Iata, mai jos, scrisoarea pe care am primit-o de la cineva din Brasov. Am vorbit cu el la telefon si am convenit sa o public, si aici pe site, si in alte parti. Mi-a spus ca pot sa-i pun numele si toate datele din CV, insa eu am ales varianta aceasta. Cei care vor sa discute direct cu omul acesta sunt rugati sa-mi scrie si eu ii pun in legatura directa. Va voi tine la curent, aici, cu intamplarile ulterioare legate de acest caz. Oricum, astept cu mult interes comentariile. GB
* * * *
Brasov, iulie 2013
Domnule George Butunoiu,
Sper sa nu considerati o impertinenta din partea mea faptul ca va trimit personal aceasta scrisoare. Imi dau seama ca aveti preocupari mai importante, dar va asigur ca am intentii si motivatii foarte serioase. Aceasta nu reprezinta o aplicatie sau o candidatura, sunt departe de nivelul persoanelor pe care le recrutati dumneavoastra. De aceea este o scrisoare pe care v-o adresez personal, nu companiei de recrutari. Desi tot despre un ajutor in acest sens va fi, dar e vorba de o situatie mai neobisnuita. Scuzele pentru ca am indraznit, ca sa nu incep cu ele, le voi pune la sfirsit.
Este o poveste aparte, despre o serie de comportamente, decizii, experiente si consecinte care se situeaza mult peste ceea ce ar trebui sa fie normal si acceptabil.
Ma aflu intr-o situatie foarte dificila, greu de explicat, dar si mai greu de acceptat, de aceea am ales varianta asta mai putin obisnuita de a ma adresa. Sunt complet in afara societatii si am mari probleme de integrare, datorita unor intimplari nefaste carora acum le resimt din plin consecintele.
Am suferit citeva condamnari penale in trecut, pentru diverse infractiuni, am fost inchis, apoi am recidivat si asa am ajuns sa reprezint un pericol pentru societate (conform deciziilor judecatoresti). Iar acum nu sunt decit un rebut aflat la periferia societatii, eliberat de curind dintr-un penitenciar, cu eticheta vizibila de infractor. Nu sunt foarte compatibil cu standardele si exigentele sociale, am dificultati si inca nu am gasit o solutie viabila pentru a depasi acest impas.
Problema mea cea mai importanta este ca, din cauza acestui statut social, nu reusesc de o perioada buna de timp sa-mi gasesc un loc de munca. Asta fiind motivul pentru care v-am trimis aceasta scrisoare. Stiu, poate ca este absurd sa ma adresez direct dumneavoastra cu aceasta banalitate, dar am epuizat toate celelalte variante (cu departamentele de HR nu am nici o sansa) si m-am gindit ca poate, prin numeroasele relatii si conexiuni pe care le aveti in lumea afacerilor, m-ati putea ajuta in acest sens. E clar, insa, ca nu sunt in postura de a fi un candidat interesant, din ipostaza in care ma gasesc e mai greu sa pun accentul pe calitatile, talentele sau aptitudinile mele, as fi prea ridicol, sunt departe de a corespunde criteriilor de acceptare ale societatii si cu atit mai putin ale unui angajator.
In schimb, sunt foarte motivat, vreau sa muncesc si am o dorinta uriasa de a iesi din aceasta situatie mizerabila, in care ma aflu.
Dar evident ca nimeni nu-si doreste sa aiba de a face cu mine, n-am gasit pe nimeni dispus sa-mi acorde vreo sansa, oamenii sunt sceptici si au prejudecati puternice (absolut normale) fata de astfel de indivizi. Si pe buna dreptate, experienta ne-a demonstrat ca oamenii cu probleme de genul asta, de obicei nu reusesc sa se reintegreze, nu se adapteaza la regulile de convietuire sociala, ba mai creaza si alte probleme.
Fiind in situatia asta, mi-e foarte greu acum sa gasesc argumente in favoarea mea, nu prea am cum sa conving ca eu as putea fi o exceptie de la regula asta, orice as incerca, normal ca n-are nimeni incredere intr-unul ca mine. Aspectele negative sunt foarte „vizibile”, iar ca fost puscarias nu sunt un candidat potrivit pentru nimic, nu pare nimeni dispus sa ma accepte.
Este adevarat ca merit tot ce mi se intimpla, nu e nici o nedreptate aici, am ajuns in postura asta doar din vina mea, din cauza propriilor mele alegeri si decizii. Singur mi-am ruinat toate posibilitatile si mi-am compromis sansele de viitor.
▪▪▪
Daca totusi ar exista si o parte buna a acestei povesti, ar fi faptul ca de acum chiar nu mai am nimic de pierdut. S-a ales praful de toate, sunt complet ratat si nimeni nu mai crede in sansele mele. Asa ca singura solutie care-mi ramine, ca sa pot sa-mi continui viata pe un fagas normal, este sa incerc o transformare profunda a acestei conjuncturi nenorocite in care ma aflu. Oricit de ciudat ar parea pentru virsta mea, eu chiar cred ca mai am capacitatea sa schimb aceasta realitate sumbra si sa gasesc noi optiuni si perspective. E unica posibilitate pentru mine, dar pentru asta am nevoie de cineva care sa-mi acorde o sansa. Mi-am mai schimbat si eu modul de a gindi si de a percepe lucrurile, sunt sigur ca am ajuns la o mentalitate sanatoasa si ca pot sa ma adaptez si sa functionez corect, fara probleme, intr-o comunitate normala.
Va trebui sa trec peste intimplarile din trecut – chiar daca n-o sa scap niciodata de consecintele lor – si s-o iau de la capat, cu toate ca am 38 de ani si pare imposibil. Dar eu am incredere in potentialul meu de a mai construi ceva, acum chiar nu mai am nici o presiune, nici o obligatie, am tot timpul din lume si nimic altceva care sa ma mai intereseze.
Stiu ca va trebui sa incep de jos, de la minus zero, de la nivelul real la care sunt eu acum, dar sunt hotarit, vreau sa invat lucruri noi, chiar si dintr-un domeniu nou, si sa progresez pas cu pas. Nu ca as vrea sa dovedesc ceva, dar sper sa demonstrez ca nimic nu e definitiv pe lumea asta, nu e obligatoriu sa ramin un infractor pentru tot restul vietii mele, doar pentru ca asa considera societatea. Indiferent de imprejurari, oamenii mai au citeodata capacitatea sa-si schimbe destinul, contrar oricaror asteptari. Cred ca mai presus de esecuri si de prejudecatile celorlalti, se afla motivatia si dorinta personala de a realiza ceva.
Trecind peste povestile astea triste din trecutul meu, sunt convins ca nu reprezint nici-un fel de pericol pentru nimeni, angajarea mea nu presupune riscuri, ba chiar cred ca as putea fi un cistig pe termen mediu, pentru compania care mi-ar da aceasta oportunitate.
Intentia mea aici – chiar daca e foarte greu – este sa incerc sa va conving ca merit sa-mi acordati o sansa. Nu am argumente, nu am cum sa dovedesc asta si e jenant sa incerc sa fac acest lucru prin vorbe, nu stiu ce as putea sa spun ca sa par credibil, din moment ce propriile mele fapte ma vor contrazice. Dar alta solutie nu am acum. Incerc doar sa fiu cit se poate de onest si de sincer si asta sper sa conteze si sa ma ajute sa merg mai departe in viata.
Mi-am asumat mereu consecintele faptelor mele si mi-am insusit pedepsele. Nu a suferit nimeni in urma acestor infractiuni, nu asta a fost scopul meu, nu am avut beneficii, au fost niste intimplari regretabile venite in urma unor decizii proaste, dar nu sunt un iresponsabil.
Sunt constient si stapin pe propriul meu comportament, nu sunt ispitit de cistiguri usoare, nu-mi doresc lucruri fantastice si nu sunt superficial. Sunt sigur ca nu voi mai avea niciodata probleme cu legea. Nici nu-mi mai permit vreun un pas gresit, evident ca la mine orice gest va fi amplificat si interpretat diferit, singura optiune pe care o am este sa ma comport impecabil. Si asta voi face.
Domnule Butunoiu, va asigur, daca imi veti acorda o cit de mica sansa si ma veti ajuta sa depasesc acest impas, nu veti regreta niciodata. Voi fi ireprosabil, n-am sa dezamagesc pe nimeni, n-o sa am probleme sau abateri. In schimb, promit ca voi deveni in scurt timp util companiei, o sa ma implic total si o sa fiu eficient, indiferent unde si ce voi lucra.
Chiar daca acum nu am nici o valoare vizibila, va asigur ca am resurse importante pe care ma bazez, am capacitatea de a ma dezvolta, si pe parcurs voi avea contributii substantiale. Obiectivele mele personale sunt proiectate pe termen mediu si lung, din acest motiv vreau sa incep cit mai de jos, dar ma intereseaza in mod deosebit un angajament pentru o perioada cit mai lunga de timp.
E adevarat, nu poti fi niciodata sigur ca vei reusi in tot ce-ti propui, dar eu sunt 100% sigur de angajamentul pe care mi-l iau ca voi face tot ce-mi sta in putinta ca lucrurile sa iasa cel mai bine!
▪▪▪
Nu cred ca mai are importanta sa insist pe aceste probleme din trecut si pe cauzele lor, oricum ar fi penibil sa caut explicatii sau justificari acum, si nici nu mai pot schimba nimic. Nu mi s-a facut nici o nedreptate majora, nu sunt victima vreunui abuz din partea sistemului, nu s-a comis nici-o eroare juridica. Am suferit doar consecintele propriilor mele fapte. Ultima condamnare o consider totusi, disproportionata. Fiind vorba de o infractiune la Legea Circulatiei, care nu a avut absolut nici o consecinta pentru nimeni, cred ca masurile repetate luate impotriva mea (intr-un interval de patru ani) au fost exagerate. De acolo a inceput tot dezastrul.
Am fost condamnat numai fiindca avusesem antecedente penale (dintr-un cu totul alt registru, fara nici o legatura cu legea circulatiei), desi trecusera opt ani de la ultima infractiune, iar in toata acea perioada chiar am avut un comportament impecabil, eram perfect integrat in societate in momentul ala (loc de munca stabil, un statut social respectabil, urma sa ma casatoresc), si aveam multe alte planuri si perspective. Dar am fost pedepsit pe principiul simplu „revidivist= periculos”, fara sa mai conteze nimic altceva.
De atunci mi se trag si alte ponoase care mi-au anulat practic orice sansa de a mai obtine un loc de munca: nu mai am permis de conducere, ceea ce e decisiv; iar faptul ca am fost exclus pentru o perioada din societate, se simte si ma afecteaza.
Din aceste motive am nevoie de un loc de munca cit mai simplu, de muncitor necalificat, de manipulant intr-un depozit sau lucrator pe cimp, nu conteaza, sa fie ceva mai modest, dar sa ma ajute sa depasesc aceasta faza. Numai ca pretentia asta imi creaza mari probleme, pare suspect si ciudat ca-mi doresc sa prestez o astfel de activitate, se interpreteaza ca ar fi ceva sub nivelul meu si –normal- sunt respins de toata lumea.
Aici e marea mea problema, orice as incerca, nu sunt compatibil: ori pentru ca nu am permis, ori nu am experienta in domeniul respectiv, ori pare sub nivelul meu, ori nu mai am virsta potrivita, ori sunt prea calificat, ori prea batrin, ori prea prost. Pare chiar comic, daca n-ar fi tragic.
Am facut citeva greseli mari in viata mea, care m-au costat enorm si care m-au deturnat de la adevarata mea menire, dar acum vreau doar sa ma reabilitez si sa revin la un statut mai firesc pentru potentialul meu.
Nu am frustrari legate de trecut, chiar daca am pierdut tot, nu mi-am propus sa recuperez ceva (ar fi si imposibil), nu alerg dupa iluzii, nu am revolte personale sau alte probleme psihice si nu am nimic special de demonstrat, nimanui. Sunt constient si chiar impacat cu realitatea si cu mine insumi.
▪▪▪
Astea sunt motivele pentru care va trimit dumneavoastra aceasta scrisoare. Chiar daca nu va cunosc personal, am convingerea ca aveti o capacitate mai aparte de a percepe realitatea, dincolo de aparente sau de intimplari sau de prejudecati.
Eu sunt pasionat de domeniul economic si de afaceri de la noi, urmaresc cam tot ce se intimpla in zona asta, consum multa literatura de business, publicatii si emisiuni pe aceasta tema. Inevitabil, asa am ajuns sa va cunosc si sa devin un admirator al dumneavoastra, cu mult timp inainte sa stiu ca voi ajunge in postura asta si ca voi apela la astfel de scrisori. Am citit multe articole pe care le-ati scris, si chiar imi amintesc ca prima carte despre vinzari pe care am citit-o, a fost scrisa chiar de dumneavoastra. Eu va consider unul dintre cei mai influenti ginditori de business de la noi si chiar cred ca a-ti contribuit intr-un fel la modelarea gindirii mele. De aici a venit motivatia acestui demers al meu, asta a fost imboldul care m-a impins si care mi-a dat incredere sa va trimit aceasta scrisoare, cu sentimentul ca totusi are un sens si ca nu va fi doar o pierdere de vreme.
▪▪▪
Cred ca menirea mea este sa contribui la viata si la bunastarea celorlalti, am orientarea asta. Imi place sa am de a face cu alti oameni, sa fiu de folos, sa lucrez cu clientii si sa rezolv probleme. De fapt, toata experienta mea profesionala a fost legata de vinzari sau de servicii oferite altora, si asta mi-a adus intotdeauna satisfactii si sentimentul ca mi-am ales ocupatia potrivita. Pina voi mai ajunge insa acolo, stiu ca mai am mult de muncit, dar sunt supermotivat si disponibil pentru acest efort intens, sunt pregatit sa ma implic si sa ma folosesc de toate resursele mele, pentru a-mi indeplini aceasta dorinta.
Trebuie sa incep de la nivelul cel mai de jos – nu conteza ce presupune asta – pentru ca asa mi se pare normal sa fie un inceput sanatos si pentru ca oricum nu ma simt in stare acum sa fac altceva. Am nevoie de o munca fizica, simpla, care sa-mi dea posibilitatea sa ma implic, sa invat si sa ma simt util. Si de o perioada in care sa ma adaptez, sa ma obisnuiesc cu mediul, cu sistemul de lucru, cu cultura, cu oamenii si cu afacerea in sine.
Nu sunt interesat acum de aspectele financiare, sunt dispus sa lucrez si fara sa fiu platit in prima luna, de proba. Oricum, n-am mai cistigat nimic de doi ani, asa ca sunt obisnuit cu strictul necesar.
Ultimele ocupatii pe care le-am avut in acesti doi ani (in perioada de detentie), au fost de muncitor la serviciul de salubritate si amenajari spatii verzi in Fagaras, apoi sapator pe un santier arheologic. Deci sunt pregatit pentru orice fel de activitate, nu mi se pare nimic prea greu sau sub demnitatea mea, orice as face va fi o evolutie ascendenta pentru mine.
Dar imi doresc sa ma mai dezvolt in timp, cu rabdare si cu perseverenta. Nu ma grabesc, nu am alte obligatii, nu am pe nimeni si nimic important in viata mea si nici alte preocupari majore.
Stiu ca de regula companiile prefera persoanele cu „un trecut perfect”, „de profesie” si care sa dea dovada „experientei” lor. Dar eu sper sa considerati ca si oamenii cu background diferit, dar care pun pasiune si au dorinta de a realiza ceva, pot sa aduca un plus de valoare.
▪▪▪
Am o experienta de viata mai putin obisnuita, am trait in medii si circumstante diverse. Sunt sociabil, empatic, dezvolt relatii, sunt om de echipa, ma adaptez repede la orice mediu si de obicei ma implic sufleteste in tot ce fac. Experiente si trasaturi care cred ca-mi vor putea fi de folos.
Aici m-am straduit sa fiu sincer in tot ceea ce ma priveste. Sper ca am reusit sa fiu macar putin credibil, sa va conving ca as putea fi un pariu cistigator – in viitor – pentru compania in care voi lucra si sper sa am si posibilitatea de a demonstra asta.
Si as mai vrea sa-mi cer iertare pentru deranj si pentru ca am abuzat de timpul dumneavoastra, iar daca ati citit pina aici, sa va multumesc pentru rabdare. As aprecia foarte mult un raspuns din partea dumneavoastra, chiar daca e negativ sau e doar o parere, pentru mine va conta oricum.
Brasov, 29.07.2013
Cu stima,
********
Condamnari:
1995: furt – 2 ani și 6 luni;
1997: fals in acte oficiale (pasaport fals) – 1 an;
2003: inselaciune – 2 ani;
2011: refuz de recoltare a probelor biologice – 2 ani.
———————————————————————————-
CV ****, 38 de ani
EXPERIENTA
2009 – 2011: Hotel **** – Receptioner
2007 – 2008: *** Brasov (filiala a grupului *** din Austria) – reprezentant de vanzari (Brasov & Covasna)
2005 – 2007: *** Brasov (parte a grupului *** Austria) – reprezentant regional de vanzari (regiunea Centru – Nord – Est)
2002 – 2003: *** Bucuresti – agent de vanzari (Bucuresti)
1999 – 2002: *** Bucuresti – Reprezentant zonal / administrator punct de lucru (Brasov)
EDUCATIE
Liceu teoretic matematica – fizica Brasov.
Curs de specializare in meseria de RECEPTIONER HOTEL, desfasurat la Camera de Comert si Industrie a jud. Brasov
Curs de calificare in meseria de ADMINISTRATOR PENSIUNE TURISTICA, desfasurat la Camera de Comert si Industrie a jud. Brasov
TRAINING
«Comunicare si negociere in afaceri», ASCENDIS;
«Tehnici de vinzare consultativa», ASCENDIS;
«Vinzari eficace si eficiente», ASCENDIS;
«Proactivitate in vinzari»
Limba engleza: mediu
Comentarii (82)
Adevarul este ca pentru oamenii care au o pata pe cazier, indiferent de gravitatea faptei, nu mai exista sanse. Poate 1 la 1000 sa reuseasca sa gaseasca o ușă deschisa pentru o agajare. Adevarații hoți stau in functii inalte fara sa li se ceara niciun cazier la angajare, si pe salarii de nici nu poti sa numeri daca nu ai o masina de numarat bani, pentru ca acest act este doar pentru oamenii simpli cu care au fost burdușiute pușcariile. Aici nu ma refer la criminali, pedofili si violatori, ci la gainarii de fapte minore care nu mai au dreptul la viata cand ies din pușcarii. Sunt izolati de lume, sunt izgoniti de la orice usa ar bate, sunt patati in frunte si lumea fuge de ei ca de paria! Eu, daca as avea posibilitati financiare, as infiinta o fabrica in care as angaja doar oameni marginalizati din cauza acestui CAZIER.
Pana la urma ce sa intamplat cu omul acesta ?
Are o viata normala acum si i-au si sters condamnarea din cazier, are un cazier curat acum. Lucreaza in sales. GB
Sunt in aceasi problema , am 25 de ani , am terminat o facultate dupa condamnare si eliberare , am una in curs si tot nu gasesc de munca . In 2016 se pare ca la orice usa bati pt o angajare iti zice ca nu le permite legea sa te angajeze. Viitoru nu arata prea bine.
Demagogi vad ca avem la greu…
Buna sant iosif 42 ani din arad si la fel aceeasi problema,am cazier si peste tot acelasi raspuns:Nu!!.Vine iarna,eu si familia mea cevom face???Ne reintoarcem bineinteles la vechile obiceiuri ca alta iesire nu vad…Ce tara de rahat e si asta…Cum sa nu avem atatia recidivisti??Sistemul ai produce pe banda rulanta!Multumesc.
Cel care a scris (conceput) aceasta scrisoare este fara indoiala un om cu educatie si cu un vocabular bogat (nu este la prima scrisoare de acest fel, nu are cum …) … ciudat! (50% este “fake”, iar 50% “o exceptie”)
Ceea ce nu inteleg este de ce doreste o munca “legala” si se chinuie atat sa o obtina, de ce nu continua sa faca ceea ce face in prezent, adica – fix – munca la negru (mici afaceri). Intrarea in legalitate nu-i va aduce iertarea sau izbavirea … In Romania nu te intreaba nimeni de unde ai o anumita cantitate de bani, nu trebuie s-o justifici in vre-un fel … practic a avut “norocul” de a fi fost puscarias intr-o tara “perfecta”!
GB – pare persoana potrivita pentru postul de IT Admin pe care l-ai publicat. Ce zici? 🙂 . Nici n-o sa te coste cine stie ce
Facand o statistica a comentariilor pro si contra angajarii acestui om (covarsitoare contra) nu pot sa nu remarc ipocrizia multora dintre comentatori… Intr-o tara in care 70% au votat un hot (plagiatul este hotie) si l-au “angajat” sa ii conduca 4 ani, tot 70% spun ca un om nu merita o a doua sansa…
:)))))) Bine punctat. Alex :)) adevarul este ca infractorii mai multi si mai vinovati sunt pe afara si mai pe sus, inca..:D Probabil ca baietii nostri nu au avut 1-2 milioane de euro spaga.. deci s-au ocupat de gainarii penibile nu de afaceri opulente, de lux:) ..ca altii care zac in hamac cu paiul intre dinti si nuca de cocos pe plajele Capului Verde sau din Miami si Maldive:))
Buna dimineata
cu delicatete te rog sa nu amesteci statistica….votului furat de USLamishti, cu statistica optiunilor de pe acest blog/subiect, uneori prin furt se construiesc civilizatii, vezi UK, in cazul Domnului de la Brasov, doar “Recidivist”a spus lucrurilor pe nume ; in rest multa apa de ploaie….daca asta ai vrut sa spui…refuz sa cred ca sunt USLamishti care comenteaza aici pe site….poate intra si isi iau conspecte, deoarece asa li se spune la sedintele de propaganda, sa intre si pe siteuri care ii critica, evident constructiv.
felicitari recidivistule si …lasa tigara 🙂 . Textul de mai sus spune mult
Privesc , citesc și înmărmurit mai aprind o țigară .
Printre cei numeroși ce fac un act de glorie din cele câteva cărți cu titluri pompoase citite dar neînțelese nici măcar de ei , printre cei ce reprezintă “corporatistul” perfect , sunt puțini cei ce nu și-au trăit viața la fără frecvență . Viața , comportă și riscuri . Poate că unii sunt mai norocoși și nu au interferat vreodată cu sitemul de “justiție” românesc . Din păcate pentru mine (sau din fericire) , eu am și această experiență . Iar astăzi , gestionez un business de 88 mil. eur in România .
Pe mulți dintre cei ce au comentat pe aici ii văd deseori plecându-se în fața a ceea ce reprezintă sumele din spatele meu și nu își fac procese de conștiință legate de omul ce le reprezintă . Drept este însă că nu cunosc acest fapt . Probabil că dacă le-ar cunoaște , m-ar bârfi pe la colțuri , dar ar avea aceeași atitudine ipocrită în momentul în care aș intra pe ușa biroului lor „important” , îngrămădit între printerul de pe etaj si cămăruța femeii de serviciu .
M-am hotărât să comentez pentru că detest ipocrizia . Iar omul acesta , care cere ajutor, mai puțin comentarii pline de discupabiltăţi tetrapiloctomitice , este unul care înțelege să nu fie ipocrit . Nu vă grăbiți să emiteti judecăți lipsite de valoare , precum că nu îi sar în ajutor . Nu pot să o fac pentru că profesez intr-un domeniu de nișă , ce necesită un anume nivel de specializare , care din păcate îi este restrictiv . Dar am o problemă cu cei ce formează ipochimenul social pretins intelectual si fără cazier.
Așadar , îl felicit pentru că a gasit resursele detașării de trecutul său și a unei radiografii introspecte corecte . Este primul pas . Dar mai sunt mulți patsi . Am trecut prin aceeași problemă acum 13 ani . Nu știu ce va face el , dar știu ce am făcut eu . Am găsit calea de a câștiga 10 milioane lei vechi și , pe numele unei mătuși îndepărtate , am înființat un SRL . Mi-am trecut numele in dreptul administratorului și am identificat un segment de nișă pe piața advertisingului . Lucram 12-14 ore pe zi și la sfârșitul fiecărei săptămâni , contabilizam în acea companie cca 2000 USD încasări cu o profitabilitate aferentă vremurilor de 40% .
Vreme de 2 ani , in fiecare zi , cu sabia lui Damocles deasupra capului . Imi era teamă că „micul meu secret” mă va face să fiu expus oprobiului public . Dupa doi ani de trudă , firmulița cu un singur angajat , se făcuse remarcată pe piața locală . Și a venit (întâmplare , destin , șansă , spuneți-i cum doriți) și o primă propunere serioasă . Un contract de management de proiect . Fiind sigur că nu vreau să mai revin la trecutul damnabil , am plusat oferind o garanție de 5 ani asupra efectelor muncii mele , după finalizarea contractului .
V-aș întreba câți dintre voi ați fi dispuși să facetti asta , în țara în care nimeni nu raspunde pentru ceea ce a făcut , spus sau decis ieri . Acela a fost momentul în care am înțeles să responsabilizez libertatea și trecutul meu , profesionalismul și decizia de a nu mă mai întoarce niciodată la statutul de jobless . In 2005 , ajunsesem la cifre cu patru zerouri ca salariu . În compania mea . Cei mai mulți angajați au fost 78 , atunci cand aveam o fabrică . Si mulți dintre ei , lucrau soț și soție acolo . Aveti habar ce responsabilitate ai în acele situații ? As face pariu că nu . A urmat anul 2008 . Faliment .
Iar azi , dau again cu tifla multora ce se cred importanți doar pentru că au trăit ascunzându-se ca șoarecii în spatele unor hârtii , regulamente , supoziții și prejudecăți . Fiecare dintre noi avem câte o sansa sau mai multe . Omul acesta caută o șansă in plus . Și îi doresc din tot sufletul să o găsească . Dar proba cu adevarat importantă o va da când va decide sa își ia singur destinul în mâini si să vă înfrunte ori de câte ori va veți crede atât de importanți încât sa fiți aproape egali cu Dumnezeu .
Succes !
PS . Aş vrea , pentru că nu cunosc cum își câștigă existența momentan , sa ii ofer un suport financiar astfel încât sa nu cadă in tentația trecerii dincolo de limita legalității . În acest sens , îi voi transmite un plic undeva la o adresă între Beller si Floreasca , in cursul săptămânii viitoare când voi ajunge în satul cu miniștri și mulți ipocriți .
Felicitări George . Nevedem in curte la o tigara ….
Impresionant. Nu stiu daca nu aberez, cumva , dar am ajuns sa cred ca cei care au trecut printr-o experienta dura cum este cea a detentiei, sufera o metamorfoza completa intelectuala si spirituala.
Doua persoane care au trecut prin inchisoari imi par mai intelectuali, mai profunzi si mai morali decat toata protipendada corporatista sau antreprenoriala damboviteana pe care o cunosc. Da , judecam de fatada, suntem ipocriti, superficiali si adesea lipsiti de elementare sentimente crestine, desi ne inchinam la fiecare cladire ortodoxa care ne trece prin fata ochilor. Ma simt putin rusinata de mine insami si imi cer scuze daca am judecat si condamnat , fie si in gand, un om caruia viata i-a dat o palma atat de dura. Voi v-ati depasit conditia si v-ati castigat respectul si demnitatea.
I-ai luat fata domnului cu probleme reale si, de ce nu, ACTUALE. Este in regula, probabil treci printr-o stare similara unei femei inchise intr-o camera, fara oglinda, impreuna cu 60 palarii. Ne-ai impartasit un segment al vietii tale, lucru pentru care ti-am putea multumi, daca ar conta si pentru noi.
Un birou poate fi important si se poate afla in perimetrul descris de catre tine, daca este ocupat de un om pe masura. Apoi, pare ca ascunzi ceva probleme legate de acest tip de oameni. Iarta-i. Sunt prea multi si prea peste tot.
Banuiesc ca ai trecut de 40 de ani, caz in care problema ta ACTUALA este timpul. Cheltuieste-l cu intelepciune.
Mai departe…
Dintre cele aprox 60 de substante nocive din tigara, cel putin 10 te pot ajuta sa iti revezi mai repede predecesorii, asa ca sugestia mea ar fi sa il lasi pe George sa fumeze singur. Du-te, bea un fresh de grapefruit si multumeste-mi.
Te rog sa renunti la a da again cu tifla, motivul mai sus : prea multi, prea putin timp.
Cat despre businessul tau gestionat si faptul ca ai trecut valoarea, vreau sa iti spun ca ma bucur ca nu este vorba despre 87 mil si nu uita ca puteau fi 89 ( asta e un pont, in sensul in care poti sa incepi sa lucrezi la noua valoare) .
In final, tin sa te informez ca aerul dintre beller si floreasca ( cine sunt astia, sot si sotie?) este la fel ca si cel intre Raova si Soseaua Alexandriei. Trag nadejde ca o sa intelegi ce vreau sa spun.
Cu modestie iti recomand sa citesti o carte . Una singura . Uite aici un review : http://www.theguardian.com/books/2012/oct/07/wisdom-of-psychopaths-kevin-dutton-review
Este cel mai slab si mai penibil post de pana acum !
E ciudat ca a ales sa stea 2 ani fara sa faca nimic. Cateva milioane de romani lucreaza pe afara fara sa aina neaparat cazier, doar pt a-si asigura existenta. Omil are experienta in turism- sa se foloseasca de ea, posibilitatile sunt nelimitate pt a castiga un ban.
Cat despre profilul psihologic al scrisorii, si eu cred ca este un ‘cal trooan’, asta daca scrisoarea nu este un fake.
PS pt cei pro-angajare: daca te-ai muta, ai folosi un astfel de om sa-ti care mobila la noua locatie? Ce ai zice sa gasesti usa sparta in sapt urmatoare?! Eu am patit-o… Si atunci, daca tu nu l-ai folosi pt tine, de ce sa-l recomanzi companiei? Cat altruism cand nu e vorba de noi si averea noastra
De acord cu tine Cosmin
Este un “cal troian”,si caii troieni stim bine cand ajung la destinatie cum se transforma in masina de razboi.
Poate sunt limitat in gandire,poate pacatuiesc,nu-l condamn,l-a condamnat justitia,dar nu as risca nici macar 0.001% din tot ce am trudit cu greutate in viata,si nici nu as risca sa-mi las familia pe mana lui.
In domeniul in care lucrezi am intalinit sute astfel de oameni,toti au promis ca aduc si stelele de pe cer,si din pacate 90% au fost rapusi de primele greutati in calea revenirii catre normal.Slabiciunea de carater pe cei mai multi i-a dus din nou la revenirea in iad. Sper ca omul sa fie din cei 10% care nu va fi rapus de greutatea primilor pasi catre normal,dar cum am spus,chiar daca par egoist nu-mi risc nici familia nici casa (nu am averi) experimentand caracterul unora.
intr-o tara saraca fura multi (direct, prin evaziune, prin orice mijloc), insa doar unii sunt condamnati -cei care nu au bani sa mituiasca
un prieten CEO britanic imi spunea de curand ca daca n ar avea ce manca ar fura fara rezerve
dar pare ca ocupatia preferata a hotilor neprinsi este sa lipeasca etichete
Madalina,
Din punctul tau de vedere global,iti dau dreptate,daca ingropam mai rau pe cei care deja sunt ingropati,ne ingropam pe toti,dar trebuie sa facem aceasta reintegrare astfel incat in cazul revenirii lor catre infern,sa nu afecteze,altereze nimic si pe nimeni din cei inconjuratori.Deci totusi in prima faza (de proba) nici macar sa nu aiba sansa sa afecteze normalitatea.
poate… da, cred ca o resetare a intregului sistem ar fi necesara in cazul asta, ca normalitatea sa ii includa pe toti membrii societatii. Pana la urma totul s-ar reduce la respectarea legii, nu?
serios? 🙂
da, serios Liz, chiar nu imi place stigmatizarea, nici macar a vitelor…
si tu stii ca aici se fura mult, mult mai mult decat numarul de condamnari… spune-mi ca nu! 😉
nu stiu de astea
trist… hai sa incercam “stim” si sa nu le ascundem… ci sa le rezolvam!
raspuns dedicat doar tie, pe masura propriilor tale opinii acumulate de-a lungul timpului, drept raspuns la experientele altora, ci nu din fabulatii sau povesti nemuritoare, de prin ziare adunate. Am vazut destul de CLAR care ti-e opinia.Cu EXACT aceleasi ganduri bune.
Buna dimineata
A fura la englezi e o traditie de la Corsari incoace..celebrul diamant furat LEGAL de englezi din India…e dovada
dintre toate comentariile, acesta mai jos, de pe blogul GB din Adevarul, m-a impresionat ca atitudine, ca mentalitate, ca tonus… un om care priveste inainte. Toata admiratia, la fel fata de George, felicitari!
“laurentiutm a comentat ieri
Da am eu curajul sa-l angajez.La inceput de proba iar apoi definitiv.Nu e vorba de un impuls de moment,eu chiar am avut experiente placute cu acest tip de oameni,si sint convins ca daca exista sinceritate din partea lui,are toate sansele pentru a se reabilita.Astept un contact pe FB”
4 (4 voturi)
Madalina,l-ai angja ca sa aiba grija de copilul tau? Ai risca asa ceva? Ar merita riscul pentru principiile umanitare?Eu spun categoric ca NU.
Marius, sigur, nu sa aiba grija de copilul meu, dar exista atatea alte ocupatii… integrarea categoriilor defavorizate e o prioritate!!! tiganii nostri care fura in metroul parizian sunt ajutati de asociatiile franceze, li se ofera locuri de munca, problema e ca munca e un calvar pentru ei, ei sunt crescuti in Patrie, iar daca acest om VREA sa munceasca, sa i se refuze dreptul!?
sigur ca si eu as fi suspicioasa si vigienta, dar i-as acorda incredere, cel putin formal, pentru ca asta l-ar OBLIGA moral. Morala exista… la orice nivel, credeti-ma, pe oricine poti crestina la o adica… doar sa stii cum!
si noi aici, noi nu stim inca sa ne educam pe noi insine, daramite pe altii…
draga madalina,
ai ajuns sa vorbesti despre moralitate? Pana acum parca te bufnea rasu’.
🙂 Liz, ai dreptate, morala si moralitatea sunt 2 termeni usor diferiti, dar converg, e drept!
Si desigur, eu vorbesc despre morala de vreo 46 de ani, pe blog doar de 6 luni.
De cand sunt in tara – de pe 11 iunie, observ cu mare tristete cat de neglijate sunt aceste notiuni… si mai observ rasismul, misticismul, superstitiile, lamentarea, ostentatia, afisarea bogatiei, obezitatea, sedentarismul, badarania, nepasarea… le stiam eu din ’94 cand am plecat, dar acum le-am regasit. Si noroc ca le-am regasit, ca altfel as fi ramas in Patrie…
insa bine ca esti tu si Mike si GB pe blog, astfel, oricat de departe as pleca, ma voi simti in siguranta 🙂 De fapt, nu glumesc!
:)) doar vorbesti?
da, ca stii, intre teorie si practica e un drum anevoios 🙂
ganduri bune, m
draga mea, atata timp cat vorbesti din propria experienta, as spune ca te cred, dar ai mare grija conteaza foarte mult ce fel de experienta ai acumulat. Nu de alta, dar te si “vad” ca pe o persoana care face judecati de valoare asupra altora. Stii tu, te uiti in gura omului si dupa aceea te uiti daca “rezoneaza” intr-adevar cu ceea ce spune.Nu de alta, dar ipocrizia e mare. Aceleasi ganduri.
Daca angajatorul are deschiderea sa-l angajeze cu inima deschisa si incredere reala si omul are sansa sa infloreasca. Daca fiecare dintre noi am fi capabili sa facem pentru ceilalti ceea ce ne-am dori sa faca cineva pentru noi in situatiile noastre cele mai dificile si urate, cand ni se pare nedrept ca nimanui nu-i pasa, situatia ar fi ca si rezolvata. E foarte usor sa-i pui omului etichete ca la un bun de piata potrivit fie de aruncat fie de pus in cos si achizitionat, asta spune multe despre calitatea noastra ca oameni.
Nu stiu daca omul ajunge sau nu sa citeasca ceva din aceste comentarii, caci mesajul meu pentru el este sa vada dincolo de aparente, sa vada (si cred ca vede) binecuvantarea de a fi iesit din sistem, de a fi liber si fara obligatii, binecuvantarea de a fi ramas dupa experienta vietii de pana acum increzator in el insusi si in viata. Omule, daca tu pariezi cu adevarat pe tine, in adancurile tale, sincer si fara indoiala, si viata pariaza, o sa vezi! Miscarea e la tine!
Stiti povestea cu duhul inchis in sticluta,si apoi eliberat.
Analizand pshilogia scrisorii,este un CAL TROIAN,si cu asta am spus tot.
Astfel de persoane,in subconstient,fara sa stie ei,chiar daca vor, si sunt convinsi ca sunt imaculati,intr-o conjuctura propice,deavoul invizibil pe care o poarta codat in personalitatea lor,reapare,recidiveaza,si atunci nu vor putea spune NU raului,iar magnetul fals iar atrage spre fapta,si dupa ,cu fapta implinita,iar se transorma in mieluselul scrisoriilor de acest gen.
Acesta NU insemana sa nu mai aiba sanse,dar aceasta sansa trebuie data in anumite limite,de proba,fara ca cineva sa sufere in urma unei eventuale transformari a mielului in lup,din cauza conditiilor propice,
Eu cred ca timpul petrecut inchis dezvolta niste abilitati de business si in general de supravietuire mult mai repede decat se invata in mod traditional.
Intamplator, este un fost detinut extrem de cultivat. Scrie fluent, elevat si isi recunoaste greselile din trecut. Are un cazier si acest fapt ii afecteaza sansele de angajare.
Dar in Romania sunt sute de mii de intelectuali, unii trecuti de 35 de ani, altii absolventi de facultate care cauta disperati un loc de munca potrivit pregatirii si competentelor lor, si sfarsesc fie prin a parasi tara, fie prin a face compromisuri grave, lucrand in domenii sau pozitii sub nivelul lor, platiti cu salarii minime pe economie , la negru sau muncind in conditii injositoare.
nemaivorbind de milioanele de romani someri, poate fara studii superioare..obligati sa pribegeasca si sa isi duca un trai in sclavie prin tarile Europei, stergand la fund batranii si handicapatii, stand in baraci insalubre sub paza in Germania sau facand trotuarul in mai toate tarile lumii.. doar pentru ca, din nefericire, fiinta umana are nevoie de hrana zilnica si copiii trebuie imbracati, hraniti, tratati cad sunt bolnavi si scoliti… chiar daca apartin unui popor “second hand” cum suntem priviti, noi, Romanii, chiar de cei care ne extermina din pozitiile lor de “conducere”
…il analizez precum un studiu de caz: o astfel de persoana nu poate fi angajata intr-o companie. Sansa lui este ,,cont propriu”. Eu nu am incredere in astfel de persoane. Recidiva va recidiva!
Din pacate sunt foarte multe cazuri de ,,oameni pieduti”….destinul!!!
viata este grea pentru toti!
…bag seama ca nu numai comentariul meu de ieri dar nci altele nu au mai fost postate dupa 10:23… Problema de soft?
🙂
Nu e niciun comentariu in coada, neaprobat sau cu alte probleme. Daca ai postat ceva si nu a aparut, nu stiu de ce, imi pare rau! Te rog sa rescrii. GB
Pe de o parte Sa-l angajezi tu, e prea riscant. Daca ai “surprize” si iti periclitezi nu numai business-ul tau dar si munca angajatilor tai?
Pe de alta parte, omul trebuie sa aiba o sansa, nu?
Ce ar fi sa il recomanzi, cum face implicit George care ar putea sa il ia macar o luna caci omul nu cere plata pentru prima luna, foarte calduros unui dusman ascuns?
Daca merge bine, e bine pentru om si dusmanului nu i-ai facut o favoare.
Daca merge rau, “ti-ai aranjat elegant” dusmanul!!! :))))
🙂
asa gandesti tu , Mike B ? :))
Acum când citim cazierul vedem ca nu este vorba de încă o șansa, in termenii prezentati, ci este vorba de o a patra șansa! Deci societatea noastra si mediul de afaceri, asa blamate cum sunt, i-au acordat pana acum acestui om mai multe șanse de reintegrare.
1. De scris omu’ scrie bine si in aceasta penurie de scris si vorbit romaneste l-as chema la un intreviu. Vad dupa aceea daca il si angajez.
2. Din pacate s-a dus dracului sistemul nostru de valori, daca l-om fi avut vreodata. Gasesc greu in Romania oameni capabili sa priveasca in adancul persoanelor aflate la ananghie asa cum e persoana de fata. E usor de vorbit despre o noua sansa, insa nu stiu cati suntem dispusi sa o dam, cati constientizam ca o societate evoluata isi valorifica la maxim potentialul fiecarui individ. Romania nu are politici de reintegrare nici pentru cetateni condamnati penal, nici pentru alcoolici, sper sa nu se liberalizeze si drogurile pentru ca vom mai pierde alte cateva mii de minti bune
Am adaugat in articol si condamnarile (cazierul) pe care le-a avut. GB
putin importa…
ce ramane e ideea ta, George, ruperea unui cerc vicios malefic, sansa unui alt inceput, plantarea unui arbore pentru care nu ai certitudinea ca va “prinde”…
Sa faca ceva pe cont propriu. Cred ca esti destul de destept daca te ai revoltat in anumite situatii , ce astepti de la altii …….din punctul meu de vedere lupta pe cont propriu ….eu am luat o pauza dar vine runda urmatoare………….
Clar un “fake”. D-le Butunoiu, poti crede asa ceva?
Eu cred ca e o scrisoare prea lunga ce are un continut care pe mine nu ma convinge. Sunt sigur ca daca e asa cum spune se va descurca in asa fel incat in maxim 2 ani va fi el angajator. Mult succes ii doresc!
Scrisoarea ca scrisoarea….cunosc ceva “manageri” si directorasi care n-ar reusi nicicum sa scrie ceva atat de coerent.
Dar comentariile unor HR-isti( vreo 2 la numar) reflecta pe deplin o stare de fapt a natiei, declinata la nivel micro de business.Nu putem reliefa decat care sunt potentialele probleme sau piedici, apoi argumentam ceva de genul “eu as vrea, dar sefii…dar colegii…”.
De fapt noi doar comentam, fara miza, fara aport tangibil la anumite situatii(de multe ori nu exista nici vointa, dar nici puterea de a influenta/schimba), doar de dragul diacutiei….
Oricum, reintorcandu-ne la situatia de fapt, acestui om chiar i se poate acorda o sansa si i se pot aloca sarcini in cadrul unei companii care sa nu afecteze nicicum nici atmosfera “zen” intre angajati si nici eventualele interese ale companiei- puteti incepe cu taiatul/ingrijitul gazonului si micile comisioane(ridicarea corespondentei de la cutia postala, etc)…Solutii se gasesc, daca vrem, le putem gasi.
Iar celor de la HR le-as sugera sa mai ia si initiativa, sa faca lucruri, sa si le asume, sa incerce sa-si convinga colegii , etc nu doar sa se ascunda in spatele cerintelor procedurale, sau celor ale superiorilor ierarhici.Sefii nu sunt niste absurzi, daca le puteti argumenta eficienta unor propuneri, sunt convinsa sa vor achiesa la acestea.Mai greu cu argumentarea si oferirea de solutii….
Roxana, nu știu ce profesie ai, dar dacă îmi permiti te-as sfatui sa nu mai utilizezi etichetari generale ptr alte profesii de tipul ” celor de la HR”. In orice domeniu exista buni profesioniști pe care ii jignesti absolut fără rost cu asemenea comentarii. Îți multumesc.
Efectul Dunning-Kruger
“Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average. …”
Recidivistule, ne vorbesti pe de o parte despre “illusory superiority”, iar pe de alta parte i-ai amintit pe acei “numeroși ce fac un act de glorie din cele câteva cărți cu titluri pompoase citite dar neînțelese nici măcar de ei , printre cei ce reprezintă “corporatistul” perfect”. Ne poti mentiona, ipocrizia in cazul tau unde se afla? Parca ne vorbeai de ea.
Cred ca David Hull spunea ca ipocrizia este lubrifiantul societatii . In cazul retoricii analitico-tendentios-polemizanta …. ar trebui sa ma gandesc la un prezervativ .
ma gandeam sa te hotaresti daca esti sau nu ipocrit… in rest tu stii mai bine, la ce te gandesti
dar eu sunt curioasa de altceva … despre care David Hull vorbesti ? :))
Carmen(sa ne tragem de sireturi, zic, daca tot nu ne cunoastem si nu stim nimic una despre cealalata) iti multumesc pentru sugestia data, dar da-mi voie sa o ignor total din perspectiva faptului ca nu o consider valoare adaugata discutiei. Este exact genul de comentariu din care nu as sti ce sa extrag, doar pentru ca cineva se pozitioneaza superior cu un sfat asa, general valabil, pentru ca simte nevoia sa justifice/apere/pledeze.
Eu mi-am exprimat o parere, am argumentat, am spus de ce cred eu ca nu functioneaza sistemul , etc.Daca poti contribui la subiect as aprecia un comentariu constructiv.Si eu iti multumesc, asemenea.
Numarul sau de telefon. Chiar merita ajutor si sunt dispus sa discutam.
trecusera opt ani de la ultima infractiune
George, orice om are dreptu la (inca) o sansa atata timp cat traieste. Totusi esti sigur ca persoana exista si ca nu esti victima potentiala a unei farse sau chiar mai rau? Remarc faptul ca are un limbaj si un discurs neconforme cu cele al unei persoane trecute repetat prin penitenciare (de doua ori daca ne luam dupa cv – 2003-2005 si 2011-2013) si are portiuni care par cusute cu atza alba… De exemplu : in mod normal, daca trecusera opt ani de la ultima infractiune atunci cand a comis o infractiune la regimul circulatiei rutiere ar fi trebuit sa fi fost deja reabilitat si practic sa nu mai aiba cazier. In plus, sa fim seriosi, ce infractiune la regimul circulatiei rutiere te poate duce dupa gratii in tara asta cand ucigasii de pe sosele scapa in cel mai rau caz cu ceva mustrari de constiinta si doi-trei ani cu suspendare si scuze din partea judecatorilor…ori el tocmai pe acest aspecte insista…Nu vreau sa par mai catolic decat Papa (de fapt nimeni nu stie cat de catolic este in sufletul lui Papa) insa ceva-ceva nu se leaga…
Intrebare: este casatorit? Daca nu, cine il intretine actualmente, fratii, parintii?
Paler il cita pe Unamuno, iar eu doar din memorie – copacii din padurea pe care o vedem in departare, ei exista doar din puterea noastra de a nu-i suspecta ca nu sunt adevarati…
Sau daca elimini negatiile – mai banal – credinta noastra ca sunt adevarati.
Credinta in OM e mai importanta decat cea in supraom, zei, idoli, fetisuri, himere.
Pentru simplul fapt ca e benefica:
– e o terapie pentru ambii parteneri ai “comertului” cu incredere, asta ca sa raman pe terenul tau, George. Da starea de Bine. Bine cu sine, bine cu ceilalti.
– e mersul inainte al societatilor evoluate cultural si implicit si altfel, care construiesc relatiile pe principiul “contez pe tine”
– ne tine in concret, ne da repere si termeni de comparatie
– nu ne impinge spre anxietatea gandului la neant, la ideal, la absolut, reincarnari sau fundamentalism si rasism
– e pana la urma, simplificand fractia, parte din nevoile bazale – a da si primi, a fi iubiti, apreciati, a nu fi judecati, de a putea privi si fiti priviti in ochi
Cred ca pentru a se putea lua o decizie privitor la angajare ar fi necesară o discuție cu el care sa detalieze greselile trecutului. Chiar dacă ne uitam spre viitor, este bine sa evaluam si istoria unui om. Am fost pozitiv impresionata de modul extrem de ingrijit si profesional de exprimare folosit in scrisoare. Primesc scrisori de intentie de la candidați cu expectatii pentru job-uri de nivel ridicat, care nu sunt atât de cursiv si frumos scrise.
Domnule Butunoiu sunteti cel mai tare. Dostoievski v-ar invidia si ar rescrie Demonii, o capodopera prea putin citita la noi. Nu stiam de ce va apreciaza atat HRP.
Merită cel puțin o șansă. Omul acesta însă a primit deja o șansă. A fost închis, eliberat, iar cineva l-a angajat apoi. După 8 ani a luat o decizie proastă iar. Practic, acum cere o a doua șansă – pe care poate ar merita-o, dacă n-ar încerca să ne mintă, vorbindu-ne de ”o primă șansă”. Eu nu-l voi angaja pentru ca este nesincer – fie cu noi, fie cu el însuși. Iar asta, pentru firma mea, aduce mai multe riscuri decât a fi condamnat la închisoare.
Informatiile despre cazier trebuie sa ramana confidentiale intr-o companie, iar in aceasta situatie este o chestiune doar intre director/proprietar de afacere si acest angajat. Nu este nevoie ca toata firma sa cunoasca istoricul lui.
asa e intr-o tara stabila, dar acest caz – fabula sau nu – poate fi un primum movens intr-o serie de acte care vor indrepta societatea romaneasca spre a nu avea idei preconcepute si spre judecarea situatiilor si faptelor, si NU cea a omului si a valorilor lui. Asta ca sa iesim din “capitalismul medieval” – cum foarte plastic numea cineva pe blog etapa in care ne gasim.
Deci daca acest caz nu era facut public, nu ar mai fi fost deschizator de drum.
Oricat as vrea sa il ajut si chiar daca s-a descurca remarcabil, angajarea acestei persoane ar crea probleme la nivel de companie. Toti ceilalti angajati si-ar face griji, ar fi stresati si in defensiva. Ca si HR, ar trebui sa duc munca de lamurire cu fiecare in parte, sa imi asum responsabilitatea pt el in fata sefilor de departamente, sa fiu cu ochii pe ce se intampla de fiecare data cand se intrezareste un conflict cu cineva… Cu tot regretul, nu cred ca ar risca cineva sa il angajeze in conditiile astea. Dat fiind ca oamenii de HR sunt destul de incompetenti in ultima vreme, poate va gasi cineva care sa nu ii ceara cazierul. Asta e singura sansa pe care o vad pt el.
Nu cred ca cere un job la nivelul la care lucrezi tu,cere doar “ceva,orice” care in timp(ani,etc) sa-i permita sa recastige o particica din acea incredere pierduta.
Vezi comentariul lui Marius C. Poate sa lucreze fara sa-i fie “desconspirat” trecutul …. un nr foarte limitat de persoane vor avea cunostinta despre acest trecut (de preferat una singura = tu)…… dar se pare ca nu esti chiar atat de pregatita, anca, sau cu chiar atat de “open mind” cum te crezi ….
In viata reala, Aurel, nu se angajeaza nimeni fara ca patronul sau directorul general sa stie si aceste aspecte “confidentiale”. Pe de alta parte, presupunand ca accepta, iti garantez ca l-ar informa si pe viitorul sef direct al persoanei in cauza, doar ca sa il faca “atent”. Deci din start 4 persoane care stiu. De aici lucrurile pot degenera in timp. Pe de alta parte, nu ai cum sa prevezi situatiile in care informatia rasufla de la vreunul dintre ei, sau chiar de la angajat, daca are vreo cadere nervoasa la serviciu, sau daca angajez din greseala vreun vecin care il cunoaste, sau daca zice el ceva la o bauta cu colegii. Nu ma consider foarte open mind cum ai presupus, am zis ca l-as angaja fiindca am vazut CV-ul si cum se exprima si m-am gandit ca ar merge la un post mid level pe care il am acum. Dimpotriva, sunt responsabila si incerc sa anticipez posibilele efecte pt firma cat mai mult atunci cand fac o angajare.
Oricum, te felicit pentru acest post!
E l-as angaja,din pacare nu ma aflu in aceasta postura.
Sunt sigur ca(mai ales dupa sprijinul acordat de catre dl Butunoiu prin publicarea acestei scrisori) ca va gasi un job decent. Mai departe tine de el!
Bafta ****!
Si ca el sunt multi.
Eu cred ca omul asta oricate rele a facut la viata lui, merita totusi o sansa…
Asta e aproape de la sine inteles… GB
Ieri pe holul tribunalului o jurista povestea de un condamnat pentru furt care ruga o avocata sa ii faca o cerere de reabilitare si ii spunea ca nu are bani sa ii dea pentru cererea de reabilitare.Atunci avocata i-a spus imi pare rau nu te pot ajuta daca nu ma platesti.Condamnatul a zis Pai eu va spun cinstit ca nu am bani, daca nu am bani ce fac? nu merit ajutor? vreti sa ma duc sa fur ca sa va dau dvs bani?
– acasa la parintii mei am auzit toata copilaria ca o greseala marturisita e pe jumatate iertata…..
– prefer sa dau sanse oamenilor destepti decat oamenilor prosti…..iar acesta este un om destept, macar prin prisma acestui gest…..
– chiar cal troian de se dovedeste, macar intram amandoi in istorie mea cu o patanie pe care nu o voi mai repeta….
– sunt atatia oameni cu cazier imaculat care sunt mari sarlatani la locul de munca incat unul care vine cu stampila pe frunte imi da macar un mic avertisment acolo…..
In rest, domnule GB, numai bine va doresc!