Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de network management, un instrument util celor cu care fac consultanta pe brand personal si networking, ca sa-si poata gestiona mai eficient procesul de construire si de gestionae a relatiilor personale care sa fie folosite in scop profesional.
Am primit multe raspunsuri (multumesc aici, din nou, celor care au raspuns!) si am mutat discutia aici, pe site-ul meu, fiindca e greu sa urmaresc si sa raspund pe cele mai multe canale de social media pe care le folosesc.
Cu ocazia aceasta revin la o idee legata de networkingul colaborativ pe care o abandonasem, mi se parea ca nu ar fi mers, sau ca eu nu as fi avut resursele sa o pun in practica, mai precis spus. Insa in timpul unui seminar pe care l-am tinut ieri pentru studentii de la Politehnica, chiar pe aceasta tema, adica brandul personal si networkingul, mi-am dat seama ca ar putea sa mearga in anunite situatii, si inca mult mai usor decat imi inchipuisem eu.
Pe scurt, ideea e urmatoarea: atunci cand incepi sa iti construiesti si cand iti administrezi pe termen lung un brand personal si tot mecanismul de networking, sistemul de culegere si de stocare a informatiilor despre cei carora vrei sa te vinzi (sau carora vrei sa le vinzi ceva, la modul general :)) e esential si mare consumator de resurse.
Si atunci, daca mai sunt si altii (nu multi, ci doi, trei, cativa) care vizeaza aceleasi tinte de networking, atunci aceste instrumente si informatii pot sa fie puse si folosite in comun, cu o economie substantiala de resurse.
Ce m-a facut sa abandonez initial ideea, a fost ca e greu de gasit oameni care sa aiba interese, obiective si moduri de abordare suficient de similare incat sa formeze un astfel de grup, sa colaboreze si sa administreze informatii in comun in cadrul lui. Insa nu-mi daduse prin minte (si asta m-a ingrijorat foarte tare…) ca se poate porni invers, ca un astfel de grup sa existe deja, format in alte circumstante si cu alte scopuri, si un obiectiv de networking sa fie pur si simplu adaugat celor existente.
Asadar, as vrea sa testez acum in ce masura cativa oameni care intentioneaza sa-si construiasca si sa-si gestioneze un sistem de relatii personale care sa fie folosite in scop profesional (networking), intr-un demers sistematic si bine organizat, ar fi dispusi sa faca asta in comun – evident, in cazul in care domeniul si obiectivele se suprapun in suficient de mare masura.
Si intrebarea pe care o pusesem ieri pe retelele sociale ramane, desigur: Stie cineva un software pentru network management? Am vazut odata unul, extrem de bine facut si de util pentru asta, insa nu am notat, nu ma gandisem atunci ca voi face asa ceva si acum nu mai reusesc sa-l gasesc, si niciun altul similar nu am mai vazut pe Internet. Daca stie cineva un astfel de software (cu contacte si organizatii relationate in cascada, propagare, planning, monitorizare etc.) este rugat sa-mi spuna. Va primi ceva in schimb, cu siguranta! Sau daca are cineva in plan sa construiasca asa ceva, poate colaboram, fiindca brandul personal si networkingul au devenit puncte principale de interes in activitatea mea. Multumesc dinainte pentru sugestii si informatii! GB
Si intrebarea punctuala din titlu: ati fi dispus sa faceti un astfel de networking management colaborativ cu altii cativa? Este vorba doar despre gestionarea in comun a unor informatii, nu de actiuni sau de activitati comune, ca sa fie mai clar.
Loading ...
Comentarii (31)
Buna ziua,
Ce solutie ati gasit pana la urma pentru nevoia dumneavoastra?
Multumesc.
EI
Nu am mai cautat, pentru ca au fost putini cei interesati sa o foloseasca. GB
Multumesc.
O zi buna
Iritat de scrierea unui raport intermediar (treaba al naibii de enervanta, dar fara de care nu pot emite factura saptamana viitoare), am revazut postarea dvs.. Fiinta hiper-analitica fiind (defect cu adevarat major, ale carui efecte incerc sa le tin sub un oarecare control, ca sa pot fi cat de cat eficient), am gasit cateva chestiuni in textul dvs. cam confuzante, pentru mine.
Spuneti ca sunteti in cautarea unui „software de network management, […] util celor cu care fac consultanta pe brand personal si networking, ca sa-si poata gestiona mai eficient procesul de construire si de gestionare a relatiilor personale care sa fie folosite in scop profesional”. Sa inteleg ca faceti / oferiti cuiva consultanta pe brand personal şi networking? Şi ca sunteti in cautarea unui soft dedicat? Eu de aici deduc (de fapt induc) faptul ca doriti sa gasiti o modalitate de algoritmizare şi formalizare a proceselor care sa duca la obtinerea de maxim de rezultate cu minim de efort. Perfect! Nu ma pricep deloc la chestiunile de networking, gestionate in modul in care puneti dvs. problema. Despre brandul personal, cel putin pana acum, nu credeam ca acest lucru este cu putinta de gestionat in maniera specifica unui soft. Sigur, sunt şi aici chestiuni cumva standardizate, sunt chiar şi unele retete şi trucuri. Dar ramane multa, multa intamplare şi mult hazard in chestiunea asta. Plus datul nativ, natural al fiecaruia, impotriva caruia teoria mea personala zice este ca nu e bine sa ne iluzionam ca putem lupta cu speranta ca intoarcem lucrurile cu 180 de grade. Putem doar atenua pe ici, amplifica pe acolo.
Acum imi dau seama ca s-a putea sa avem şi o problema de definitie. Ce intelegem fiecare dintre noi prin brandul personal? Chiar daca multi dintre cei care scriu despre asta (in carti şi articole academice) se feresc ca dracu de tamaie de o definitie, ceva-ceva tot iese la suprafata: un individ cu un puternic brand individual este acela care are un profil individual clar, puternic şi convingator, construit in mod premeditat.
Din punctul meu de vedere, as spune ca brandul personal este suma acelor elemente prin care imaginea unui individ este construita in interiorul unei grup în raport în raport cu imaginea altor indivizi din interiorul unui grup (care poate fi profesional, comunitar ori social), prin intermediul căreia individul este (1) cunoscut, (2) caracterizat (adica ii sunt atribuite niste trasaturi specifice), (3) individualizat, (4) distins (deosebit), (5) valorizat (evaluat) şi (6) crezut / urmat / imitat.
Am apelat de multa vreme in urma la astfel de mecanisme de caracterizare a indivizilor, din punctul de vedere a ceea ce azi numim brand personal, pentru ca, analitic fiind, consider ca multe lucruri pot fi standardizate, eventual chiar algorimizate. Insa, sa vorbim de un soft dedicat inseamna sa spunem mai mult: ca lucrurile pot fi chiar automatizate. Strict cu privire la conceptul de brand personal, eu unul am niste indoieli ca asa ceva este cu putinta. E drept, absolut subiective şi ilogice.
Chiar as fi curios sa vad cum ar fi conturat / imaginat şi structurat şi, mai ales, cum ar functiona un asemenea grup. Nu m-as da in laturi sa ma implic pentru o vreme, in maniera absolut voluntara, daca nu este vorba de un consum de timp semnificativ ori de un orar de respectat extrem de riguros.
PS Cand vorbesc de punctele mele de vedere, acestea au la baza niscaiva lecturi şi, apoi, investigatii (studii de caz, realizate in maniera analitica, pe baza situatiilor unor indivizi, recte politicieni), nu pe ce am visat azi-noapte şi nici macar pe ce imi poate secreta mie mintea. Dar asta nu inseamna ca sunt şi „reliable”.
Da, fac o astfel de consultanta de constructie de brand personal si de networking management, dar softul e doar pentru administrarea informatiilor intr-un anumit fel, care face operarea cu ele mai usoara, nu pentru procese. Un astfel de software (e o banca de date, organizata intr-un anumit fel, de fapt) stocheaza toate informatiile relevante despre cei pe care ii vizezi in obiectivele de networking: cine sunt, cine e in contact cu ei, pe unde umbla, unde scriu, ce citesc, ce frecventeaza etc. etc. Prin urmare, daca sunt mai multi (cativa, 2, 3, 4) care au obiective de networking similare, pot alimenta aceasta banca de date simultan, din mai multe directii, si sa foloseasca tot ce adauga ceilalti. GB
Acum, depinde si de ce anume vreti si de cum vreti sa fie operat softul asta. Si, evident, de cine. Daca vreti sa fie o “cutie neagra” in care (1) cineva introduce inputuri si vrea sa obtina outputul potrivit si care (2) poate fi interogata cu privire la un lucru (relatie, conexiune, preferinte comune, compatibilitati si incompatibilitati etc.) si ea sa va dea raspunsul, da, e clar ca de un soft dedicat aveti nevoie.
In alta ordine de idei, cu riscul de a parea ridicol, in ce ma priveste, utilizator mediocru de MSExcel fiind, credeam ca in interiorul acestui program se pot face doar chestii banale si rudimentare (cum fac eu) ori chestii cu iz contabil sau statistic, cum stiu ca fac altii, mult mai avansati. Ei bine, am aflat ca in MSExcel se pot face lucruri mult mai complicate si mai sofisticate, extrem de personalizate si adaptate la problemele de rezolvat. Cu conditia sa gasiti omul potrivit. Pentru ca IT-isti capabili sa faca un soft sunt cu mult mai multi, imens de mult mai multi decat cunoscatori rafinati ai MSExcel-ului.
Am descoperit pe net unul acum vreo trei ani, cand cautam un soft de facturare pe care sa il pot pune la lucru: eu sa introduc datele financiare si el sa scoata diverse rapoarte de incasari si plati, dar mai ales facturi personalizate (cu sigle si alte chestii). M-am si abonat ulterior la newsletter-ul lui si cam un am si citit ce scria si ce probleme spunea ca poate gestiona prin MSExcel. Cum ziceam, chestii complicate si extrem de personalizate, adaptate la continutul si natura problemelor, despre care nu imi venea sa cred ca se pot face in MSExcel.
Chiar daca este la moda sa te autosugestionezi ca, daca vrei, poti intelege, invata si face orice, dupa vreun an m-am lasat pagubas si am abandonat urmarirea postarilor omului. Mi-am pus un filtru de directionare anewslettere-lor intr-un folder de e-mail, asa ca nu stiu ce si nici macar daca mai scrie ceva, ca acel folder nu a mai fost deschis…
In esenta vorbiti de externalizarea (“outsourcing”) unei functii de baza (“core business function”), cea de business development.
Fiecare functie de baza are un system care suporta acea functie. Nici functie fara system de suport, nici system de suport fara functie de suportat!
Cind vorbesti de “structura colaborativa de networking mgmt.” vorbesti de systemul de suport al functiei de business dvlp.
Dupa aceia introduci “unealta” care ai putea-o folosi in systemul de suport si anume soft-ul.
Intrebarea reala este: Ati externaliza (“outsource”) o parte din activitatea de networking a functie D-voastra de business development ?”
Service provider-ul (“moderatorul”) ar folosi un software.
Raspunsul depinde de gradul de control pe care are nevoie cel care externalizeaza.
Cum business development-ul, inclusiv subcomponenta de networking, este un “core business function”, gradul de control trebuie sa fie foarte mare.
De unde concluzia ca a externaliza asa ceva este foarte, sau prea, riscant.
Exista structuri colaborative, gen open source soft, wiki etc., dar nici una din acestea nu suporta direct un “core business function”
Se “externalizeaza” (se pune in comun, mai precis spus) doar o banca de date cu informatii (semi-publice) despre cei vizati in proiectele tale de networking, nu si actiunile tale sau orice altceva, pe care nu trebuie sa le stie nimeni altcineva, nici macar moderatorul. GB
A fost bine ca ai pus pe site intrebarea aceasta. A ajutat sa se cristalizeze ideile.
Deci se pare ca este vorba despre o baza de date.
Arunca o privire la EDGAR al NYSE sau la echivalentul de la BVB.
Exista similaritati in idei. Sint baze de date cu informatii ale emitentilor pe care analistii si investitorii le analizeaza si in functie analiza lor actioneaza (i.e. cumpara, vind sau tin titluri, isi modeleaza portofoliile etc.)
Intrebarea care incepe sa se profileze este: ce fel de informatii ar contine acel DB si cine ar fi “moderatorul” (…the logical owner).
Cred ca ar trebui sa expun pe scurt arhitectura, ar fi fost mai clar pt toata lumea. G
Sa expui arhitectura este o intentie foarte buna si vei avea alte input-uri utile, dar este un “catch” aici.
Cind vorbesti de arhitectura, te referi la un system, nu?
Exista un system care exista fara sa serveasca o functie?
Logica lucrurilor este ca ai 1. o functie care ajuta atingerea unui obiectiv, 2. un system care face ca functia sa isi indeplineasca obiectivul.
Dupa aceia functia are elemente componente si “reguli de asamblare”.
De ce este important sa stim despre system cu ale lui elemente si reguli? Pentru ca in felul asta ne dam seama de ce lipseste, care poate fi mult mai important decit de ce exista!
Deci ce trebuie sa clarificam aici este: 1. obiectivul, 2. functia care indeplineste obiectivul, si numai dupa aceia (a) elementele componente si (b) “regulile de asamblare”, adica systemul care este format din (a) si (b).
Se poate si in orice alta ordine, si este foarte amuzant, dar nu se stie daca nu ai suprize. Gen….wahahaha…..ca in comunism…”am furat toate piesele de schimb a unei biciclete …..am asamblat-o pe balcon ….si mi-a iesit un tun !!”. Asta de la Semanatoarea ca tot nu facea nici biciclete nici….tunuri :)))))
Nu cred ca e usor realizabil asa ceva in RO,in principiu datorita mentalitatii si metehnelor comuniste.In mare ar fi cam asa: ader si eu ca sa prind o idee,informatie gratuita prin care sa castig ceva dar fara a oferii ceva!
Am incercat asa ceva dar nu a functionat datorita principiului enuntat .
De aceea am zis si eu ca trebuie un moderator si ca merge intr-un grup mic, cu doar cativa oameni. GB
Dar LinkedIn-ul ce are?
Este pentru networking si este colaborativ cu milioane de oameni!
Nu e organizat informatia in functie de ce te intereseaza pe tine. Si ceilalti nu pun informatiile ca sa te ajute pe tine. GB
Foarte interesanta ideea, si se vede din sondaj ca ar fi multe persoane interesate sa participe/contribuie, dar trebuie luat in calcul faptul ca prelucarea in comun a unor retele de contacte ar urma sa se poata face, incepand din luna mai, numai cu acordul explicit al fiecarei persoane in parte. Destul de greu de obtinut, dureaza… De asemenea, poate genera si o sumedenie de probleme de natura celor reglementate de GDPR. Cam mare riscul financiar, din acest motiv. Costurile de gestionare “sigura” a datelor vor fi mari, amenzile in caz de neconformitate, de asemenea. Mike B, George propune suprapunerea unor interese concentrice, asadar nu este “fixed pie”. Cu cat mai repede o societate va intelege asta, cu atat va putea sa progreseze in interesul tuturor membrilor sai.
Cred ca tb sa incerci la DNA sau la Partid
Buna Ziua
Este o Idee Buna Pentru Mine! Numerosi profesionisti din Industria Financiara nu sunt abordabili, iar Partidul si sau DNA ul mi ar putea valida niste Suspiciuni
Fac un site comunitar (nu singur, bineînțeles) și o serie de întâlniri de networking. Până acum chestiile astea le făceam manual. Ar fi interesant un soft pentru asta (și nu unul generalist, gen MindMap sau oricare CRM).
Buna ziua,
Succesul unei organizații este asigurat de modul în care membrii acesteia colaborează în atingerea obiectivelor.Utilizarea platformei informatice The Inner Circle- „TIC”, realizata si furnizata de IT Systems International creează un mediu în care oamenii pot lucra mai bine împreună, pot fi selectați cei mai potriviți specialiști ca urmare a faptului că pot participa la activitățile din cadrul echipelor virtuale, pot partaja informații fără constrângerile de timp și spațiu.
Pentru informatii suplimentare va asteptam sa va prezentam sistemul.
Sa auzim de bine!
Multumesc, insa ce am eu in vedere pare sa fie complementar celor prezentate de tine; aici e vorba despre netwroking cu persoane din afara organizatiei, necunoscute, cu care nu ai nimic in comun in acest moment si, deci, nu ai (inca) nimic de impartit… GB
Exista conceptul de (1) Community of Interests (CI) si conceptul de (2) Knowledge Management (KM).
Cele doua combinate converg cu despre ce vorbesti tu, (1) structura colaborative (i.e. community of interest) si (2) network management. (i.e. knowledge management …of potential clients)
Atentie, este “un conflict” in exprimare si definire…colaborativ si networking sint convergente si chiar se suprapun
Marile multinationale active in domeniul KM folosesc asemenea softuri ( adevarat, aceste multinationale sint inexistente in Romania). Folosite sint si de catre organizatiile de intelligence, care de fapt le-au folosit primele.
NU AI SA GASESTI ASEMENEA “TOOL” PE PIATA.
De ce nu se gaseste pe piata?
Pentru ca intr-o societate exista 1. colaborare (…iesim in grup sa vinam dinozaurul!) si in paralel exista si 2. competitie (…gorila mai mare obtine mai multa mincare in detrimentul celorlalti).
In cadrul unei organizatii colaborarea si competitia pot fi gerate.
In cadrul unui grup deschis este foarte greu.
Cu alte cuvinte, raspunsul la intrebarea ta “Ati intra intr-o structura colaborativa de network mgmt?” va fi “Da, daca din colaborarea asta as cistiga mai mult ca altii, pentru ca este vorba de un “fixed pie”!”
Din raspunsurile pe care le-am primit pana acum, cel mai apropiat de ce cautam eu a fost de la cineva care mi-a descris un sistem de RMS (Relationships Management Software) – cica e folosit de agentiile de informatii, printre altele, ca sa faca legaturile intre indivizi, organizatii, locuri, obiecte etc. – deci exact ce am si eu in vedere. GB
Da, acele systeme au fost dezvoltate, initial, de organizatiile de intelligence.
Problema este ca accessul este “on an as needed basis”, deci functionalitatea softului variaza in functie de utilizator.
Dar aceste sisteme au fost de asemenea preluate de organizatiile inteligente :)))
“Catch”-ul este ca 99% din lume incearca sa rezolve problemele reductionist, prin “metoda stiintifica”. Tai ceva in bucatele, “rezolvi” bucatelele si ai “rezolvat” problema.
Organizatiile inteligente, si cele de intelligence, si-au dat seama ca legaturile intre indivizi, organizatii, locuri, obiecte etc. duc mai mult la structuri de ecosisteme decit de sisteme lineare, unde solutiile “reductioniste” dau rezultate.
Un ecosistem este greu de modelat ca un sistem soft.
Cel mai apropiat “tool” provine din domeniul CAS (complex adaptive systems) si se numeste “agent based modeling” (Google it).
Este foarte util, dar nu identic cu ce vrei tu, adica structura colaborativa de network mgmt.
OFF TOPIC – azi dimineata l am ascultat pe omul din link la RFI Romania
https://news.harvard.edu/gazette/story/2012/04/political-science-in-his-marrow/
cu acesta as vrea sa fac networking !
Networking-ul performant in business functioneaza pe principii diferite de teamworking-ul colaborativ. Nu este un model ierarhic, ci unul matriceal care cere leadership autonom si delegare / incredere colaborativa functionand in virtual teams…E o solutie care va eficientiza mult modelele traditionaliste bazate pe circuitul inchis (board management, leadership team, etc). Cred mult in aceste alternative, mai ales in nevoia tot mai acuta a migrarii modelului de management analog actual intr-unul mai degraba de leadership digital
Aici vorbim despre relatii personale, cu persoane pe care nu le cunosti. Teamworkingul e profesional si cu oameni cunoscuti deja, adica o diferenta semnificativa, intr-adevar! Si interesul meu e exclusiv pe managementul informatiilor, nu pe interactiunea propriu-zisa. GB
Buna Dimineata
La urmatorul Protest Stradal din Bucuresti cel putzin se pot strange mii de Contacte ( nota bene- pana nu intra in vigoare GDPR)
Buna dimineata
Daca ceea ce va intereseaza este un “management al informatiilor”, realizat in echipa, de persoane care nu se cunosc deja si, deci, se vor intalni cel mult rareori, treaba este putin mai complicata decat poate in acest moment sa faca un software adevarat, dedicat. Mai ales ca dvs. vorbiti de brand personal şi alte cateva elemente cu o puternica tenta nu neaparat de subiectivitate, cat de relevanta particulara, la cazuri / persoane individuale.
Solutia problemei managementului informatiilor depinde intr-un grad semnificativ şi de cat de multa “informatie” este in joc. Pentru ca daca eu gasesc o mare problema cu care ma confrunt cand am de-a face cu problematici care tin de ceea ce fac eu in cea mai mare parte a timpului (gestiunea crizelor, consultanta – pentru cativa manageri şi politicieni (ca persoane, nu institutional, adica nu pentru firmele şi partidele lor) – si, mai rar, managementul riscurilor) nu este lipsa informatiilor, ci, dimpotriva, abundenta lor.
Personal, daca as dori un software de acest fel, as vrea sa imi permita sa discriminez grosier şi apoi sa ierarhizez informatiile dupa minim doua criterii: (1) increderea in sursa (Is he / her / it reliable?) şi (2) utilitatea informatiei. Din pacate, itemul care poate fi relativ usor gestionat cantitativ şi, deci, integrat intr-un soft, este doar primul. Al doilea avand şi o puternica dimensiune calitativa, este destul de greu (dar nu imposibil!) de cuantificat, astfel incat sa fie integrat fara rateuri majore intr-un soft. Probabil ca, in anumite limite, se poate realiza şi aceasta integrare in soft a unei modelari cantitativa a acestei dimensiuni a utilitatii informatiei,
În cei cativa ani buni de cand fac ceea ce fac, am constatat ca in extrem de rare ocazii, chiar daca sap unde si cat trebuie, nu aflu informatii despre tema / problema care trebuie manageriata. Cel mai des ma confrunt, dimpotriva, cu o abundenta de informatii şi, in consecinta, cu problema identificarii unui criteriu care sa imi permita sa discriminez informatiile in minim trei categorii: (1) practic inutile (deci „out”); (2) putin relevante („stand by”) si (3) semnificative („usefull”).
Pentru mine evaluarea cea mai relevanta a importantei şi efectului prezumat al gestionarii adecvate a informatiilor este cea finala, care este de regula una calitativa. Un asemenea soft (ori, eventual, set de proceduri standardizate dupa care sa se ghideze o echipa in selectarea şi discriminarea informatiilor) ar trebui sa aiba o finalitate pragmatica, imaginata şi asumata cumva dupa principiul lui Pareto: ca in macar 80% dintre cazurile in care se realizeaza acea prima selectie rapida şi grosiera a informatiilor, pe criterii cantitative (pretabile la „automatizare” prin softuri), informatiile selectate ca sa treaca la nivelul urmator (cel al analizei calitative, mare consumatoare de resurse şi, mai ales, de timp) sa fie şi intr-un numar foarte mic, şi utile in cel mai inalt grad. Practic discutam de asumarea riscului ca, la primul nivel de discriminare, cel cantitativ, sa lasam deoparte informatii care par la prima vedere secundare, dar care ulterior se pot dovedi a fi fost chiar importante, cu scopul de a diminua resursele consumate – personal, bani şi, mai ales, timp.
Nefiind IT-ist, nu stiu cum se poate materializa in linii de cod un asemenea soft, dar, personal, cred ca putem formaliza şi cateva elemente şi, mai ales legaturi şi relatii calitative. Imi pot imagina un model, in termeni de analiza logico-matematica, ca un cumul de conectori logici, care verifica compatibilitati (dintre doi sau mai multi itemi incompatibili, daca unul este axiomatic ori practic preferat, ceilalti impreuna cu ramurile lor de dependente (replicatii / implicatii inverse) sunt eliminati); conjunctii (simultaneitati); dependente (directe – implicatia, inverse – replicatia ori reciproce – echivalenta; reguli de minim (o multime de disjunctii simple de tip „a sau b sau c sau…”); reguli de excluziune reciproca („fie a, fie b, fie c, fie…”)
In ce priveste numarul de persoane din echipa, aceasta depinde foarte mult de cantitatea şi, chiar mai tare, de tipul de informatie gestionata. Din experientele mele de pana acum, cred ca o viziune pe doua niveluri este cea mai eficienta. Daca este vorba de o cantitate medie de informatii, atunci o echipa de 6-8 persoane care aduna şi selecteaza grosier informatia, echipa deasupra careia exista un filtru de doua persoane (din care este clar şi cine-i seful şi cine este analistul principal – uneori este una şi aceeasi persoana; ideal este ca unul sa dea interpretarea „canonica”, iar celalalt sa decida care este scenariul final prezentat echipei decizionale / clientului este cea mai eficienta). Daca este vorba de o cantitate mare de informatii, as opta pentru o echipa de 12-15 persoane la nivelul unu, urmata de doua, maxim trei persoane, care fac analiza şi discriminarea calitativa şi apoi decid scenariul care pleaca spre destinatarul final.
O saptamana frumoasa tuturor.
PS “Relatii personale cu persoane pe care nu le cunosti” imi suna macar oximoronic, daca nu contradictoriu.
Mi se pare obligatorie existenta unui moderator al unui astfel de grup, altfel e greu de imaginat si ca se poate forma, si ca va functiona. In acest fel, nu e nevoie ca cei din grup sa se cunoasca intre ei sau sa colaboreze in vreun fel, e suficient sa alimenteze sistemul cu informatiile pe care le culeg, spre a putea fi folosite in comun de catre toti. De asemenea, eu il vad functionand bine cu grupuri mici, 2, 3, 5, sa zicem. Se poate imagina si cu mai multi, insa in acest caz rolul moderatorului devine consistent, consuma resurse si trebuie sa fie platit pentru asta, intr-un fel sau altul. GB PS: relatii personale “pe care urmeaza sa le stabilesti” cu persoane pe care nu le cunosti “inca”…