa existe nevoia pe piata de specialisti in acest domeniu, pentru a nu mai ajunge in situatia asta, desi stiu ca nu exista nici o garantie si nici nu am incredere in statisticile privind “top 10 meserii de viitor”.
Legat de PCR (pile-relatii-cunostinte), nici nu se pune problema, nu dispun de asa ceva.
Seara buna tuturor!
In plus, ma gandeam sa invat inca o limba straina (germana), dat fiind investitiile germane existente deja in piata (inclusiv recenta intrare pe piata a
grupului german Deutsche Telekom) + pentru o eventuala “auto-externalizare”.
Buna dimineata Paula,
Multumim si noi for sharing your daily worries in gasirea unui loc de munca acum in Romania dupa 40 ani. Se pare ca sunt multe necunoscute, mai putin solutii (acceptabile).
Legat de PCR, citit invers, este nevoie Risk-Combat-Proceed pentru a gasi Place-Chance-Richness (sub toate formele ei).
O zi minunata si tie!
Ioana, iti recomand sa trimiti CV-ul tau pe adresa lui GB si sa-l rogi sa te ajute. Poate stabilesti o intalnire cu el sa-ti dea cateva sfaturi. 🙂
Draga Vali, poate poate o idee sa organizezi un Open Days pentru cei care cauta un loc de munca si poate si angajatorii sunt interesati sa abordeze problema altfel decat prin postarea joburilor pe net. Deci, crezi ca poti organiza un matching intr-un asemenea scop ?
Multumim anticipat.
Țara noastă, în care multilateralitatea profesională (citește ”ne pricepem la o grămadă de lucruri, iar unii … la orice”), nu oferă cel mai bun climat pentru ceea ce ar trebui să fie o prioritate – după vârsta de 40 de ani – pentru orice profesionist care se respectă: Specializarea.
E vorba de specializarea la cel mai înalt nivel posibil (preferabil, cu recunoaștere internațională), pe un domeniu îngust (de nișă, deci de maximă specializare, dar și cu dinamică crescătoare), în care să poți ajunge să răspunzi corect la orice întrebare și să emiți opinii a căror valoare profesională și acuratețe să poată fi apreciate de orice alt specialist din domeniul respectiv, nu doar de la noi, ci de oriunde, dacă se poate. Un domeniu la a cărui dezvoltare și evoluție să poți avea o contribuție sesizabilă, preferabil apreciată la nivel internațional.
Dacă te orientezi în această direcție de accentuată specializare începând de la 40 de ani (după ce ai acumulat vreo 15 ani de experiență profesională – mai mult sau mai puțin multilaterală), nu vei ajunge la nivelul descris mai sus doar în 1-2 ani, dar măcar în vreo 5-6 ani ar trebui să te poți identifica cu un astfel de profesionist aflat foarte aproape de cel mai înalt nivel de expertiză posibilă într-un astfel de domeniu-nișă de specializare.
Fără discuție, un asemenea parcurs cere sacrificii. Spre exemplu, în primii ani, s-ar putea să nu ai norocul să lucrezi exact în domeniul de nișă în care te specializezi, ci într-unul poate apropiat. Asta înseamnă că trebuie să aloci o parte din venituri și mai ales din timpul liber pentru a-ți crește continuu nivelul de expertiză, să citești, să interacționezi cu leaderii de opinie recunoscuți și practicienii cu experiență din domeniului respectiv, să cercetezi ce spun aceștia și să înțelegi din ce în ce mai bine toate detaliile specifice, de a căror existență majoritatea celor ”multilateral dezvoltați” nici nu au habar.
Pe parcursul anilor de care vorbesc, va începe să devină însă evidentă o anumită proporționalitate între (a) nivelul tău din ce în ce mai ridicat de specializare, pe de o parte, și (b1) ușurința cu care poți găsi – în țară sau oriunde în lume – firme care să plătească pentru expertiza ta (preferabil lucrând ”pe proiecte”, mai degrabă decât în joburi permanente – un alt sacrificiu, dar care permite adâncirea specializării prin confruntarea cu provocări variate ale domeniului respectiv) și (b2) nivelul de retribuire.
Încă ceva, foarte important: Trebuie să găsești plăcere în lucrul bine făcut în profesia ta. Dacă crezi că jobul este doar ”un rău necesar”, ignoră cele de mai sus.
Are sens ceea ce spun, sau pare doar o aiureală? Dacă are sens, prima întrebare este: în ce domeniul de nișă, cu dinamică crescătoare, alegi să te specializezi în următorii ani, până la cel mai înalt nivel posibil?
.
multumesc pentru raspuns, este logica abordarea problemei din acest punct de vedere.
ma gandeam, la un moment dat, ca o varianta ar fi specializarea pe Managementul de Proiect, dat fiind faptul ca este cautat pe piata interna si externa, am si lucrat o vreme pe proiecte de fonduri structurale si stiu ca exista si posibilitatea de certificare internationala, insa nu am aprofundat prea mult cercetarea in sensul acesta, ceea ce o sa fac insa cat de curand…
Foarte bine. Însă eu aș căuta ceea ce în Engleză se cheamă ”competitive edge”, la fel de valabil și în plan profesional, zic eu. Adică, m-aș duce și mai profund în nișele din cadrul specializării de PM.
Dau un exemplu apropiat ”nișa” mea: Anumite proiecte au un caracter aparte, având un rol strategic în cadrul organizației. Sunt ceea ce numim ”inițiative strategice”. Diferența este că după finalizarea cu succes a proiectului (nivelul tactic) urmează culegerea efectelor de schimbare produse de acesta (nivelul strategic), efecte care permit îndeplinire obiectivului strategic pentru care a fost lansată inițiativa/proiectul. Pot exista proiecte finalizate cu succes (în scop, buget și timp), dar care să nu producă efectele așteptate. Un Project Manager care înțelege însă perfect caracterul strategic al proiectului și efectele pe care acesta trebuie să le producă, poate conduce proiectul în așa fel încât nu doar succesul său tactic să poată fi obținut, dar și cel strategic. Este ceea ce numim ”initiative realization”.
Știu că nu există încă specializarea de SPM (Strategic Project Manager), dar cu siguranță va deveni o realitate din ce în ce mai prezentă pe parcursul următorilor ani. Ai mai jos link-ul către un webcast care tratează acest subiect.
http://www.thepalladiumgroup.com/events/webcasts/Pages/InitiativeRealization%E2%84%A2-RealizingtheValuefromyourStrategicInitiatives.aspx
Este doar un exemplu. Sunt convins însă că investind timp în cercetarea subiectului (și a ”nișelor” din cadrul PM) poți să-ți definești în mod mai bine documentat nișa de specializare și ținta ta de profil profesional pentru următorii 5-10 ani. Până atunci, poți face un curs de certificare în PM (atenție cum alegi!) și poți chiar lucra un timp în joburi de PM ”generalist”, scopul tău profesional pe termen mediu-lung fiind însă altul, fiindcă Project Manageri ”generaliști” sunt destul de mulți pe piață.
.
Multumesc mult, foarte bune idei, o sa cercetez mai in detaliu domeniul.
Pana atunci, incercand sa vad ce oferte de cursuri sunt pe piata (de preferat ar fi cu recunoastere internationala), am constatat ca, precum si in alte domenii, exista o paleta foarte larga de cursuri si, astfel cum s-a mentionat anterior, esential este sa identifici cursul cel mai bun, dpdv continut, profesori certificati international, examinari internationale,etc. Partea proasta ar fi ca s-ar putea sa fie foarte scumpe acest tip de cursuri, insa o sa vad daca se poate plati in rate, mai reduc cheltuielile de subzistenta, vad eu ce fac si tot trebuie sa le fac, ca sa ies din situatia asta si sa evoluez…
Ma mai uit sa vad ce gasesc mai bun..
multumesc mult
Este adevarat, nevoia de experti in SIRi (strategic initiatie realization) devine din ce in ce mai stringenta.
Pe de alta parte, trebuie sa si existe proiectele in care acestia sa-si poata pune in aplicare cunostintele de specialitate.
I can not agree more. 🙂 Daca este cazul reprofilarii, trebuie gasit domeniul si jobul care iti poate asigura investirea pe termen lung, pentru a da rezultatele muncii de calitate de care vorbiti.
Teoria este foarta buna, practica ne trimite undeva… nu spun unde 🙂
🙂 este adevarat si acest aspect : intr-o piata destul de mobila si flexibila, poti sa ai surpriza ca te-ai ultra-specializat/reprofilat intr-o nisa/subnisa si la un moment dat sa nu mai fie nevoie de specialisti in domeniu, din diverse motive (ex la un moment dat, multe persoane dadeau admitere la ASE si la Drept, de notorietate fiind ca se considerau meserii de viitor, bine platite, insa dupa un timp, raporturile de forte schimbandu-se, IT-ul a luat avans spectaculos, devansand pe cele 2 anterior numite). Si atunci, ce faci? poti sa ai din nou surpriza sa nu mai gasesti de lucru/proiecte, ajungi la 50-60 ani, cand din start (fara “recomandari”) cel mai probabil nimeni nu se mai uita pe CV-ul tau, oricate diplome, specializari si experienta ai …intervin si bolile, deci capacitatea de munca si/sau intelectuala scade, puterea de munca, la fel si uite asa…un scenariu pesimist, dar realist, de care trebuie tinut cont…
🙂 foarte adevarat ce spui, cu toate acestea, nu degeaba lumea a devenit un sat international de joburi. Nu stiu daca pentru tine aceasta este limita sau te concentrezi exclusiv pe spatiul romanesc, oricum ar fi, important este sa clarifici ce iti doresti cu adevarat si sa continui sa ai incredere in fortele proprii, inainte de evaluarea oricarui angajator, HR specialist etc.
Ma numar printre cei care cred ca un om se imbogateste cu trecerea anilor, unii in bani, alti in cunostinte, altii in experienta vietii, fiecare dupa fapte si rasplata 🙂 Deci, calauzita de curaj si optimism, inainte! mai devreme sau mai tarziu sansa iti va surade! 🙂
corect! sat international de job-uri, e denumirea cea mai apropiata de realitate!
perfect de acord si cu aspectele legate de imbogatire, fiecare dupa posibilitati 🙂
referitor la limita competentelor : de preferat, internationale, astfel cum s-a mai precizat anterior, chiar daca concurenta va fi mai mare, de aceea zic eu ca nu e chiar usor de identificat si estimat ce ar merge de acum pana cand nu voi mai fi eu pe aici…initial, ma gandeam la IT (si conex management de proiect, care ar imbina si cunostinte economice si juridice si de IT, in functie de proiect)..dar mai stii? daca aplic exemplul anterior, s-ar putea sa nu fie ok nici asa…e mai dificil, dar nu imposibil (exista exceptii, desigur) sa te adaptezi la o piata mobila, la cerintele pietei, daca/cand ajungi la 50-60 ani, dar nici sa te inmormantezi in vreun birou la Stat, pe 2000lei, asteptand pensia, nu e o solutie…astfel incat, mai analizez problema, mai ascult si ce raspunsuri primesc si, intr-un final, o sa iau o decizie asumata.
multumesc frumos de incurajari si idei
cu mult drag, am incredere in judecata ta 🙂
Poate o idee ar fi un job la UE? Salariile sunt f.bune.
http://www.euroconcurs.ro/
O idee foarte buna! Multumim frumos, sigur merita incercat.
Am avut privilegiul sa partip la cursurile de pregatire pentru functionari europeni dintr-o tara EU si pot spune ca au fost excelent organizate.
Nivelul mediu al candidatilor este unul satisfacator, deci studentii/masteranzii/personalul roman pot face fata rigorilor cerute cu usurinta. Am participat la trei concursuri organizate, pentru studii economice si de doua ori pentru o functie de lingvist.
Pentru cea de lingvist (cu teste in limbile respective) am acumulat punctele necesare, pt economist, cu cateva puncte, nu. De aceea, multi spun ca trebuie sa incerci si sa tot incerci an dupa an. Mult succes celor care se incumeta! Merita incercat, chiar daca ramane doar o experienta de bifat ! 🙂
multumesc, este o idee buna teoretic,intr-adevar, m-am gandit si eu, la un moment dat la varianta aceasta, insa din pacate, in practica, situatia este cum spune Paula mai jos. Fiind concurenta acerba, chiar daca nivelul este destul de accesibil, foarte putini reusesc sa ajunga in posturile respective. La concluzia aceasta am ajuns dupa ce am mai citit despre acest subiect (inclusiv forumuri), plus am discutat cu cativa fosti colegi, care au incercat 2-3 ani si rezultatul a fost cam cum povesteste Paula mai jos sau sunt inca pe lista de rezerve, deci lupta indelungata…si nu ar fi nici aceasta o tragedie pana la urma, insa in timpul asta, ce faci? tot trebuie sa ai un loc de munca, plata facturilor nu asteapta pana/daca reusesti tu sa obtii job-ul respectiv! daca insa ai un job si ai timp pentru pregatire, rabdare si motivare pentru cativa ani de munca sustinuta, fiind totodata pregatit pentru un eventual esec, atunci poate ar merita incercat, nu se stie niciodata…desigur, nu este o regula, exista si exceptii
in alta ordine de idei, ma gandeam sa fac si ceva cursuri de calificare ca administrator de retea, desi nu am facultatea de baza…poate o sa-mi creasca sansele, in acest fel…daca nu o sa gasesc nimic cat de cat rezonabil (nu ma pot angaja totusi pe 2000 lei!) pe partea economica + juridica, atunci o sa o iau de la capat, ca junior in IT (fiind un domeniu nou, in care nu am specializari multiple, s-ar justifica pt inceput chiar si un salariu de 2000 lei!)…
ar fi o idee cat de cat viabila?
multumesc
Tocmai scrisesem ca mi se pare ca ai inceput se te prinzi… Imi retrag spusele! GB
🙂
“Eu te-as sfatui sa te apuci sa-ti cauti serios de lucru daca vrei sa gasesti ceva..” – daca se poate, exemplificativ, pentru a nu exista interpretari diferite, eronate?
Daca as spune ca nu e vorba nici de lene, nici de indolenta, cred ca ar fi inutil. Pe de alta parte, nici nu dau vina pe viata sau pe cineva (in afara de mine). Probabil ca ar trebui sa ma gandesc la niste metode mai proactive, asta da, o sa ma gandesc….
multumesc
e doar o simpla replica de-a lui George, pacat, insa, nu are efectul scontat pentru unele dintre noi 🙂
Am scris si exemplificat pe subiectul asta, aici, pe site, de mi s-a tocit tastatura, nu mai am rabdare sa reiau, de fiecare data, si nici de ce, la urma urmei. Si da, se pare ca incepi sa te prinzi… GB
ok, scuze, am spus la inceput, in PS ca imi cer scuze anticipat ca nu am reusit sa citesc toate articolele, dat fiind faptul ca “am descoperit recent blogul (azi)”, dar nu-i nimic, o sa recuperez cu lectura articolelor de interes!
1) 🙂 nu am numarat CV-urile trimise, acesta era ultimul lucru pe care l-as fi facut…insa ca idee, “destul de multe” mie mi se par 10-20/luna..dat fiind faptul ca nu pot aplica totusi si pentru job-urile de junior (nici o experienta sau 6 luni-1an experienta). M-am gandit si la varianta ca HR-ul/agentia de recrutare a angajatorului sa-si inchipuie ca sunt o persoana disperata sau incompetenta, de aplic pentru acest gen de job-uri si atunci, nici nu ma suna macar 🙂
2) nu ma astept sa-mi sune nimeni la usa pentru a-mi da ceva de lucru sau ceva de pomana 🙂 dar nici nu sunt genul care sa umble din poarta in poarta, respectiv sa ma duc la conducerea fiecarei compani si sa ma rog sa ma primeasca pentru a-mi vinde competentele…
multumesc pentru timpul alocat lecturarii mesajului
OK, am inteles! Eu te-as sfatui sa te apuci sa-ti cauti serios de lucru daca vrei sa gasesti ceva. Si nu ar strica sa-ti pui ceva mai mult mintea la contributie. Si sa termini cu prostia cu cei 40 de ani, pentru ca nu de aia nu iti gasesti, ci din lene si indolenta, cel mai probabil. GB
Mai mult decat corect!
ok. concret? recomandari? suplimentar fata de CV-uri si interviuri?
multumesc, orice idee e binevenita, sigur imi scapa ceva din schema sau mai multe..
Draga Ioana,
Nu stiu daca este ceva in plus de facut, fata de ceea ce faci deja. Asta in conditiile in care nu ai relatiile si cunostintele necesare, si am inteles ca nici nu este printre preferatele tale, o astfel de metoda. Ceea ce-ti pot spune este sa continui. Inclusiv cu IT-ul, daca nu pentru angajare, macar pentru tine. 🙂
Draga Liz,
🙂 multumesc mult pentru timpul alocat sa-mi raspunzi.
ai dreptate, stiu ca una dintre problemele fundamentale pe care le am este legata de “relatiile si cunostintele necesare”, a fost dintotdeauna, de altfel…insa cred ca sunt cam iremediabil pierduta pentru acest gen de cauza, nu sunt o actrita buna..
Nici tu? Pacat. 🙂 Cum ti-am mai spus mai sus, metoda asta ar fi primordiala. 🙂
🙂 clar! m-am prins de la inceput, ca e primordiala, dar deh, sunt cam poeta in networking..
…vorba lui Cristian Tudor Popescu, la propunerea Ilenei Malancioiu candidata la Presedentie “O propun pe Ileana Mălăncioiu la preşedinţie, deşi are două defecte : este femeie, şi este poetă…” 🙂
🙂 Sa nu te auda George!
🙂 o alta metoda proactiva, la care trebuia sa ma fi gandit de la inceput, era sa-mi fi pus poza in costum de baie in CV – din spusele tertilor, “ambalajul” se tine bine, in jur de 30 de ani i-ai da, asa ca poate as fi avut mai mult succes, din start! varsta e trecuta in CV, poza insa ba! iaca, inca o greseala fatala! o sa ma mai documentez pe acest subiect.. “vanzarea”imaginii se pare ca valoreaza cat 100 de specializari si competente! parca-parca, incep sa ma prind care e ideea, nu? 🙂 greu, cu telefon cu tot, ce-i drept! 🙂
..iar in urmatoarea etapa, daca am captat interesul potentialului angajator, sa prezint “ambalajul” in costum de baie, la interviu .. si daca pretul e corect, sa fie vandut! 🙂
lasand gluma la o parte, mi se pare o mizerie toata treaba asta cu networking-ul, compromisurile de tot felul, sclavagismul, periajul, etc
…si ca sa inchei apoteotic, cu un truism de notorietate : mai bine, saraca si cinstita decat marfa bogata! 🙂 bine ca mai am economii, ca sa-mi permit luxul sa nu fiu nevoita sa fac compromisuri majore!
multumesc mult tuturor pentru participare, idei, sugestii/recomandari si o seara buna va doresc!
Ioana
Buna Dimineata Ioana
1 Liz este cu propaganda si carcoteala aici pe site
2 Liz nu are nici opinie, nici argumente,; e bine sa astepti lectura unor comentarii complete/concrete/competetente de la Mike B si altii care “tasteaza” pe aici
3 O zi Buna Va Doresc !
sm
🙂
Ioana, un domn a uitat sa se semneze. 🙂 … GB
am semnat
sm, nu e acelasi lucru cu gb
🙂
zb
@ 0 doamna,
sm sunt initiatele mele..zb…e ceva abscons
probabil, pentru tine , da … prin urmare iti urez cat mai multe 🙂
Atunci cand ajungem la o anumita varsta, fie 18, 20, 30, 40, 50 si asa mai departe avem niste semnale automate de tragere a liniei si a ne face sa contabilizam ce am realizat si ce visam sa facem in viata noastra la nivel professional si personal.
Unii oameni au aceste obiective foarte clare si le si urmeaza, pentru altii obiectivele se schimba pe parcurs in functie de anumiti factori sau intamplari din viata lor.
La 40 de ani exista un semnal de alarma care se trage in (aproape) fiecare persoana si intrebarile care se pun in legatura cu urmarea sau continuarea cursului profesional sunt destul de clare.
Pentru unii raspunsurile sunt destul DE ambigue, pe de o parte pentru ca unii chiar nu stiu ce vor iar pentru altii raspunsurile depind de factorii externi . Pentru gasirea unui loc de munca (potrivit) acesti factori externi joaca rolul principal. Un candidat poate fi disponibil, motivat, pregatit, flexibil dar daca jobul pentru el nu exista, toate aceste calitati ale lui sunt ca si inexistente.
Gasirea unui job intr-o situatie de criza prelungita cum este aceasta pe care o traversam presupune o lupta continua in care rabdarea, calmul, perseverenta si motivarea pentru a continua lupta sunt elementele esentiale in izbanda.
In unele cazuri, solutia consta in reprofilare. Dorinta de a invata lucruri noi, deschiderea catre domenii noi sunt factorii care transforma o situatie nefasta in una fasta.
In ceea ce priveste doamnele, este adevarat, sexul frumos, a tras adesea foloase de pe urma sex-appealului, in timpurile moderne, in egala masura o fac si domnii. Din sondajele de opinie se pare ca domnii analizeaza si judeca persoanele de sex feminin astfel: pe locul 1, frumusetea, pe locul 2 frumusetea, pe locul 3 frumusetea. Doamnele, se pare ca au alte preferinte pe locul 1 aflandu-se inteligenta.
Intrebarea pe care as avea-o ar fi, ce o fi mai bine sa avem mai multi angajatori barbati sau mai multe femei in asemenea rol ? Va las pe dumneavoastra sa judecati singuri. De retinut ca sondajul de opinie nu include bineinteles exceptiile. 🙂
Concluzia, de milioane. 🙂 Ca altfel, sondajul are tente cam misogine. 🙂
ne plac milioanele&asociatii :), si deci si concluziile lor 🙂
da, si noua ne plac exceptiile 🙂
deja vu 🙂
multumesc, incerc sa ma adaptez la cerintele pietei, de aceea ma gandeam si la varianta reprofilarii profesionale, pana acum mergand pe ideea celor 2 specializari, de care vorbeam anterior, fara prea mare succes insa, din diverse motive (unele mai mult sau mai putin obiective).
rabdare am, oricum alta alternativa mai buna nu am 🙂 perseverenta sunt (incerc insa sa nu fiu perseverenta in directia gresita, de aceea vroiam sa iau un calcul mai multe variante de specializare/reprofilare – de preferat cu recunoastere internationala – si apoi sa elimin din ele pana ramane una singura viabila), motivata sunt, economiile insa dau semne de alarma, de aceea trebuie sa iau masuri urgente de reabilitare a bugetului, pentru a iesi din zona de pierdere continua..
…si da, ma gandeam ca ar fi si o oportunitate sa fac altceva decat ceea ce am facut pana acum, dat fiind faptul ca, astfel cum se intampla de regula, la un moment dat intrii inevitabil, dupa experienta de ani de zile, intr-o anumita zona de plafonare/confort, nu te mai pasioneaza ca la inceput ceea ce faci, e o rutina fara posibilitati reale de a invata ceva nou, chiar daca ai un salariu bun/foarte bun pentru piata din RO. Daca si ajungi acasa, aproape zilnic in jur de 20-21, iar in week-end incerci sa recuperezi oboseala din timpul saptamanii, din pacate, nu-ti mai ramane suficient timp pentru a investi in continuare in tine (respectiv sa inveti ceva nou si sa obtiii certificarile aferente, daca nu din pasiune, macar ca back-up pentru situatii de acest gen), iar criza (si consecintele ei, a se citi, concedierile colective) te forteaza sa iesi automat din nou la lupta! ceea ce nu e neaparat rau, numai sa nu se prelungeasca prea mult lupta! 🙂
in fine, tabloul descris mai sus este unul destul de general-valabil, astfel incat nimic nou sub soare! incerc insa ma focusez pe solutii, nu pe problemele initiale, pentru a trece mai departe..
scrie in mesaj,
“am depus destul de multe CV-uri (inclusiv pentru posturi mult sub nivelul meu de pregatire, respectiv posturi de executie pentru care se cerea minim 3 ani experienta), am fost la destul de multe interviuri, insa deocamdata nimic…”
Sincer, nu prea pare o persoana care sa-i bata cineva la usa.
Cred ca nu am formulat eu bine: cam cate CV-uri o fi trimis? GB
Hmmm… ai trimis CV-uri? Sa-ti sune cineva la usa sa te intrebe daca vrei un job e mai greu in vremurile astea. GB