Am fost extrem de surprins cand un parinte m-a intrebat unde ar fi mai bine pentru copilul lui sa mearga la terminarea liceului, la ASE sau la Drept (la Universitatea din Bucuresti, la stat, adica, se intelege!). Si asta in conditiile in care ala micu ar intra fluierand la oricare dintre acestea, fara absolut nicio problema – convingerea parintelui, dar pentru argumentatie nu e relevant daca e real sau nu, adica presupunem ca asa este. Si cand intrebarea s-a repetat, venind de la alti parinti, cu exact aceeasi formulare si in aceiasi termeni, mi-am dat seama ca lumea se schimba mai repede decat pot alerga eu dupa ea si ca, daca as transmite si eu mai departe aceasta intrebare, as avea niste surprize de proportii.
Asadar, daca ati avea un copil serios si destept, la care dintre aceste doua universitati l-ati indemna sa mearga?
Uite de ce in timpul scolii generale trebuie predate multe materii. Copilul ar trebui sa “guste” din fiecare si la liceu ar trebui sa urmeze calea care-i place cel mai mult. Aici vorbim despre copii care vor la scoala, carora le place sa invete si sa performeze.Iimi pare rau, aici parintii ar trebui sa aiba doar rol de suport, nu decizional. Daca te duci la scoala si apoi la serviciu cu inima usoara, stiind ca vei face fatacu brio provocarilor, eu cred ca ai ales drumul potrivit. Bani si pozitie iti poti face indiferent de domeniul de studiu, daca asta iti doresti.
eu am intrat la drept si in doua ore aflu daca am intrat si la rei..si o sa le fac pe ambele, sunt de parere ca se completeaza una pe alta, stiu ca o sa fie greu, dar sunt pregatita si oarecum entuziasmata de provocare :d
Eu i-as recomanda un training de orientare profesionala in care copilul sa isi cunoasca skillsurile. Cred cu toata convingerea ca un talent pur se dobandeste prin multa transpiratie, dar e important sa ai abilitati si dragoste inspre un anumit domeniu, chiar daca e foarte macro la inceput. In speranta ca am avut un comentariu constructiv, va doresc o zi excelenta!
Chiar daca sunt pareri contra pentru varianta si Drept si ASE eu cred ca se completeaza. Sa spunem ca termina dreptul si se angajeaza intr-o firma: daca lucrezi pe drept comercial un pic de “economie” nu strica … si mai exista si drept fiscal …etc nu numai civil si penal. Si invers – pentru economisti, indiferent de domeniu, un pic de “drept” ajuta. Mai departe depinde de ce vrea sa faca sau ce ii place mai mult sau ce inclinatii are: umaniste sau nu. Dar are maxim de posibilitati daca tot nu se iau in calcul alte variante 🙂
De ce sa aleg doar intre verde si albastru ?! Poate vreau rosu, poate mi se potriveste mai bine galbenul. Intrebarea cred ca trebuie tradusa: absolvirea careia dintre facultati creste sansele pentru o pozitie sociala superioasa, meserie banoasa, implinire profesionala ? Cred ca la asta se gandesc parintii iar ASE sau Drept sunt doar cele mai la indemana optiuni. De parca automatizari-calculatoare nu poate aduce aceleasi “beneficii”. Sau medicina. Sau antreprenoriatul (cel care nu se preda la ASE). Da, copilul trebuie implicat puternic in alegere, de fapt cred ca trebuie doar ajutat sa decida ce e mai bine pentru el dar decizia finala sa ii apartina in totalitate. Iar daca rateaza la prima incercare, sa renunte dupa primul an de facultate si sa incerce din nou. Nu e nicio tragedie. Decat o viata profesionala frustrata mai bine un an, chiar doi, de studentie in plus. Oricum, la cum va arata economia mondiala si piata fortei de munca in viitor, se poate chiar sa fie nevoit sa schimbe domeniul profesional la un moment dat. Cred ca toti ar trebui sa urmam facultatea de minte-deschisa-la-schimbare iar daca nu exista una, sa o inventam.
Dar nu acesta era subiectul, omule! Intrebarea mea era simpla: la care dintrecele doua – daca ar trebui sa alegi doar una – ai vrea sa-ti vezi copilul? Ce scrii tu aici e cu totul alt subiect. GB
GB: raspundeam si intrebarii tale initiale, ma exprimam si referitor la raspunsuri postate anterior. Nici ASE, nici drept nu e scop in sine si nici panaceu universal. Principiul “tertium non datur” nu functioneaza aici.
nu m-am gandit… dar ma gandesc acum: poate pentru ca traim in societate inevitabil si ii asiguram si ei un viitor care la randul lui are repercusiuni asupra noastra, pentru ca suntem angrenati in relatii inter-individuale diverse, pentru ca traversam crize economice, deci totul e cam bazat pe cauza-efect, nu suntem chiar total liberi. Daca am fi poate ca am sta o viata pe bancile scolii sau eu de exemplu as alege sa calatoresc fara oprire. E chiar asa gresit ce spun?
Dar revenind la intrebarea lui George, ea nu cred ca era restrictiva, nu limita optiunile la drept si ASE, ea era un joc cu reguli impuse si o singura alternativa, doar ca o provocare pentru cei ce au copii si decid uneori viitorul copilului lor in functie de criterii total nesemnificative. Parintele sigur ca e subiectiv pentru ca isi vede copilul ca pe cel mai mare succes al sau…
mi-a placut mult imaginea plastica “mi-am dat seama ca lumea se schimba mai repede decat pot alerga eu dupa ea”, extraordinara caracterizare a lumii in care traim si trista realitate a individului sacrificat in favoarea societatii…
Dar intrebarea mea pentru tine George ar fi: care ar trebui sa fie ponderea fiecareia dintre cele trei componenete ale deciziei asupra viitorului unui adolescent:
a. dorinta lui
b. ceea ce vede indrumatorul (parintele sau mai degraba profesorul) in el
c. cerintele pietei (opinia consultantului RH)
O sa scriu un articol mai lung (de fapt, cred ca o mica serie, de 2 sau 3) pe acest subiect, cred ca le voi pune pe un blog pe care o sa-l deschid pe Adevarul. Sunt multe de spus aici. In mare, ar trebui sa ala micu sa creada ca e in exclusivitate dorinta lui, insa si aceasta dorinta poate sa fie manipulata, in buna masura, daca stii cum si daca esti sigur ca esti mult mai destept decat el. GB
🙂 interesant ce spui, abia acum realizez ca si eu am fost “victima” acestui tip de manipulare acum vreo 30 de ani 🙂 insa nu regret, deci e buna metoda!
astept cu interes articolele de pe Adevarul!
De-a drepul trist, atunci cand tu ca parinte, dupa zeci de ani in care ai stat (doar fizic, se pare…uneori nici atat) langa copilul tau, ajungi la o sedinta de consiliere in ceea ce priveste viitorul copilului tau, si astepti ca un strain sa-ti dea solutia ideala. Cred ca tu ca parinte ai nevoie de acea consiliere, nicidecum copilul tau. Tu, ca parinte, avand in vedere faptul ca il consideri destept si serios, dar totusi, nu atat de destept si serios incat sa aiba capacitatea de a decide in ceea ce-l priveste, imi pune un mare semn de intrebare asupra ta, ca parinte. Probabil ai tu probleme daca ai pretentia sa-ti raspunda la aceasta intrebare cineva din exterior, la o intrebare la care nici macar tu ca parinte nu esti in masura sa raspunzi.
P.S. Interesant de stiut, insa, dumneavoastra ce raspundeti la aceasta intrebare?
Deci tu ai astepta de la copilul tau de la liceu sa stie singur ce e mai bine pentru el si, mai mult, sa si decida in privinta asta. Si daca ai vedea ca se intampla asta, ai fi multumita, presupun… Sa te uiti saptamana viitoare pe site-ul de la Adevarul, incep un blog acolo si primul articol e exact pe acest subiect, adica despre parintii mandri de plozii lor care stiu inca din clasa a opta care le va fi drumul in viata. GB
Ca parinte, m-as concentra pe temperamentul copilului, asta incepand din frageda pruncie, incepand cu gradinita, dezvoltandu-i astfel personalitatea in functie de temperamentul si inclinatiile pe care le are, nu dupa ceea ce-mi doresc eu ca parinte, de la el, si pentru el. Este un cumul de factori ce trebuiesc imbinati, nu doar privind dintr-un singur sens problema. Pe mine m-a amuzat (si am cazut pe ganduri, totodata) felul in care a pus problema parintele respectiv, si am raspuns ca atare. 🙂 Unui astfel de parinte, nu cred ca are sens sa-i explici cum stau lucrurile, oricum, nu cred ca ar intelege. Ar fi trebuit el consiliat, dar asta mult mai devreme, atunci cand a decis sa devina parinte, asta in conditiile in care nu l-a “macinat” curiozitatea sa puna si el mana pe vreo carte de psihologie a copilului sau pedagogie.
Pai daca copilul e bun si capabil, sa faca 2-3 facultati din ASE si Dreptul (aici e mai simplu, nu-i decat o facultate). Si dupa aceea, un Master in Resurse Umane.
la cum se prezinta situatia actuala din Romania, cred ca orice depaseste 2 facultati reprezinta un exces ale carui rezultate nu vor fi direct proportionale.
mai bine o facultate, un master si mai departe, dezvoltare personala la greu 🙂
Eu as avea rezerve in a recomanda cuiva sa faca doua facultati in Romania, insa nu l-as opri daca chiar si-ar dori asta, cu conditia ca una dintre ele sa nu fie ASE-ul, SNSPA-ul sau altele vreo cateva. In fond, si Mihai Brediceanu a facut 3 facultati: Matematica, Dreptul si Conservatorul – acesta din urma cu dubla specializare, pian si dirijat. Si dimineata preda matematica la Universitatea din New York, seara dirija Orchestra din New York si dupa aceea dadea fuga la Bucuresti sa conduca si sa dirijeze Filarmonica George Enescu… GB
“Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brasov si teorie muzicala, dirijorat si compozitie la Academia de Muzica din Bucuresti, la clasele lui Mihail Jora, Martian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Serbescu si Ionel Perlea. In afara de asta a mai absolvit cursuri de Drept si Matematica in Bucuresti.” (bestmusic.ro/mihai-brediceanu/biografie-mihai-brediceanu/). Cursuri, nu facultati, maestre…
Ca absolvent al ASE-ului, consider ca daca urmezi aceasta facultate nu inseamna ca iti este scris sa ajungi economist, contabil sau bancher. Foarte multi termina ASE-ul si se angajeaza pe domenii care nu au nicio legatura cu profilul facultatii. Spre exemplu, eu sunt web designer, cu toate ca am terminat facultatea de Marketing.
Asadar, cred ca trebuie analizata situatia copilului, inclinatia spre o activitate sau alta.
Daca copilul nu este sigur pe ceea ce vrea sa faca, consider ca ar trebui indrumat spre o facultate care nu ii ingradeste posibilitatile. Probabil ca daca iti asumi terminarea facultatii de drept, care este mai grea decat ASE-ul, ar trebui sa iti incepi activitatea profesionala in domeniul dreptului.
Pe de alta parte, daca alegi ASEul, dupa umila mea parere, ai mai multe alegeri spre care sa te orientezi: poti sa lucrezi in domeniu, sau poti sa iti alegi altceva, un domeniu adiacent.
Oricum, facultatea te invata cum sa te descurci in diverse situatii, si mai putin te invata notiuni care sa te ajute sa iti desfasori activitatea profesionala. Eu, pana in momentul de fata, nu cred ca am folosit vreo informatie teoretica dobandita in timpul facultatii, exceptand minunatele cursuri de micro si macro economie, pe care le-am considerat foarte folositoare. Ah, si psihologia.
Deci, pe scurt, daca copilul nu are o inclinatie exacta, eu l-as trimite la ASE 🙂
Pai daca se duce copilul la ASE si vrea sa se faca avocat, dupa aceea, nu poate. Dar invers, daca se duce la Drept si vrea sa se faca orice altceva dupa aceea, de la bancher la contabil sau la programator web, ii e destul de usor, nu crezi? GB
cum adica, un parinte nu-si cunoaste copilul pana acum!? ASE sau Drept sunt 2 cai foarte diferite. Iar pe de alta parte, este “firesc” a intreba o terta persoana despre Copilul Mamei… Ideea asta ce ma intriga foarte tare duce la un alt aspect: oare cand parintele s-a mai uitat prin caietul/cartea/carnetul copilului? Offff, caci doar asa ma pot exprima…
De ce ase SAU drept? Sunt doar doua posiblitati? Banuiesc ca se gandesc sa il faca bancher sau avocet (sau, in fine, variante)… Privind piata muncii, daca judecata lor e pragmatic, le-as spune ca e inflatie de absolventi in ambele domenii. Vocea “copilului” ce zice? E in aceeasi dilema, intocmai ca un client prins in furci de un proaspat absolvent de curs de vanzari care intreba sigur pe sine: ne vedem marti la 2 sau joi la 5, fara sa intrebe daca “victima” e dispusa sa il intalneasca? Bref: un copil serios si destept va avea si propriile sale optiuni, in functie de propriile sale aspiratii. Cu atat mai mult cu cat intre cele doua domenii este o distanta… apreciabila! Succes!
Pe bune?
Important are fi ce si-ar dori sa faca. Dar cum sistemul de invatamant nu ii ajuta sa inteleaga ce si cum poate ar fi relevanta o evaluare de genul test de aptitudini.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (37)
Uite de ce in timpul scolii generale trebuie predate multe materii. Copilul ar trebui sa “guste” din fiecare si la liceu ar trebui sa urmeze calea care-i place cel mai mult. Aici vorbim despre copii care vor la scoala, carora le place sa invete si sa performeze.Iimi pare rau, aici parintii ar trebui sa aiba doar rol de suport, nu decizional. Daca te duci la scoala si apoi la serviciu cu inima usoara, stiind ca vei face fatacu brio provocarilor, eu cred ca ai ales drumul potrivit. Bani si pozitie iti poti face indiferent de domeniul de studiu, daca asta iti doresti.
eu am intrat la drept si in doua ore aflu daca am intrat si la rei..si o sa le fac pe ambele, sunt de parere ca se completeaza una pe alta, stiu ca o sa fie greu, dar sunt pregatita si oarecum entuziasmata de provocare :d
Eu i-as recomanda un training de orientare profesionala in care copilul sa isi cunoasca skillsurile. Cred cu toata convingerea ca un talent pur se dobandeste prin multa transpiratie, dar e important sa ai abilitati si dragoste inspre un anumit domeniu, chiar daca e foarte macro la inceput. In speranta ca am avut un comentariu constructiv, va doresc o zi excelenta!
De la a-ti cunoaste skillsurile (destul de incert si discutabil, oricum) si pana la a sti in ce directie sa o iei e cale lunga… GB
Adrian, unde pot gasi un astfel de training?
Chiar daca sunt pareri contra pentru varianta si Drept si ASE eu cred ca se completeaza. Sa spunem ca termina dreptul si se angajeaza intr-o firma: daca lucrezi pe drept comercial un pic de “economie” nu strica … si mai exista si drept fiscal …etc nu numai civil si penal. Si invers – pentru economisti, indiferent de domeniu, un pic de “drept” ajuta. Mai departe depinde de ce vrea sa faca sau ce ii place mai mult sau ce inclinatii are: umaniste sau nu. Dar are maxim de posibilitati daca tot nu se iau in calcul alte variante 🙂
De ce sa aleg doar intre verde si albastru ?! Poate vreau rosu, poate mi se potriveste mai bine galbenul. Intrebarea cred ca trebuie tradusa: absolvirea careia dintre facultati creste sansele pentru o pozitie sociala superioasa, meserie banoasa, implinire profesionala ? Cred ca la asta se gandesc parintii iar ASE sau Drept sunt doar cele mai la indemana optiuni. De parca automatizari-calculatoare nu poate aduce aceleasi “beneficii”. Sau medicina. Sau antreprenoriatul (cel care nu se preda la ASE). Da, copilul trebuie implicat puternic in alegere, de fapt cred ca trebuie doar ajutat sa decida ce e mai bine pentru el dar decizia finala sa ii apartina in totalitate. Iar daca rateaza la prima incercare, sa renunte dupa primul an de facultate si sa incerce din nou. Nu e nicio tragedie. Decat o viata profesionala frustrata mai bine un an, chiar doi, de studentie in plus. Oricum, la cum va arata economia mondiala si piata fortei de munca in viitor, se poate chiar sa fie nevoit sa schimbe domeniul profesional la un moment dat. Cred ca toti ar trebui sa urmam facultatea de minte-deschisa-la-schimbare iar daca nu exista una, sa o inventam.
Dar nu acesta era subiectul, omule! Intrebarea mea era simpla: la care dintrecele doua – daca ar trebui sa alegi doar una – ai vrea sa-ti vezi copilul? Ce scrii tu aici e cu totul alt subiect. GB
GB: raspundeam si intrebarii tale initiale, ma exprimam si referitor la raspunsuri postate anterior. Nici ASE, nici drept nu e scop in sine si nici panaceu universal. Principiul “tertium non datur” nu functioneaza aici.
dar nici liberul arbitru…
m: de ce nu ? argumente ?
nu m-am gandit… dar ma gandesc acum: poate pentru ca traim in societate inevitabil si ii asiguram si ei un viitor care la randul lui are repercusiuni asupra noastra, pentru ca suntem angrenati in relatii inter-individuale diverse, pentru ca traversam crize economice, deci totul e cam bazat pe cauza-efect, nu suntem chiar total liberi. Daca am fi poate ca am sta o viata pe bancile scolii sau eu de exemplu as alege sa calatoresc fara oprire. E chiar asa gresit ce spun?
Dar revenind la intrebarea lui George, ea nu cred ca era restrictiva, nu limita optiunile la drept si ASE, ea era un joc cu reguli impuse si o singura alternativa, doar ca o provocare pentru cei ce au copii si decid uneori viitorul copilului lor in functie de criterii total nesemnificative. Parintele sigur ca e subiectiv pentru ca isi vede copilul ca pe cel mai mare succes al sau…
Dreptul, fara nici un dubiu,dar dupa terminarea facultatii sa nu profeseze in Romania.
Dreptul, dar conditionat? Si neconditionat ce ai spune? GB
Nu l-am conditionat in nici un fel, a fost alegerea lui
Si unde anume ar putea profesa cu dreptul terminat in Romania?
Asta chiar ca e faina!
mi-a placut mult imaginea plastica “mi-am dat seama ca lumea se schimba mai repede decat pot alerga eu dupa ea”, extraordinara caracterizare a lumii in care traim si trista realitate a individului sacrificat in favoarea societatii…
Dar intrebarea mea pentru tine George ar fi: care ar trebui sa fie ponderea fiecareia dintre cele trei componenete ale deciziei asupra viitorului unui adolescent:
a. dorinta lui
b. ceea ce vede indrumatorul (parintele sau mai degraba profesorul) in el
c. cerintele pietei (opinia consultantului RH)
O sa scriu un articol mai lung (de fapt, cred ca o mica serie, de 2 sau 3) pe acest subiect, cred ca le voi pune pe un blog pe care o sa-l deschid pe Adevarul. Sunt multe de spus aici. In mare, ar trebui sa ala micu sa creada ca e in exclusivitate dorinta lui, insa si aceasta dorinta poate sa fie manipulata, in buna masura, daca stii cum si daca esti sigur ca esti mult mai destept decat el. GB
🙂 interesant ce spui, abia acum realizez ca si eu am fost “victima” acestui tip de manipulare acum vreo 30 de ani 🙂 insa nu regret, deci e buna metoda!
astept cu interes articolele de pe Adevarul!
Politehnica,Medicina,Chimia,Matematica,Farmacia,Arhitectura
Eu sper sa ma ajute Dumnezeu sa imi pot trimite copilul la o universitate privata in SUA.
Este decizia ta sau a copilului tau, Cristina?
De-a drepul trist, atunci cand tu ca parinte, dupa zeci de ani in care ai stat (doar fizic, se pare…uneori nici atat) langa copilul tau, ajungi la o sedinta de consiliere in ceea ce priveste viitorul copilului tau, si astepti ca un strain sa-ti dea solutia ideala. Cred ca tu ca parinte ai nevoie de acea consiliere, nicidecum copilul tau. Tu, ca parinte, avand in vedere faptul ca il consideri destept si serios, dar totusi, nu atat de destept si serios incat sa aiba capacitatea de a decide in ceea ce-l priveste, imi pune un mare semn de intrebare asupra ta, ca parinte. Probabil ai tu probleme daca ai pretentia sa-ti raspunda la aceasta intrebare cineva din exterior, la o intrebare la care nici macar tu ca parinte nu esti in masura sa raspunzi.
P.S. Interesant de stiut, insa, dumneavoastra ce raspundeti la aceasta intrebare?
Deci tu ai astepta de la copilul tau de la liceu sa stie singur ce e mai bine pentru el si, mai mult, sa si decida in privinta asta. Si daca ai vedea ca se intampla asta, ai fi multumita, presupun… Sa te uiti saptamana viitoare pe site-ul de la Adevarul, incep un blog acolo si primul articol e exact pe acest subiect, adica despre parintii mandri de plozii lor care stiu inca din clasa a opta care le va fi drumul in viata. GB
Ca parinte, m-as concentra pe temperamentul copilului, asta incepand din frageda pruncie, incepand cu gradinita, dezvoltandu-i astfel personalitatea in functie de temperamentul si inclinatiile pe care le are, nu dupa ceea ce-mi doresc eu ca parinte, de la el, si pentru el. Este un cumul de factori ce trebuiesc imbinati, nu doar privind dintr-un singur sens problema. Pe mine m-a amuzat (si am cazut pe ganduri, totodata) felul in care a pus problema parintele respectiv, si am raspuns ca atare. 🙂 Unui astfel de parinte, nu cred ca are sens sa-i explici cum stau lucrurile, oricum, nu cred ca ar intelege. Ar fi trebuit el consiliat, dar asta mult mai devreme, atunci cand a decis sa devina parinte, asta in conditiile in care nu l-a “macinat” curiozitatea sa puna si el mana pe vreo carte de psihologie a copilului sau pedagogie.
Pai daca copilul e bun si capabil, sa faca 2-3 facultati din ASE si Dreptul (aici e mai simplu, nu-i decat o facultate). Si dupa aceea, un Master in Resurse Umane.
la cum se prezinta situatia actuala din Romania, cred ca orice depaseste 2 facultati reprezinta un exces ale carui rezultate nu vor fi direct proportionale.
mai bine o facultate, un master si mai departe, dezvoltare personala la greu 🙂
Eu as avea rezerve in a recomanda cuiva sa faca doua facultati in Romania, insa nu l-as opri daca chiar si-ar dori asta, cu conditia ca una dintre ele sa nu fie ASE-ul, SNSPA-ul sau altele vreo cateva. In fond, si Mihai Brediceanu a facut 3 facultati: Matematica, Dreptul si Conservatorul – acesta din urma cu dubla specializare, pian si dirijat. Si dimineata preda matematica la Universitatea din New York, seara dirija Orchestra din New York si dupa aceea dadea fuga la Bucuresti sa conduca si sa dirijeze Filarmonica George Enescu… GB
“Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brasov si teorie muzicala, dirijorat si compozitie la Academia de Muzica din Bucuresti, la clasele lui Mihail Jora, Martian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Serbescu si Ionel Perlea. In afara de asta a mai absolvit cursuri de Drept si Matematica in Bucuresti.” (bestmusic.ro/mihai-brediceanu/biografie-mihai-brediceanu/). Cursuri, nu facultati, maestre…
Ca absolvent al ASE-ului, consider ca daca urmezi aceasta facultate nu inseamna ca iti este scris sa ajungi economist, contabil sau bancher. Foarte multi termina ASE-ul si se angajeaza pe domenii care nu au nicio legatura cu profilul facultatii. Spre exemplu, eu sunt web designer, cu toate ca am terminat facultatea de Marketing.
Asadar, cred ca trebuie analizata situatia copilului, inclinatia spre o activitate sau alta.
Daca copilul nu este sigur pe ceea ce vrea sa faca, consider ca ar trebui indrumat spre o facultate care nu ii ingradeste posibilitatile. Probabil ca daca iti asumi terminarea facultatii de drept, care este mai grea decat ASE-ul, ar trebui sa iti incepi activitatea profesionala in domeniul dreptului.
Pe de alta parte, daca alegi ASEul, dupa umila mea parere, ai mai multe alegeri spre care sa te orientezi: poti sa lucrezi in domeniu, sau poti sa iti alegi altceva, un domeniu adiacent.
Oricum, facultatea te invata cum sa te descurci in diverse situatii, si mai putin te invata notiuni care sa te ajute sa iti desfasori activitatea profesionala. Eu, pana in momentul de fata, nu cred ca am folosit vreo informatie teoretica dobandita in timpul facultatii, exceptand minunatele cursuri de micro si macro economie, pe care le-am considerat foarte folositoare. Ah, si psihologia.
Deci, pe scurt, daca copilul nu are o inclinatie exacta, eu l-as trimite la ASE 🙂
Pareri pro/contra?
Pai daca se duce copilul la ASE si vrea sa se faca avocat, dupa aceea, nu poate. Dar invers, daca se duce la Drept si vrea sa se faca orice altceva dupa aceea, de la bancher la contabil sau la programator web, ii e destul de usor, nu crezi? GB
cum adica, un parinte nu-si cunoaste copilul pana acum!? ASE sau Drept sunt 2 cai foarte diferite. Iar pe de alta parte, este “firesc” a intreba o terta persoana despre Copilul Mamei… Ideea asta ce ma intriga foarte tare duce la un alt aspect: oare cand parintele s-a mai uitat prin caietul/cartea/carnetul copilului? Offff, caci doar asa ma pot exprima…
A-ti cunoaste odrasla nu e deloc acelasi lucru cu a sti si ce e mai bine pentru el, dar chiar deloc… GB
De ce ase SAU drept? Sunt doar doua posiblitati? Banuiesc ca se gandesc sa il faca bancher sau avocet (sau, in fine, variante)… Privind piata muncii, daca judecata lor e pragmatic, le-as spune ca e inflatie de absolventi in ambele domenii. Vocea “copilului” ce zice? E in aceeasi dilema, intocmai ca un client prins in furci de un proaspat absolvent de curs de vanzari care intreba sigur pe sine: ne vedem marti la 2 sau joi la 5, fara sa intrebe daca “victima” e dispusa sa il intalneasca? Bref: un copil serios si destept va avea si propriile sale optiuni, in functie de propriile sale aspiratii. Cu atat mai mult cu cat intre cele doua domenii este o distanta… apreciabila! Succes!
Pe bune?
Important are fi ce si-ar dori sa faca. Dar cum sistemul de invatamant nu ii ajuta sa inteleaga ce si cum poate ar fi relevanta o evaluare de genul test de aptitudini.
Test de aptitudini la liceu? Ce aptitudini ar putea descoperi un astfel de test? Si daca le-ar descoperi, cui si la ce ar folosi? GB
Evident (si cel mai important) celui testat!