Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il stiu de mai mult de 20 de ani. Am inteles imediat ca si el a trecut pragul fara intoarcere al nebuniei, ca multi altii pe care i-am cunoscut de atata amar de vreme de cand fac recrutari. Stiam ca vor veni aceste mesaje intr-o zi de la el. Chiar daca nu sunt doctor, am inceput sa vad si sa deslusesc semnele timpurii ale decaderii spre patologic, chiar daca inca nu pot prezice si ziua in care va face pasul dincolo.
A fost director la o firma. Nici cea mai mare, nici cea mai cunoscuta, insa cu leafa mare, masina scumpa de serviciu, secretare foarte bine platite si mai multe decat era nevoie (lucrau in doua schimburi), birou in care putea sa-si puna si masa de tenis, daca ar fi vrut.
Intr-o zi, demult, sa tot fie zece ani de atunci, s-a luat la sfada cu mai marii lui, mai tare decat de obicei, si si-a dat demisia, intr-un puseu de orgoliu.
Vreun an de zile nu si-a cautat de lucru. S-a plimbat, s-a odihnit, a citit, l-am vazut chiar si pe la Atheneu intr-o seara. L-au cautat niste firme de recrutare, dar nu s-a legat nimic. Nici nu s-a dus sa vada despre ce e vorba, de fapt, nu i-au mirosit lui bine ofertele si a preferat sa le astepte pe cele adevarate. Cum ceva ciudat incepuse sa se intample cu firmele de recrutare, dupa parerea lui, cand a vazut ca nu mai vin, a inceput el sa-si intinda antenele, asa, de test. A primit ceva asemanator cu ce avusese inainte, si cu acelasi salariu, dar nu a vrut, pentru ca pasul urmator trebuia sa fie o evolutie in cariera, nu un pas lateral, evident!
Apoi a primit niste oferte de job ceva mai mici decat avusese inainte. Le-a refuzat, evident! Dar nu asa, multumesc pentru oferta, domnule, dar…, ci la modul ostentativ, teatral, cu dezgust, ca sa il faca pe nemernicul care l-a insultat in acest fel sa se simta prost. Apoi alte oferte, dar inca si mai mici. Surpriza s-a transformat in deruta. A inceput sa ma sune si sa-mi scrie, cred ca nu trecea saptamana fara sa primesc ceva de la el. Si am recunoscut imediat scenariul, stiam ca a intrat deja in cercul vicios din care nimeni nu mai are scapare… 🙁
Nu a mai lucrat de atunci, nu stiu din ce traieste. Stiu ca nu mai are casa, nici familie, sta cu tatal lui foarte batran, undeva, langa Bucuresti. Mama lui a murit demult.
Ieri m-a sunat sa ma roage sa-i imprumut 200 de lei. Ma mai sunase si alte dati, imi ceruse sume mult mai mari. Nu i-am dat pana acum, insa ieri i-am trimis. Nu lui, ci am platit la un magazin de unde voia sa-si ia ceva si nu avea cu ce. Am platit din contul firmei, poate ma iau la intrebari cei de la ANAF… 🙁 Mi-m linistit constiinta spunandu-mi ca e o cheltuiala profesionala, totusi, legata de meseria mea si de riscurile ei.
Sunt multi ca el, nu vreti sa stiti cat de multi sunt. Cei mai multi sunt barbati. Sau poate ca femeile vin mai rar sa vorbeasca cu mine despre asta, nu stiu ce sa zic. Unii au ajuns la stat, pe joburi marunte, dupa ce au fost vedete prin multinationale, cativa chiar in strainatate. Un bancher s-a mutat in Basarabia, are o mica ferma acolo, se pare ca munceste singur la ea, ca nevasta nu s-a dus. Nu suporta ideea sa mai fie vazut in Bucuresti, si nici macar in Romania, se pare, dupa ce fusese cine fusese. Altul, tot din servicii financiare, e administrator pe la niste blocuri si are grija de casele unor interlopi. Vreo doua femei s-au sinucis, iar unul a comis o crima (l-a omorat pe taica-su), dupa care s-a spanzurat si el.
Cand au luat-o primii razna, sau cand s-au sinucis, m-am gandit sa-i sterg din banca de date. Insa apoi m-am razgandit, sunt inca acolo, cu o scurta notita despre ce am aflat despre ei. Nu stiu de ce pastrez inca informatiile acelea…
Da, sigur, e bine si suna frumos sa fii mandru, demn, sa nu te lasi calcat in picioare, sa-ti aperi onoarea si, mai ales, sa-ti aperi dreptul la un salariu decent, de multe mii de Euro, pe masura valorii tale. Doar ca nu cred sa existe atatia bani in fondurile de salarii pe cata demnitate si onoare am vazut pe piata asta. Nici daca toti banii din firme s-ar duce pe lefuri, si pe nimic altceva…
Manager cautand pe Calea Floreasca jobul pe care il merita
Comentarii (122)
“The bigger they are, the harder they fall”
Povestea asta ilustreaza atat de bine prapastia dintre fotoliul de manager si strada….
Azi esti VIP-ul care are toate usile deschise, care stabileste afaceri de sute de mii de euro la un brunch, care zboara subordonati doar pentru ca cifrele spun ca trebuie sa diminueze costurile cu personalul.
Poate ca daca maine iti cauti de lucru ai o sansa sa prinzi o cafea intr-un birou ca cel pe care l-ai parasit si poate un job decent. Insa peste un an, iesit complet din sistem, esti silit sa treci de “fata de la HR” ca sa prinzi poate 5 minute un interviu cu unul din sefi ca sa il convingi ca esti unul din aia zece care stau la usa, nici prea-prea nici foarte-foarte (ca oamenii de neinlocuit nu sunt un asset de dorit) care se departajeaza din turma acceptand un salariu mai prost decat ceilalti candidati.
Da, trebuie sa ai un spirit puternic ca sa poti digera o astfel de galusca.
Cred ca acest articol nu a fost scris pt. a denigra sau ati arata bunatatea,este mai mult pt. a arata “pisica” si o demonstratie de forta,o validare proprie a modului de gandire!
Butunoiu, ne poti spune cam cat iei tu pe o “racolare” pentru colaboratorii tai? :)))
No hai sa-mi dau si eu cu parerea,in primul rand tine de cei sapte ani si bunul simt. In momentul in care esti “pe cai mari” e bine sa-ti analizezi constant situatia si sa ai un back up pla.O persoana inteligenta va stii cum sa gestioneze o situatie grea,cu precadere ca proverbul cu capra vecinului e realitatea crunta a romanilor.E dificil,frustrant si greu sa intelegem care e mersul lucrurilor in aceasta lume dar totodata e bine ca vedem cine sunt prietenii,scoate la iveala “curvele” cu mai multe fete si arata cat de mici sunt uni si ce specimene cretinoide ne i conjoara.Ce putem face e sa ne delimitam si sa ne creem un microspatiu frumos in care sa ne gasim pacea,desi ruperea totala de agresivitatea ce ne inconjoara e imposibila.
Legat de cazul prezentat as spune ca omul si-a facut-o cu mana lui,compromisuri toti facem ca sunt mai mici sau mari.Daca nu a acceptat mai multe job-uri datorita ipocriziiei sale e exact problema lui,un factor cheie ramane modul de percepere a realitatilor inconjuratoare si raportarea la valorizarea personala.
Numa’ bine!
Apropo,am intalnit in viata multe specimene de GM si v-ar sari neuronul de ce caricaturi am dat si ma intrebam cum sfrantu’ sfranturilor au ajuns astia sa conduca? Asa ca nebunia in cazul multora dintre ei nu e capat de linie si doar o halta !!!
cred ca vroiai sa spui “va sti”…ca tot vorbesti de capra vecinului 🙂
“Valoarea ta”? Nimeni nu are valoare intrinseca. Poate pentru donatorii de organe…dar “valoarea” unei persoane se vede in ceea ce face. Faptul ca stii lucruri e egal cu zero daca nu le folosesti. Inseamna ca domnul manager oricum era sortit esecului pentru ca ii lipsea inteligenta emotionala, era o bomba cu ceas. Daca cazi o data ar fi bine sa te evaluezi, si nu sa te uiti cu dispret la altii pentru ca “nu iti pot recunoaste valoarea”.
Propun ca toate firmele care platesc regeste anumite pozitii sa angajeze pentru fiecare dintre cei care le ocupa cate un asistent care sa le strige zilnic, pe modelul roman, “memento mori….. din punct de vedere profesional”.
O idee deosebita de la…un oarecare 🙂 Sau doar cineva foarte modest.
Super propunerea ta, m-am distrat copios. Si cu ocazia postarii tale mi-am adus aminte de cei care nu vor “sa moara profesional” in niciun fel, nici macar la propriu. Morti si ingropati dar…doctori, ingineri, avocati, profesori, titluri inainte de nume pe monumentele funerare. Vor chinui frumusetile blonde de la HR-ul din lumea de dincolo si pe sefii lor 🙂 GB nu-si va gasi linistea niciodata 🙂
Te rog sa revii si alta data cu astfel de idei savuroase.
Numai bine iti doresc.
Concurenta asta ce face din “specialistii” HR. 🙂 Mancatorie mare intre blondele de la HR si cei ce au plecat de la “dat in ghioc” 😉 si au ajuns sa faca recrutari si sa te evalueze profesional. Se recomanda ceva lectura suplimentara in materie: “Despre ura”. Autor: Gabriel Liiceanu. Unii dintre acei “oarecare”- si nu numai -, 🙂 se pare ca au luat ceva lectii. 🙂
stii tu mai bine :))))
ohh, da…un gunoi ce-si foloseste propriii copii in mizeriile puse la cale, acelea care nu-i prea reusesc 🙂
vorbeste in calitate de fost angajat prin primarie 🙂 pardon, prin primarii 🙂 acolo pe unde nu prea a rezistat, prin urmare, cauta cu disperare sa-i gaseasca – cu dedicatie , desigur -, consoartei 🙂 vreun post de primarita. Beneficiile ulterioare nu sunt deloc de neglijat. 😉
Dupa toate comentariile astea iata o traducere a postarii lui George in perspectiva Americana 2017.
– subiectul a nu mai are un job bun.
– subiectul a gasit numai joburi proaste (“bad jobs” cum le defineste Donald J Trump)
– subiectul a ajuns intr-o situatie proasta
– ca el sint foarte multi (“the unseen and the unheard” cum spune Donald J Trump)
– unii ii considera pe acesti “unseen and unheard”….”deplorable” cum spunea candidata Hillary Clinton
– poza pusa de George arata unul din acei “deplorable”.
Deci acuma ramine sa ghicim a) ce tendinte are George: democrate sau republicane?
b) ce se va intimpla, in Romania, cu acea masa de “deplorables” care sint “unseen and unheard”?
Sint curios de comentariile d-voastra.
Si sper sa remarcati contributia la trafficul de pe acest blog :)))
Salut Mike B.
Greu de mirosit GB 🙂 Poate si pentru ca perspectiva lui e usor diferita:
– subiectul a hotarat singur ca nu mai are un job bun;
– subiectul a clasificat singur ca fiind proaste ofertele primite;
– subiectul a ajuns intr-o situatie proasta pe mana lui;
– din cauza celor de mai sus nu se califica la categoria celor multi ci poate la exceptii;
– “deplorable” asa cum e, subiectul face tot atat umbra pamantului cat si perdanta Hillary Clinton 🙂 Si va dizloca tot atata tarana la sfarsit;
– poza pusa de GB arata un preafericit (“fericiti sunt cei saraci cu dudul…..”).
Si raspunsul la ghicitori:
a) GB manifesta un amestec interesant de libertarianism si neo-liberalism 🙂
b) pentru masele “deplorables” din Romania soarele va rasari in fiecare zi, anotimpurile se vor succede ca de obicei iar natura va crea viata in continuare. Asa cum dupa ploaie urmeaza senin, vremuri frumoase vor urma celor mai grele.
Pentru tine: apreciez in mod deosebit contributia ta la acest blog! Si nu pentru traficul pe care-l generezi cat pentru postarile interesante si pentru sinceritatea si modul lipsit de egoism cu care ne impartasesti experientele de pe alte meleaguri. Sunt binevenite aici, acasa 🙂
Weekend placut la toata lumea!
Intr-adevar, Weekend placut la toata lumea, oriunde va luati city brake-urile.
Probabil multi din voi o luati inspre Irlanda, ca zilele astea e nebunie acolo.
Personal, sint in aeroport in directie exact opusa ( loc calm…..Cancun …)
Irlanda da! Dar pub-urile irlandeze de prin Bucuresti 🙂
Calatorie plcuta!
Irish Pub 🙂
Butunoiule, fugi si alege-ti colaboratorii 🙂 , dupa cum stii tu mai bine, si fereste-te de cei cu gena buna. 🙂 )))
http://www.businessmagazin.ro/opinii/de-ce-sefii-de-top-vor-sa-fie-dati-afara-16190489
[…] Ca tot m-am apucat sa scriu despre riscurile luptei cu “sistemul” – vezi si articolul […]
@ Dorina, Florin & “un domn”.
Tocmai mi-a “bubuit prin cap” o SUPER STRATEGIE DE TARA PENTRU ROMANIA !
– avem un “trick” in consultanta cind vrem sa crestem artificial rezultatele: ne uitam la doua grupuri si luam elementele cele mai putin performante din grupul cel mai putin performant si le adaugam la celalalt grup. Bine, trebuie ceva aritmetica….
Rezultatul net este: nivelul mediu al grupului de prosti creste !!
– “strategia de tara a lui Fidel”: i-a invitat si i-a lasat sa plece pe toti care au vrut!
Rezultatul a fost….un Miami care e cam “asa si asa”, o populatie IN CUBA care este atit de convinsa de anumite chestii incit s-a incercat sa se rastoarne regimul lui “Comandante Supremo” de 50 de ani, si s-a lasat efortul balta! Basca acuma Cuba exporta intelectuali si servicii in tari cu bani gramada ( e.g. spitalele cubaneze din Golf….ca olandeze nu vezi !)
Daca Romania incurajeaza sa plece toti ciudatii, nivelul mediu nu face decit sa se ridice. Basca cu imigratia recenta din Westul Europei pina si nivelul mediu acolo se ridica.
Deci PROPUNEREA MEA DE STRATEGIE DE TARA PENTRU ROMANIA ESTE: INCURAJAREA MASIVA A EMIGRARII, MAI ALES A CELOR CU PROBLEME !!
Mike, mi-ai confirmat inca o data ce am invatat la primul curs de statistica in facultate. Profesorul, un mucalit, ne intreaba : care sunt asemanarile si deosebirile dintre statistica si o pereche de bikini ? Raspuns: niciuna nu-ti dezvaluie esentialul, dar amandoua sunt bune ca sa-ti creeze iluzii.
Cat despre exportul lui Scarface de Romania, acum cativa ani francezii le dadeau vreo 500 de euro si un bilet sa se intoarca, daca nu ma insel la un moment dat incercasera un program prin care le cumparau la unii animale sa le creasca la ei in sat in RO, sa nu mai plece. Nemtii fac cam la fel acum cu unii refugiati. Cred ca au angajat si ei vreun consultant care stie trickul 🙂
corect !
oare refugiatii ar putea fi utilizati ca Scut Uman impotriva Probabilei expaniuni a URSS ?; Ivan duhnind a votca ar putea ajunge din nou la portile berlinului pentru ca drumul, chiar fara autostrada este “batatorit” din Ungaria – Slovacia- nitzel efort in Cehia—hopa…ati ajuns la destinatie cum spune GPS ul…Germania, or migrantii I ar intampina cum se cuvine pe mujicii armatei ro$hii…
@”un domn”
Ce este fascinat e cum, totusi, “cracanatul de la Rasarit” a reusit sa 1. intoarca decresterea demografica, ceea ce este unic in rasa alba dupa al doilea RM si 2. cit este de popular la el acasa !!
servus
apai e simplu…la ce suprafata are URSS acum..trebuie ocupata cu cineva, Cracanatul foloseste proceduri bibiblice – umpleti Pamanturile cu semintia voastra, inmultiti va…etc;in ceea ce priveste popularitatea apai numai statistica raspandirii unei boli incurabile gen “glontzita” spune totul- de la Nemtzov si la ziaristi, diversi ministri si apropiati ai Cracanatului care ‘adorm” subit in Lexus in centrul MosCovei…am uitat..in Belarus..lumea a inceput sa iasa in strada dupa modelul de la Bucuresti…e ceva , nu ?
p.s Siberia a apartinut de factor chinei in timpul dinastiei Ming, dinastie care …istoriceste nu a domnit cat a domnit Mao, sau Ceausescu, or chinezii se trezesc…incet si sigur + vor arata “dascallui” in bolsevism ca ucenicul urs Panda…va rapune in curand ursul sovietic care miroase a pufoiaka (un distilat din resturi si fecale, care il consuma cu nesatz mujicii)
E complicat draga “un domn”….
– si Sibiul a apartinut negustorilor sasi…nu numai Siberia, care nici atunci nici acuma nu este populata, a apartinut dinastiei Ming. Vremurile se schimba….ce poti face?
– una din specificitatile Chinei, si a motivului comportamentului expansionist si nu de putine ori beligerant, este lipsa resurselor care sa sustina imensa populatie.
Tai accesul la resurse ( precum s-a intimplat in cazul Japoniei in al 2RM) situatia se schimba. Poti sa o faci? Ce se va intimpla cu toata populatia aceia? Dar este occidentalul raspunzator de explozia demografica de acolo? Este raspunzator Romanul de explozia demografica a segmentului de populatie Roma?
E complicat…..
Dumnezeu sau Natura au pornit Tungus in Siberia ? a facut vreun Asigurator Regres impotriva total loss de acolo ? apai asa ar TREBUI facut : China sa fie chemata la oborul saptamanal al Terei si spus – Xi Ping – Siberia este un fel de bar de negri, nici administrata nici eficientizata nici corect populata, or Cracanatul lasat de capul lui uite..in 2014 Crimea take over…Ungaria take over prin investitia in centrala nucleara…ce mai ramane ? P$D sa predea intr un SPA Romania ?
Daca esti convins ca asta e o solutie va trebui sa inveti, cit mai repede, Mandarina si Cantoneza, impreuna cu copii tai.
Cind vorbim de China vorbim de o masa atit de mare de populatie pe o suprafata atit de mica si fara resurse incit nu exista alta solutie pentru ei decit sa se propage ca gazul in suprafete.
Nu sint de invidiat si nici de condamnat, din contra au multe puncte de admirat, dar asta e situatia lor.
:)))) …. atunci trebuie amplificata propaganda ce cit de bine e in occident si cit de ra..at e in Romania ! Efectul psihologic sa fie mai tare decit cei 500 de euro. PsyOps…
Problema e ca cu ce ai la ei acasa si ce mai e pe drum Scarface de Romania va incepe sa apara ca nu chiar atit de rau! Poate o sa le cumpere francezii animale sa le pasca pe gazonul din fata lui Ecole Militaire, sa nu aiba altii loc sa se aciuiasca !
Nu e bine cum gandesti, ai nevoie de ceva consultatii (sau, doar de “consulturi”, cum ar spune unii 😉 ) in materie fiscala, si nu numai. 🙂 Ma ofer eu sa ti le dau gratis 🙂 Ar fi recomandat sa posezi acea minima doza de luciditate de care vorbesti 🙂 si sa-ti deschizi un ONG sau, o Fundatie, in acest scop, alta decat Societatea Muzicala, desigur 🙂 altfel…nu te vad prea bine. Se vede ca esti cam recalcitrant 🙂 https://termene.ro/parti/george+butunoiu/0
s-o regasi in vreun fel in descrierea managerului de pe Calea Floreasca. 🙂
Numai pe Papa de la Roma nu l-a reclamat Carmen Păştin
Carmen Păştin (foto), ex-avocat, ex- judecător financiar la Curtea de Conturi etc. şi-a făcut o profesie din calitatea de denunţător, devenind “spaima” judecătorilor, procurorilor, notarilor, executorilor judecătoreşti etc. Iată doar căteva nume din “colecţia Carmen Păştin”, impotriva cărora fosta avocată – procuror a depus fel de fel de plăngeri penale: Toma Zaharia – fost secretar de stat in Ministerul de Interne, Bran Michaela Olimpia – fost director la Ministerul Finanţelor – Direcţia Mari Contribuabili, Alexandru Codescu – Procuror General al Parchetului de pe lăngă Curtea de Apel Ploieşti, Lohan Popa Eugenia – preşedinta Secţiei Comerciale din cadrul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Boghici Magdalena – preşedinte al Secţiei Comerciale din cadrul Tribunalului Prahova, Ducu Mihai – preşedintele Executorilor de pe lăngă Curtea de Apel Prahova, Baias Valeria – notar public, Baias Flavius – procuror, fost avocat, Roşu Eugen – avocat şi mulţi, mulţi alţii. Procurorul Constantin Balcan, de la DNA – Secţia de combatere a corupţiei, a conexat o mare parte din aceste dosare şi, la 23 februarie 2007, după ce a parcurs toate procedurile, a dat NUP după NUP, fără nici o excepţie. Cu alte cuvinte, securiştii, pardon!, şefii de la DNA ştiu foarte bine cu cine au de a face! Sau, poate, tocmai de aceea se folosesc, iată, de ex-avocata Carmen Păştin, pentru a-i chema la intimidare pe judecători. La fel, tot cu astfel de oameni , uşor de manipulat şi de intimidat lucra şi defuncta Securitate
Toarna, mai cu talent!
cu ce se ocupa avocata OTV ?
B, scuteste-ne!
http://www.mediafaxfoto.ro/Preview.aspx?Id=71301
Editorialul tau imi aminteste de plot-urile lui Sommerset Maugham…Doar ca acelea erau despre locuri exotice si personaje dintr-o cultura de nisa. Aici insa este vorba de lumea in care activam noi. In ultimul paragraf spui de fapt ce trebuie spus, insa foarte voalat. Daca imi permiti, ridic eu voalul: in ultimii 27 de ani in Romania valoarea unui pachet salarial a fost o iluzie, si o iluzie si mai mare este corespondenta dintre valoarea lui si valoarea pe care ti-o acorzi ca profesionist si ca persoana. Din nou, sistemul isi arata principala deficienta: lipsa protectiei sociale. Prezenta ei ar fi rezolvat din 2 capete problema: pachet salarial mai mic prin taxe mai mari care sa fi domolit importanta sa, si ajutoare de somaj bazate pe procentaj peste 60% din ultimele venituri timp de 12-18 luni, ca in tarile pe care, daca avem putina minte, le-am invidia si incerca sa le imitam. Asta in loc sa cantam in cor ode sistemului american care a adus conceptul de survival of the fittest la niste cote de care s-ar rusina si hienele. Excelent editorial, multumesc.
Buna ziua la toata lumea!
Situatia poate fi explicata si altfel: manifestarea repetata si abuziva a propriului ego creaza acelasi tip de dependenta ca si consumul de droguri. In orice caz pentru cei care depasesc un prag critic, consecintele sunt uimitor de asemanatoare in ambele cazuri.
Si tot asemanator, debutul problemelor nu depinde de rasa, gen, varsta, scoala, experienta ci de repetarea obiceiului de consum, in cazul ego acesta fiind “lauda de sine” :), care se acumuleaza in subconstient.
Pare ca nu suntem ceeace gandim ci ceeace gandim in mod repetat 🙂
Sa auzim numai de bine!
fain ai scris…..parca sunt versurile de la Aerosmith-Living on The edge…
He, he, he…sincer sa fiu nu-mi doresc acea limita descrisa de cei de la Aerosmith 🙂 Am invatat pe propia piele ca orgoliul e mai subtil, insinuant si nuantat decat orice drog! Incerc sa raman la distanta 🙂
Da, este sindromul “omului de neinlocuit” l-am vazut de cateva ori si cei in cauza n-au ajuns bine.
Deci dupa un anumit timp, odata cu cresterea functiei si experientei unii oameni incep sa se creada “de neinlocuit”. Mai intai devin aroganti si incep sa faca totul in sila si mai prost. Apoi devin agresivi chiar si cu conducerea, ca daca pleaca ei se alege praful de firma. Conducerea cauta solutii si in cele din urma scapa de el sau pleaca el singur, chiar daca sa zicem ca era foarte bun si angajeaza doi oameni in locul lui.
Omul pleaca sigur pe el ca este bun, dar va cunoaste “gustul amar” al interactiunii cu piata muncii unde lucrurile nu sunt chiar asa roze, ori concurenta este mare ori salariile pentru munca sa sunt mai mici decat avea el.
Felicitari pentru poveste, o buna lectie sa reflectezi la ceea ce esti si la ceea ce poti face intr-o firma! Mai ales cand esti doar un angajat.
Nu mi-e clar care e managerul 😀
http://prntscr.com/ejbijn
Cine, ce cauta ?
http://loon.ro/acesta-este-bugetarul-suprem-nu-mai-putin-de-14-joburi-la-stat-cum-lucreaza-50-100-de-ore-pe-zi/
Nebunia “de neam”, care se cheama “noi suntem buni! aia din afara sunt niste handicapati care vin sa ne dea noua lectii!”. Prin analogie, Celentano din Las Fierbinti, “daca nu se insura era printre stele”.
Perceptia mult exagerata a propriei valori nedemonstrate – asta ne duce pe drumul pierzaniei. Noi stim mai bine tot si nu invatam nimic de la nimeni. Seful e idiot, patronul e mafiot, “pisi” de la recrutare nu stie ce fac eu etc.
Nu avem nevoie de scoala, ca uite in jur cati se descurca de minune si fara; ce sa dau eu mii de euro pentru o certificare, doamne fereste de un MBA – lasa ca ce, nu stiu eu?
Important ar fi sa ne ferim copiii de mentalitatea asta. Sa-i invatam sa invete continuu si sa se concentreze pe a dovedi cine sunt, inainte sa spuna. “Work in silence. Let your results speak about you”.
Sau, cu alte cuvinte, putin bun simt combinat cu luciditate.
Sunt cazuri patologice zecile de mii in populatia salariata romaneasca. Incerc sa inteleg articolul Dlui Butunoiu, cred ca ideea principala e sa fii realist si sa accepti salariul oferit de piata :).
Inteleg ca aveti iar probleme dle Butunoiu in a recruta talent?
Singurul lucru care ar putea imbunatati statistica asta de care vorbiti e un sistem medical mai bun, cu asistenta psihologica pentru oameni cu probleme. Asa ca mai avem de asteptat 20 de ani.
Eu incerc sa ignor nebunia din jurul meu, e o metoda de supravietuire, nu as fi putut sa mai fac nimic din ce imi propuneam daca nu faceam asta.
Buna ziua tuturor,
Am trecut prin ceva asemănător acum 4 ani -am momente in care vreau sa uit- după 9 luni am reusit sa ma angajez pe o poziție net inferioară (lavel și pachet).Am acceptat fiindca eram prea in corzi dar și că eram sigur ca puteam sa o iau de la capat.Am luat o de la capat si acum dupa 4 ani sunt teoretic la nivelul de unde am plecat.Am avut in aceasta perioada zeci de interviuri dar toate sau încheiat cu raspunsul clar ca sunt “prea calificat”…fiindca nu puteam sa fac pe prostul…Parerea mea ca la ora actuala nu mai contează experienta ci decît bugetul …
@Cosmin, trebuie sa fii ceva mai flexibil, asculta spre exemplu la ce-ti spune Ioana, iti da un exemplu mai mult decat elocvent “Celentano din Las Fierbinti”. 🙂
Hai sa va povestesc o istorie amuzanta!
Acuma citeva luni bune imi apare pe LinkedIn un anunt, exact in aria mea de competente, de un post in Europa Centrala si de Est, la o multinationala celebra in Europa (nu atit de mult in America unde sint altele foarte mari).
Ma gindisem eu inainte cum ca copii sint mari, cum ca am un petec de pamint intr-un sat din Ardeal unde biserica e veche de sute de ani, cum ca e haios sa iti cresti propriile legume etc.
Ma gindesc eu ca am o anumita notorietate profesionala exact in domeniul pe care era pozitia, vorbesc 4 din limbile regionale, ca salariul ar putea sa acopere macar cheltuielile si apas pe buton.
Ma contacteaza, dupa ce s-au holbat vre-o 15 de la Head Office la profilul meu de pe LinkedIn, o duduie din Bucuresti.
Ajungem sa vorbim la telefon, mai exact pe Skype.
“Interviul” a fost super socant caci duduia tot repeta, a zis de vre-o 8-9 ori cuvintele, “fonduri europene” :))))).!!! Sa “inteleaga prostul” ….
Multinationala nu este o financiara. Este in productie de high tech get beget.
Eu ma gindisem ca e ceva serios de facut
Ei cauta ca turbatii pe vre-unul care sa ii ajute sa puna mina pe banii din taxele occidentalilor (i.e. fonduri europene) pe care tot ei, occidentali, sa ii faca praf oferind Europei Centrale si de Est produse si servicii de care acestia ar avea sau nu ar avea nevoie.
Duduia din Bucuresti era atit de dedicata incit cred ca daca sefii ei i-ar fi cerut sa o scoata pe bunica din locul de veci nu ar fi avut multe ezitari :))))
Imediat dupa ce am terminat de vorbit cu duduia i-am scris un e-mail lui Varufakis, grecul care povestea exact asa povesti despre datoriile grecesti :))))) Sa ne amuzam si noi….
“Ma gindisem eu inainte cum ca copii sint mari, cum ca am un petec de pamint intr-un sat din Ardeal unde biserica e veche de sute de ani, cum ca e haios sa iti cresti propriile legume etc. ”
Mike, baga un skype cu George, s-ar putea sa vada niste semne 🙂 nu ca ale nefericitului din poveste, dar la alea o sa ajungi dupa vreo 2 ani de Romania :):):)
Multumesc, sincer, foarte mult de remarca. Ai deschis un subiect foarte de interes.
Care crezi, Florine, ca sint dezavantajele de a petrece citeva luni pe an intr-un sat izolat din Carpati cind nu depinzi de surse de venit din Romania?
Cu ce crezi ca ar fi mai rau decit sa petreci timp in destinatiile care sint promovate de genul America Centrala, Uruguay etc.?
Ma refer strict la a petrece ceva timp acolo, nedepinzind de surse de locul acela si cu posibilitatea de a face o reverenta si a pleca cind te taie capul.
Mike, vorbeai de intoarcerea in Romania cu implicare profesionala. Cateva luni pe an la nivel de vacanta pot fi ceva de vis, clar. Si eu am 2-3 saptamani pe an pe care le petrec in varful Apusenilor, si nu la 5 stele: dau mancare la porci, intorc fanul, scot cartofii, leg via, etc., iar seara ascult Mozart, citesc din Eliade si beau un pahar de vin, dupa o tocana de pui cu mamaliga…si-l ascult pe mos Laie povestind cum a fost prizonier la rusi si manca coaja de copac…si a ajuns la 96 de ani. Unii i-ar zice “regasire spirituala” (si ar face-o musai in Anzi sau in Tibet, dupa care musai ar scrie pe blog), eu o numesc “trezire la realitate” (ceva ce ar trebui sa faca cei din povestea lui George). Asta e vacanta, Mike, business life e altceva. Si chiar si asa, sa te fereasca Dumnezeu sa ai nevoie sa mergi la spital, politie sau primarie. Am o prietena de familie, sasoaica de langa Medias, care a plecat la 20 de ani in Germania si acum, la pensie, a vandut tot in Germania, si-a luat casa in Romania si si-a zis ca traieste a la Kaiserin in Romania cu pensia din Germania. E de 4 ani aici si deja se vad semnele 🙂 Daca vrei sa povestim de business, e un alt capitol.
Inainte de criza din 2008 am facut niste chestii care mi-au adus o anumita notorietate profesionala dupa criza. Din cind in cind ma mai contacteaza entitati (firme, firme care achizitioneaza, care se extind, care se reorganizeaza, proiecte mari de infrastructure etc.) care vor sa inceapa faca ceea la ce ma pricep eu.
Incep ca “omul orchestra” dupa aceia angajez, dupa aceia fac o reverenta …..
Situatia de care am povestit semana cu asa ceva, firma neavind nici un background. In capul meu credeam ca pot sa ii ajut si in weekend sa imi fac chestiile mele.
Cam asa imi imaginam eu implicarea profesionala. Dupa aceia, peste citiva ani, sa fac exact cum ai spus tu, citeva luni pe an.
Dar se pare ca am fost “totally delusional” :))) si situatia a fost cam “awkward, odd”.
Nu stiu ce cautau ei, dar nimeni nu ma asociaza cu Ro si deodata am aparut eu!.
Au pus-o la inaintare pe duduia tinara din Ro, dar lumea fiind mica am gasit colegi de facultate si grad school care erau gradati la ei etc.
Ei zisesera ca vor o chestie dar voiau cam altceva etc. etc.
O povestioara putin patetica….iar eu tot ce voisem era sa ajung sa vad cum trec vacile pe strada principala si fiecare se opresete in fata unei porti :)))))
@Florin,
Cind esti la pensie este relativ simpla logistica de a te muta in Ro. Ai cele doua, trei, cetatenii, esti rezident intr-un loc (unde vrei tu, probabil nu in Ro.) si iti scoti proprii bani de pensie din banca cind esti in Ro.
Daca nu iti convine unde te-ai dus te intorci de unde ai plecat.
Profesional cred ca este mai penibil. Nu am experienta acolo, dar am vazut cum sint tratate filialele, mai ales cele din tarile mai putin dezvoltate.
Nu as putea sa fac ceva ce nu inteleg de ce fac.
Prietena ta de familie, sasoaica de linga Medias plecata la 20 de ani ( situatia este foarte similara cu a mea!) are multa interactiune cu cei din Romania?
Ideia mea este mai degraba asemanatoare a ceea ce faci tu in Apuseni….gradinaresti, mai te faci ca intorci finul ( …. nu sint nascut la tara), citesti mai comunici cu vre-un vecin din cind in cind…
Inca o intrebare, Florine! Stii romani, sau in fine oameni nascuti in Romania, care isi petrec timpul intre la tara in Romania si Sudul Spaniei sau al Portugaliei.
Chestia e ca am calatorit de am ametit la viata mea si cu toate povestile care se spun, Thailanda, Malaezia, America de Sud si Centrala etc. nu sint tocmai ceea ce iti povestesc cei care sint in business-ul de retirement.
In Sudul Frantei si in nordul Spaniei am petrecut timp si iarna, nu este Tahiti….
Sau sa te intreb altcumva, Sorine, stii exemple de oameni care isi petrec timp iarna in zone mai calde din Europa? Si unde?
Mike,
Cand esti pensionar, logistica mutarii e simpla, logica traiului acolo unde te muti e complicata 🙂 . Mai ales daca nu esti obisnuit cu sistemul de acolo si mai esti si la o varsta (50+ cum ar zice GB). Faptul ca ai bani nu-ti rezolva automat problemele; de la cele marunte la cele mari. Sasoaica isi planteaza flori in fata casei (cum facea in Bavaria, sa arate frumos), iar copiii vecinilor le fura si le vand la marginea drumului (aceiasi copii la care ea le da dulciuri si bani de un ghiozdan toamna cand incepe scoala), iar reactia parintilor e “hai, fraulein, sunt niste flori”. In Germania , sasoaica nu a avut problema asta si nu o intelege: ” pai eu vreau doar sa fie frumos la strada”. Sasoaica a stat 3 ore la o institutie a statului roman pentru o hartie pe care in Germania o lua in 5 minute on-line; cand a facut reclamatie ca oameni la 70 de ani sunt tinuti in picioare cu orele si a cerut sa vorbeasca cu seful doamnei de la ghiseu, a venit paza si a dat-o afara. Dupa ce a ajuns la urgenta intr-un spital din Romania si a stat acolo doua zile, a intrat in depresie. Astea sunt problemele, Mike. Nu poti trai in bula, oriunde te muti, vei trai intr-un ecosistem. Daca ecosistemul functioneaza prost, poti sa ai cati bani vrei. Da, poti sa incerci spaga ca sa nu stai 3 ore la coada, dar cand faci un puseu de tensiune, vine ambulanta din RO, nu cea de la Viena sau Munchen. Si nu mai esti tanar 🙂
Stiu o familie de romani, fosti antreperenori in transporturi, care, aproape de 60 de ani si-au vandut firma si traiesc din banii aia. Ce fac acum e ca se plimba la greu prin lume, dar din noiembrie pana prin martie nu-i vezi in Romania, resedinta lor e in Tenerife (am inteles ca temperatura medie e pe la 16*, deci nu de plaja, dar oricum ok fata de ger si zapezi).Si mai stiu un cuplu de englezi care-si petrec iernile in sudul Spaniei. In Europa nu vad alte variante, doar S Spaniei si Portugalia, luand aici Tenerife si Canare.
Dar, cum spuneam, nu vei trai in bula, ci in ecosistem, ideea e daca difera mult de ceea ce stii tu, daca esti dispus si apt pentru o schimbare, samd.
@Mike
Problema sasoaicei in momentul asta e intr-un fel problema omului din povestea lui GB: s-ar intoarce in Germania, pentru civilizatia cu care s-a obisnuit, dar stie ca acolo nu-si permite cu banii pe care-i are ceea ce isi permite aici. Acolo ar fi un pensionar fost muncitor la fabrica, aici are o casa faina, umbla numai cu taxiul, nu se uita la supermarket dupa reduceri (cum ar face in Germania), de cateva ori pe saptamna iese in oras cu prietenele ei la restaurant si plateste ea ca romancele au 150 euro pensie, samd. Iar acum e prinsa in dilema si asta o cam macina. A inceput sa blesteme ziua in care a decis sa se intoarca.
@Florin,
Probabil ideia intoarcerii totale si ruperea oricarei legaturi cu un anumit loc nu este o ideie prea inspirata.
Exista in Nordul USA si in Canada un concept numit “snow bird”, care s-ar traduce ceva de genul “pasare migratoare”. Iarna iti faci bagajele si ai plecat in Arizona, Florida, Mexic etc. … ai plecat la cald.
Poti sa faci si asta pina esti fizic in stare, pentru ca si mutatul de colo colo dupa o anumita virsta devine neplacut.
Exista si problema “comunitatilor” in care traiesti, caci se ajunge sa fie ca in niste vase de croaziera, care cam arata ele ca niste clinici de geriatrie :)))
@Florin,
Batrinii prefera vasele de croaziera pentru ca sint o gramada de toalete la indemina si vad locuri fara sa trebuiasca sa mearga. Cel mult ies sa viziteze cite un port cite o jumatate de zi.
Florine,
Nu cred ca poti sa iti dai seama de valoarea, pentru mine, a ceea ce ai scris. Iti multumesc mult pentru asta.
Ideia ca traiesti intr-un ecosistem nu intr-o bula este ceva la care trebuie sa ma gindesc foarte bine …. pina imi intra bine in cap.
“Insight” (nu stiu echivalentul in Romana) ca cel care mi l-ai dat este recompensa pe care o am din faptul ca intru pe acest blog in mod regulat ( e “bookmarked” si am un macro etc.). “Insight” direct, nu prin filtrul “fake media” cum este si in Romania.
Ideia de “ecosistem” versus “bula” este in aceiasi categorie, pentru mine, ca o ideie pe care am auzit-o de la Raluca Petrulian, o fosta speaker-ita de la Europa Libera de pe vremea lui Ceausescu. D-na Petrulian avea o teorie cum ca o data plecat dupa o anumita virsta, 18-22 de ani, ajungi sa nu mai fi nicaieri “acasa” nici macar in locul in care te-ai nascut daca te intorci acolo. Din cite observ in jurul meu este foarte adevarat!
Si eu ma gindeam, si fac incet cercetari, de varianta cu Sudul Spaniei si/sau al Portugaliei. Va trebui sa merg acolo sa petrec ceva timp in viitorul nu foarte indepartat.
Inca o data, un enorm MULTUMESC, Florine !
Mike,
Ma bucur sincer daca “ecosistem vs. bula” te-a ajutat 🙂 Eu am invatat cum stau lucrurile pe propria-mi piele si intr-un mod ceva mai putin placut, sa nu zic chiar dramatic. Iesirea din bula imaginara s-a petrecut cu “bocanci in figura” si mi-a luat ceva sa accept cum e cu ecosistemul si bula. Dar dupa asta am inceput sa vad la altii cum cred ca traiesc in bula…si, ca sa raman in spiritul articolului, semnele ca din bula o sa ajunga direct la casa de nebuni 🙂 pt ca doar in mintea lor exista bula. Conceptul e simplu, as zice, cred ca e si prin carti de management/sociologie sub alta forma, dar diferenta dintre bula si ecosistem poate fi greu de observat de catre cel direct implicat daca asta se mai si pliaza pe personalitatea potrivita. Dar daca nu iesi la timp din bula, il suni pe George sa-ti dea 200 de lei 🙂 Eu am scapat de partea asta, dar iesitul din bula m-a costat mult mai mult 🙂
Cat priveste povestea cu “acasa”, am exemplul sorei mele care la 21 de ani a plecat cu o bursa in nordul Europei si acolo a ramas. Unii zic ca in cazul asta esti aprox. 50-50 intre origine si destinatie, de fapt eu cred ca esti ceva cu totul nou. Vad cum analizeaza fapte de-acolo cu masuri de-aici si fapte de-aici cu masuri de-acolo, cum propria personalitate ii cere sa impace doua culturi foarte diferite. Adauga la asta faptul ca sotul ei e un vest-german mutat la 18 ani in N Europei si iti dai seama ce-i acolo 🙂
Mike, Portugalia e o tara superba daca vrei o viata linistita. Merg acolo cam 3-4 zile pe luna cu business si ma incanta de fiecare data partea de viata (de business, mai discutam 🙂 ). E tara in care m-as muta la pensie. Pana atunci insa sper sa invat portugheza pentru ca engleza nu e chiar de mare ajutor in viata de zi cu zi. Pe langa Lisboa sau Porto, iti recomand sa vezi musai Aveiro, Evora si Sintra.
Succes in cautari si…vant din pupa !! (ca vrei pe langa mare, am inteles 🙂 )
@Florin,
Multumesc, mult si sincer, inca o data. Am sa incep sa imi internalizez “bula vs ecosistemul”.
Si mi-am notat si despre Aveiro, Evora si Sintra. Am sa ma duc sa vad.
Mike , probabil cautau pe cineva care sa fie familiar cu Horizon.
Buna “Je”,
Ma scuzi dar nu stiu ce este Horizon in Europa Centrala si de Est. Poate imi spui.
Nu stiu exact ce cautau, caci nu m-a mai interesat.
Ce este clar e ca pentru a functiona trebuie sa traga sforile sa ia fonduri europene care sa le plateasca marfa care o vind celor din ECE/CEE.
Sint furnizori asiatici si din US care ofera exact aceleasi solutii dar mai ieftin.
E un program de investitii in tehnologie noua de cca 80bld eur.
https://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-sections-projects
Multumesc. Nu stiam de el.
Nu stiu daca multinationala respectiva se gindea exact la acel Horizon. Cert este ca se gindea la “un model circular de reciclare” in care banii dati de cei din occident ajungeau tot in occident plus dobinda. Bineinteles, pretul solutiei, salariile etc. …tot.
Nu era vorba de mare tehnologie sau mai exact era o solutie scoasa din cutie la care se adapta clientul.
Probabil ce le-ar folosi cel mai bine ar fi sa plateasca niste politicieni…..
Astea sint chestii care se pot face in EU si care se faceau si de firme americane acuma 20 de ani, inainte de “Foreign Corrupt Act”.
Trist si interesant exemplu. Multi au avut meritul ca au fost la momentul potrivit, la locul potrivit, cu atitudinea potrivita, si oarece pricepere. Din acest melanj au tras concluzia ca sunt foarte tari, si nu au inteles concursul de imprejurari favorabile, dinamica si volatilitatea pietei muncii. GB cum poate fi extras din astfel de experiente un “produs” util in HR, foarte necesar, nu sunt sigur cat de cautat? 🙂
Un training de luciditate sau un coaching pentru cei cu succes prea rapid? Da, ar putea fi un produs util. Mult mai eficient ar fi, totusi, niste carti de literatura universala, sau teatre, e plin acolo de povesti asemanatoare, din care pot trage singuri concluziile, si pe gratis, pe deasupra… GB
Imi place cand cadem de acord. O astfel de carte ar fi:
Si tu vei fi tarana – Samuel Butler
Problema e cand nivelul de culturalizare al unora este peste nivelul de alfabetizare al altora. Sa-i uram lui Butunoiu & Co, multe training-uri de luciditate 🙂 si multe vizite la Ateneu, cine stie, poate reuseste sa faca un “training” cu vreo hostessa. 🙂
Cu alte cuvinte, acceptati orice fratilor ! Ce daca ai experienta, esti capabil, esti scolit, esti profesionist, esti cinstit (mai ales cu tine) ….acceptati orice, ca altfel ….ajungeti subiect de articol si mai afla si lumea ca cereti 200 lei pe la cunoscuti …
Romania a ajuns tamponul, hartia igenica a europei de vest (cu “e” mic) si a amercii . Noi nu avem recrutori, noi nu avem profesionisti in bransa asta, la noi totul se face …dupa ureche. Cu asta ne indoapa europenii si americanii ! Toate pitipoancele si toti incapabilii ajung “HR manager” si toti vor slugi pe bani putini ! Cand o sa ne arati si noua ca demnitatea e mai importanta decat pupatul in cur ?
Cataline, recunosc aici niste cuvinte si o schita de scenariu care imi sunt dureros de familiare… 🙁 🙁 🙁 GB
Niciodata.
Nu stiu de ce vedeti asa de complicat lucrurile… Noi avem ceva de vanzare ei au ceva de cumparat. Acuma ca vinzi ieftin sau scump ceva e partea a doua… Nu inseamna ca daca esti platit super bine esti automat si super destept 🙂 si sa ti-o iei in cap! bucura-te ca ai avut noroc si gata! si viceversa- daca ti se ofera mai putin decat sperai nu inseamna neaparat ca isi bat joc de tine sau ca te cred prost sau fraier! Fiecare vrea sa castige… that’s it! Ba eu cred ca e foarte bun articolul!
Bibliografie selectiva- Decaderea umana.
Theodore Dreiser – Sister Carrie.
Gustave Flaubert- Madame Bovary.
Honore de Balzac- Iluzii pierdute.
F.M. Dostoievski- Idiotul.
Nicholas Taleb- Lebada Neagra si Antifragil
Ii punem de o parte pe “mari manageri Dimboviteni” si cei din baza lui George de date.
Conform studiului fundation Kaiser “mileniali” petrec intre 7 si 8 ore pe zi in fata ecranelor (telefon, laptop etc.) si lungimea atentiei (“attention span”) este, in medie, de 12-13 secunde.
Cei cu virstele intre 10 si 12 ani petrec 10 ore pe zi si au un attention span de 8 secunde.
Mai e nevoie si de din aceia care fac o munca la care sint atenti ……:)))
S-a gindit, in Romania, vre-un antreprenor sa faca firme in care sa lucreze persoane numai peste 50 de ani?
Exemplul lui George este unul din acei directori din Romania care probabil “s-a afirmat” in contextul “setului de competente Dimbovitene”. Ce valoare reala de piata au acele competente??”:)))
Dar sint o gramada de domenii unde trebuie experienta si competente reale.
Ce preferati, un meserias cu 20 de ani experienta sau 5 ani?
Să specificăm „în contextul setului de competențe dâmbovițene dintre 1990 și 2000” pentru că între timp s-au mai rafinat și competențele astea dâmbovițene. În ultimii doi-trei ani mulți tineri care lucrează aici la multinaționale prind ușor joburi afară – ceea ce înseamnă că au căpătat și competențele dâmbovițene o oarecare valoare de piață. Vorbesc de ultimii doi-trei ani pentru că mă raportez la cunoștințele mele cu vârste 50+/- 10% ai căror copii sau copii de prieteni abia de câțiva ani lucrează.
Treaba asta cu multinationalele trebuie luata cu ceva “sare si piper” pentru ca in esenta aceste multinationale nu sint nici niste organizatii caritabile si de multe ori nici meritocratii.
Exemplul care ajuta sa sustin afirmatia este situatia prezenta din USA, de cind este presedinte Donald J Trump.
S-a mai “strins surubul” cu vizele pentru cei cu “calificari speciale” si ce s-a intimplat?Exact nimica!!
Nu vine automat tinarul indian care are un salariu de $70K ci firma angajeaza tinarul american cu $110.
Ideia este ca multinationalele sint interesate de profit in primul rind, in al doilea rind de profit si in al treilea rind de profit.
Exporta munca unde este mai ieftin, importa tineri care sint mai ieftini decit cei din tarile de origine etc.
“Competentele Dimbovitene” de care ne referim nu au avut si nu vor avea niciodata o reala valoare, pentru ca nu produc valoare adaugata.
Tineri care sint cooptati in centre de cercetare, in R&D, in universitati etc. sint valoarea reala.
Mike, e devreme sa spui ca nu s-a intamplat nimic. Rezultatele immigration ban se vad pe termen lung. Sa nu ajunga americanii sa faca shopping la supermarket in Mexic sau Canada 🙂
Vorbesc in mod constant cu niste englezii mari fani Brexit si deja au tras concluzia ca totul e in regula, ca totul va fi mai bine dupa Brexit. Asta pentru ca lira nu s-a prabusit, iar consumul in UK a ramas la un nivel ok dupa iunie 2016. Eu care le vand produsele in parte din UE vad altceva: clienti care deja sunt reticenti la a cumpara echipamente made in UK pt ca se gandesc cum o sa importe piese din UK dupa Brexit ! Iar o multinationala care in 2015 anunta cu pompa ca va construi in 2017 o fabrica in UK acum a luat decizia de a aplica optinea 2 din 2015: Cehia.
Sint citeva concepte care nu cred ca le cam poti evita:
1. politicienii sint alesi de electoratul lor. Cel din UK nu este ales din cel din Cehia etc. si politicianul UK este interesat de electorul din UK.
2. Exista tari cu moneda liber convertibila unde politicienii la putere au anumite leviere. De exemplu se vorbeste despre avansurile Chinei etc. Citi vor accepta plata in Rimimbi (asa se numeste moneda chineza pentru cei care nu stiu).
Florine, nici eu nu cred ca “avantajul comparativ” nu este adevarat.
Dar, sint sigur ca va fi o reasezare si recalibrare de 4-8 ani, dupa care se va relua trendul natural al globalizarii.
Daca nu, “elitele” politice risca sa fie scoase cu matura …
Avantajul intregului process poate fi si faptul ca daca cei, multi saraci si disperati, au trebuit sa se descurce, de multe ori plecind din tara lor, iar politicienii “se descurcau” cu “bani europeni” si investitii straine ( din care furau X%) se poate schimba povestea si masele pot sa ceara ca alesii lor sa fie mai responsabili, mai eficienti etc.
Asta e la ce se referea DJ Trump cind spunea la inaugurare ca este vorba de o miscare/”movement” si ca America ar vrea sa conduca de acuma incolo prin exemplu si nu prin forta.
Si vorbind de exemplu….DJT a inghetat angajarile in guvern si a inghetat salariile functionarilor….in Romania se vorbeste de mariri de salarii de 45%.
Sa vedem cum va fi cind va veni scadenta….
Nu știu, mie mi se pare că te contrazici și sari de la una la alta. Ai vorbit inițial de competențele dâmbovițene ale directorilor și apoi m-ai trecut la cele din cercetare? Ok: la nivel de Olimpiade Internaționale stăm foarte bine. Deci competențele dâmbovițene sunt ok până la 18-19 ani, verificate competițional. Pentru cei de peste 19 ani ce argumente mai poți invoca în afară de competiția de pe piața muncii? Atât timp cât tinerii ăștia își găsesc ușor joburi afară nu poți să spui că aceste competențe autohtone nu au o reală valoare și nu produc valoare adăugată că atunci nu i-ar mai lua nimeni în străinătate, nici la facultăți, nici la joburi. Măcar produc profit că e mai mică cheltuiala cu ei și tot e un câștig pentru firma din străinătate. Am impresia că și tu tot pe aici ți-ai format primele competențe că n-ai plecat de prunc pe-afară, că altfel nu stăteai să scrii la GB pe blog. M-am aprins că sufăr de o formă de naționalism. 🙂 Scuze.
Nationalismul cumpatat este departe de a fi un pacat, Dorina.
Hai sa iti raspund in ordinea inversa a ideilor expuse de tine.
1. Ca sa imi raspund unor nedumeriri interioare acuma citiva ani am facut o “reconciliere” intre ce am invatat in Ro si daca mi-a folosit la ceva. Am luat fiecare materie din liceu si facultate si spre marea mea uimire mi-am dat seama ca sau am trecut ca “gisca prin apa” (ca mai toti in Ro) sau nu mi-a folosit la nimica, ca era materia perimata!!
Deci educational, sau academic, din Romania m-am ales cu zero barat cum se spune.
2. Tineri de care zici au ceva competente si sint angajati in strainatate, dar e foarte folositor sa se inteleaga daca ei competitioneaza pe cost sau pe valoare. Totdeauna vei gasi pe cineva mai ieftin si la 35-45-55 de ani daca competitivitatea ta e bazata pe cit esti de ieftin …. intelegi tu….
3. Ce folos de pe acele Olimpiade internationale?!
Acuma citiva ani a venit o delegatie din Singapore sa studieze sistemul educational american. Pe americani i-au apucat ametelile si pur si simplu au intrebat:
– De ce a-ti venit sa studiati sistemul nostru cind voi “rade-ti tot” in toate olimpiadele, “rade-ti” tot la teste, va clasati cu citeva pagini inaintea noastra etc. ?!?!
– Domnul Lee, caci el personal conducea delegatia, a raspuns:
“Caci se pare ca atit sintem si noi in stare: sa scriem teste!!
Si tot scriem bine testele astea de 15 ani, dar avem, procentual, o infima parte din brevetele voastre, din publicatiile voastre, din inventiile voastre, din “start-up” urile voastre.
Scriem teste ca sa va dovedim ca merita sa ne angajati!!”
4. “Competente dimbovitene”…precum zicea George, ca sa “reusesti” in Ro iti trebuie alt set de competente decit in strainatate. Dar numara-mi tu mie, pe degetele de la miini, citi Romani stii in esaloanele de top din Vest? Sau roaga-l pe George sa iti scoata din “baza lui de date” (mai eficient ar fi direct de pe LinkedIn, ca sintem in 2017!)?
Oare problema noastra reala nu o fi aceia ca “we believe in our own bull shit”, de la toate balivernele acelea cu “romancele sint frumoase” pina la “sa vezi ce olimpici mai avem” ?
Asta e si o foarte buna metoda de manipulare…spune-i omului simplu ca e frumos, destept etc. etc. 🙂 🙂 🙂
1. Eu nu am trecut ca gâsca prin apă prin școală, ceea ce mi-a ajutat enorm mai ales când a trebuit să par cultă sau inteligentă. În plus, pentru că am înțeles ceea ce am studiat mă ajută să înțeleg părți din ceea ce mă înconjoară.
2. Tinerilor nu le pasă. Am doi copii din ăștia. Îi doare-n paișpe de ceea ce spui tu.
3. Folosul e pentru participanți și pentru cei care-i iau drept exemplu pe premianți ceea ce-i ambiționează, nu pentru popor 🙂
4. Tinerii pe care i-am exemplificat abia s-au angajat de doi-trei ani, n-aveau când să ajungă în top.
„We believe in our own bull shit” este chiar definiția naționalismului iar eu deja m-am demascat în acest sens.
Cum să fie manipulare „româncele sunt frumoase” „să vezi ce olimpici mai avem”. Româncele SUNT frumoase iar olimpici premiați avem berechet.
Manipularea e: „noi, românii suntem deștepți”. Suntem, dar nu toți! :))))
2. Ai perfecta dreptate ca la tineri nu le pasa! Si eu sint masca de cit de bine au acceptat ceea ce unii denumesc sofisticat “the gig economy”…azi esti sef la facut fotocopii, miine esti “floater” la un proiect (adica nu e clar ce faci!) de fond de pensii mai bine uiti etc. Sint masca cind mai aud cite un tinar, calificat, cu studii, care imi spune mindru ca a ajuns manager cu un salariu ( sint intr-o pozitie in care pot sa vad si singur salariile multora…) pe care parintii lui l-ar fi luat lucrind pe banda de asamblaj!!
Si culmea, cind Trump le vorbea de “good jobs” care au disparut versus “bad jobs” care ii asteapta se uitau la el ca la ceva foarte ciudat! Nici nu stiau de ce vorbeste!
4. Nici nu o sa ajunga niciodata in top. In top se ajunge mai degraba in functie de un anumit profil pe care il ai. E cam cum este cu femeile….se vorbeste mult de equitate si egalitate, sint citeva exemple care sint tot aratate dar daca faci o socoata ramii mirat cit sint de subreprezentate in top.
Dar e OK si daca reusesc sa se faca indispensabili, sau anevoios de inlocuit, si isi incaseaza acolo frumos niste sume mai rotunjoare….
Cool ca esti nationalista! E cool si chestia ca “romanii sint destepti dar nu toti” :))))
@Dorina
re: “2. Tinerilor nu le pasă. Am doi copii din ăștia. Îi doare-n paișpe de ceea ce spui tu.”
Poate nici nu e asa de rau asta.
Tot se spune ca noi, babyboomeri, am supt tot de la societate si i-am lasat copiilor pusculita goala :)))
Daca-i doare in paispe, cum spui tu Dorina….avantaj noi :))))
Daca stau sa ma gindesc la exemplul ala a lui George, cu nenea care a ramas pe tusa pe la 50+….. daca in “anii lui de glorie” a supt cit un departament intreg de din aia pe care ii doare in paispe ….. parca nici nu e asa rau de el !!
servus Mike B
daca iti aduci aminte de “Doua Loturi” – in interpretarea lui Birlic….hazul si drama este atunci cand Lozul este necashtigator…
Servus “un domn”.
Imi aduc aminte de Birlic, dar nu de “Doua Lozuri”. In mod sigur am sa il caut pe Net!
M-am uitat recent la “Taxi Driver” si “La Dolce Vita”!
In curind plec, sa scap de vreme, la Playa del Carmen. Am aranjat cu o cunostiinta sa merg cu niste cunostiinte locale de ale lui la un film intr-un cinematograf local.
Stii, ca cele din Romania de demult…..ca Patria din Bucuresti.
Nevasta-mea tot face misto de mine cum ca am abia asteapta sa ma vada doua ore in scaunele alea ca bancile de scoala din Ro :)))))
servus
cand ai o stare..vizioneaza http://www.cinemagia.ro/filme/caini-590859/
p.s nu uita sa organizam “mamaliga session” de la Maramu, cand ajungi la Bucuresti !
@un domn,
Multumesc, “un domn”. Imi place sa ma uit la filme originale.
Si o sa organizam si noi un “mamaliga session” cind ajung in Romania.
Se prea poate ca va trebui sa ajung prin zona Golfului si asta chiar inspre vara, pina ajung in Ro! Ma indoiesc ca este ceva de invidiat !
vara este ok; am o sursa de cas de buna calitate, poate fac rost si de niste faina de “pasat” (acea faina de porumb cu granulatie un pic mai mare..si cu un touché afumat…)
trebe sa ne organizam ca am pomenit de a de ceva vreme..evidebt horinca sa o punem la congelator, am identificat pe cineva care face o licoare magica din pere..la 20 km de baia Mare intr o zona..unde nu coseste vara iarba pentru ca o specie rara de fluturi sa isi faca “treaba”(localitatea este intre Copalnic Manastur si Coas)
@un domn,
Napai nici sa te dai total peste cap nu trebe!
Horinca si palinka sa avem ca aceea ne “inflacareaza” imaginatia de putem sa simtim gust de mamaliga chiar daca am minca caviar iranian!
Eu am pe acolo niste palinka, intoarsa de doua ori, dar e de pruna. Din aia de iti zvicnesc ochii…..
De fapt am o bucata de pamint intr-un sat uitat, asezat intr-o vaioaga, care are o biserica din 1600 si ceva si 240 de suflete ( parca 70 de “cosuri”…case). “Principala activitate economica” este …pruna, cu ajutorul careia iarna le trece mai hacana decit in superproductiile SciFi din Hollywood! Vad si HD si 3 D si tot ce vrei …:)))
“Vreun”. “Sunt”. Sa ne revoltam, corect, dar in limitele normelor gramaticale :).
Ai perfecta dreptate, Cristina. 🙂
Buna ziua ! Da , este trist si real ce se intampla. Regulile s-au schimbat in timpul jocului. Capacitatea de adaptare a fost testată pana la extrem. Lumea functioneaza dupa alte principii , uneori e nevoie de pasi în lateral, in spate, sau de repetarea unei portiuni. Important este sa nu ne oprim. Curaj !
Cheia supravietuirii speciilor este adaptarea. Valabil si pt specia de manager. Demnitate&valoare vs adaptabilitate? Adaptabilitate fortata sau asumata? Stejar sau bambus? A nu se confunda cu presul.
Asta cu “nu te mai vrea nimeni dupa 50” e o poveste in care nu cred. Eu am angajat un om de 50 de ani cu mare bucurie pentru ca avea un CV impresionant si mi-a dovedit cu varf si indesat ca are acea experienta, atat la interviu cat si dupa. Conteaza foarte mult cu ce bagaj de cunostinte ajungi la 50, nu varsta in sine. Sunt foarte multi care se plafoneaza din diverse motive, chiar dupa varsta de 30 de ani, punand cica alte lucruri mai importante in prim plan cum ar fi pescuitul, hiking-ul, cititul de romane politiste, etc. Problema e ca acesti oameni uita un lucru esential: dpdv financiar trebuie sa supravietuim, si nu exista decat 3 variante:
a) castigi la loto
b) te perfectionezi in ceea ce faci in continuu
c) iti faci afacerea ta si hopefully o sa traiesti ok
asa-i
@dorina
Cred ca sa fii premiant la scoala iti da o masura gresita a capacitatilor tale (nu in toate cazurile). Pana la urma conteaza cat de bine te descurci dupa scoala, nu la scoala.
Eu ador statisticile. De asta îl întreb pe George să știu dacă am vreun pic de dreptate când întreb pentru că în microstatistica pe care o țin eu (adică persoanele pe care eu le cunosc) cei care au fost premianți au rămas premianți (într-o formă sau alta) până la „50 și” de ani. Toți. Desigur că sunt și premianți la „50 și” care nu au fost premianți și în tinerețe. Aștept răspunsul lui George.
Eu cunosc multi care, spre marea mea uimire, au fost premianti intr-o etapa si au ajuns, nu rau dar neimpresionant in o etapa subsecventa a vietii.
De exemplu olimpici care stau in niste “cubicle”-uri si programeaza.
Chestia ca societatea in care traim nu prea mai poate garanta o crestere reala si atunci spune ca garanteaza …..diversitate!
Lucrurile se schimba, si personajele cu ele, ca in niste usi rotitoare.
Nu construim drumuri dar schimbam billboard-urile si totul pare nou.
Ceva de genul….blocurile alea de linga magazinul Unirea nu s-au mai construit de 30 de ani dar s-au schimbat reclamele acelea mari si pare ceva nou, schimbat.
Asta face ca cei care nu sint in stare sa “se reinventeze” sa dispara sau sa intre in umbra.
Eu am vorbit de oamenii care au fost toată viața premianți. Adică din cei care au făcut totul „ca la carte”. Nu premianți doar pe un segment. Ideea e că și dacă au avut căderi, le-au depășit pentru că au fost de mici învățați să muncească/învețe și să respecte profesorii, regulile, părinții. Micile rebelisme inerente au fost nesemnificative. Nici măcar unul dintre ei nu suferă de misecuvin-ism. Eu așa cred, că dacă ai fost mereu de succes (care desigur că e relativ în funcție de sistemul de referință ales) ai șanse mai mari în viață decât cei care au ajuns de succes după 23-25 de ani.
Dar dacă tu consideri că un om de succes este cel care este impresionant toată viața lui, recunosc, nu știu pe nimeni outstanding 24/7. Presupun că am idealuri prea modeste? Sau poate tu prea înalte?
Eu nu cunosc decit oameni reali, cu slabiciuni si puncte mai tari, care incearca si ei sa se adapteze.
Ce virsta au copii?
Copiii mei? 25,5 și 24
3 copii?
Doi. M-am grăbit să scriu: 25 de ani și jumătate și 24. 🙂
Si pe unde s-au aciuit?
Elveția și Olanda
servus Mike
in Romania avem o animozitate creata/intretinuta de INTREAGA clasa politica si teocratic se rasfrange si asupra invatamantului; “antrenamentul” copilariei din romania il caleste pe viitorul adult de “animozitatea” din vest (Slava Domnului la est NU merge cineva Normal la Cap); o etapa sumara dar relevanta a fost participarea adolecentului meu la doua tabere culturale in Anglia, la Ascot, acum la 17 ani il simt si vad matur si stapan pe nazuintele lui (este “posedat” de matematica si fizica, are luat din clasa a IX a FCE,….si l am trimis la targurile de universitati straine care anual se desfasoara in Bucuresti); sa raman in spatiul UK, romanii se adapteaza foarte repede acolo, si “bastinasii” ii asimileaza cu placere (un mecanic foarte bun in instalatii sanitare/hidraulice – a prins un contract pe 5 ani la renovari si arhitectura a sistemelor de instalatii in Londra…pur si simplu il tin englezii acolo cu “arcanul”…); problema alergiei bastinasilor la migranti e legata de cum si cand si cat vrei sa te integrezi in Noua Comunitate, or, derbedeii si “villains” din romania..nu sunt bine primiti..nicaieri..poate gresesc, as simt si asa am vazut,simtit
@ un domn,
Va trebui sa avem grija sa nu “ne imbibam” prea tare inainte de a discuta subiecte mai importante.
Treaba asta cu “juniorii” nostri este importanta. ( …nu am reusit sa vad filmul Bacalaureat, abia astept sa ajung in Europa sa il vad).
Povestea asta cu “batinasii” si imigrantii in Vest este foarte complexa cum este si problema studiilor in Vest. Sint citeva puncte care pot fi zise totusi repede:
– trebuie vazut ca destinatia este in plina schimbare! De aceia se si intimpla contra reactia la care asistam. Ajungi in US si 35% din populatie este hispanofona, ajungi in Franta si nu mai stii cine este francez si cine este de origine maghrebina, ajungi in Londra si arata ca in Karachi etc. Intelegi la ce ma refer. Problema nu este culoarea pielii si nici diversitatea in sine. Problema este ca acele minoritati care devin majoritati se considera in primul rind algerieni si dupa aceia francezi (sau deloc), turci nu germani etc.
Ce vreau sa spun este ca inteleg dorinta parintilor din Romania de a-si vedea copii plecati dar am foarte mare indoieli ca acei parinti au o perspectiva clara asupra dinamicii si “modus operandi”ului de la destinatie. De asta putem vorbi.
– daca “juniorul” are o atractie pentru stiintele exacte si este analitic, asta poate sa il ajute enorm daca vrea sa functioneze in West. Daca ajungi sa cunosti societatea de aici ramii perplex de deficitul existent, care parca se adinceste din ce in ce mai tare!
Educatia STEM (science, technology, engineering and mathematics) e la pamint !
– “marile universitati”…cred ca criza ce urmeaza in West este legata de universitati.
Universitatile sint un business si trebuie avut foarte mare grija cum si in care iti investesti timpul si banii. Si ma refer aici chiar de universitatile de top, care au campusuri in China, Golf etc. si clase enorme. MBA de anul trecut de la Harvard Business School avea vre-o 980 de absolventi numai in US!! 980 !!! Pe linga asta dai citeva zeci de mii si iti dau cite o foita de hirtie (aka diploma), ceva de genul Advanced Management Course etc. De asta putem vorbi. Cunosc mechanismul f bine…
servus Mike B
nu il simt motivate sa se stabileasca “acolo” in afara Romaniei, acum exploreaza ce/de ce/cum isi poate largi orizontul Cognitiv; la protestetel din februarie a venit cu mine, a vrut sa vada/sa auda sa inteleaga de ce Noi ne revoltam impotriva P$D (Ciuma Rosie) , impotriva hotilor si a coruptiei, acest fapt INCA nu l a determinat sa avanseze cu ideea de a pleca din Romania..for good, eu NU il incurajez in nici o directive, il incurajez pentru studiu (in US avem in familie un prof de mate ce preda la o Universitate si este un model motivational pentru El, Juniorul meu..)
sarutmana Dorina
Chapeau Bas ! Respect pentru Job ul tau de Parinte Well Done !
baietii mei sunt mici (17, respectiv 9 ani) si lucrez cu ei !
Mulțumesc. Sper să confirme și pe viitor că a fost welldone. Noi am făcut our best. 🙂
@Dorina & “un domn”,
Sintem aici pe schimbam idei, sa invatam….( eu tocmai am invatat ceva de la Florin!).
Iata un aspect la care nu stiu daca v-ati gindit: antipatia pe care o au populatiile locale fata de imigranti.
In USA si UK era de departe cel mai putin vizibil, si iata ca tocmai acolo s-a spart buba!
Am inteles ca in Ro este un scop inca din copilarie sa se plece si parintele care isi impacheteaza copilul mai eficient simte ca si-a facut treaba mai bine. Acelasi parinte trebuie totusi sa stie ca isi trimite copilul intr-un mediu unde exista un anumit grad de animozitate.
Nu am un raspuns la o intrebare referitoare la ce se poate face!
”cat de bine te descurci ” sună foarte dificil 🙂
Rusine pentru postarea unei astfel de fotografii. România rămâne plină de nesimțiți care se cred inteligenți. Ca matale.
Hei, fotografia e o metaforă! Ce ai?
George, am o întrebare: dacă tot ai strâns info despre ei și le păstrezi, câți dintre oamenii aștia au fost premianți reali în liceu, școală generală (mă refer măcar la olimpiade naționale) și câți au făcut super-facultățile unde se intra greu și se ieșea și mai greu? Eu bănuiesc că majoritatea dintre ei au devenit premianți abia după 25 de ani când au prins superjoburi și au crezut că sunt superdeștepți și de asta le merită.
Nu stiu, dar logica ma face sa cred ca ai dreptate. GB
E trista povestea descrisa si uneori adevarata.Important este ca atunci cand nu mai esti acolo sus sa stii sa faci ceva util ca sa poti supravietui daca nu la fel macar asemanator.Managerii care nu incearca sa se perfectioneze si sa invete ceva concret nu sunt manageri.Trebuie sa fii pregatit oricand pentru altceva.Simbolul demnitatii pentru mine e regele Mihai care a pierdut tot dar a stiut sa munceasca si nu a vazut in munca o umilireA trait demn si a muncit demn.Exista si cazuri in care managerii gasesc de lucru la fel de bine dar si situatia foarte reala in ROmania cand dupa 50 de ani nu te mai vrea nimeni desi ai experienta .Si sunt multe domenii unde e nevoie de cei cu experienta pornind sin zona financiara si continuand cu businesul din industrie