L-am văzut de departe pe căţel, am încetinit şi am oprit lângă el. Sâmbătă dimineaţa, eram pe câmp. S-a apropiat puţin, dar nu a îndrăznit mai mult. Când a văzut că mă uit la el, a întors capul, parcă ruşinat. Când m-am prefăcut că nu mă uit la el, iar se uita la mine, şi din nou întorcea privirea când mă uitam la el. Mirela, nevasta lui frate-meu, mi-a dat nişte plăcintă să am cu mine, pe drum. Mirela face o plăcintă bestială, încep mă gândesc la ea cu o săptămână înainte să ajung la ei, în Galaţi. Ea ştie, şi când mă duc eu, face o plăcintă foarte mare, fiindcă mănânc multă acolo, apoi iau şi la mine, ce mai rămâne. M-am gândit dacă să-i dau şi căţelului din plăcinta mea. Am stat mult pe gânduri. M-am tot gândit, încercând să-mi aduc aminte dacă mai am şi altceva de mâncare în bagaje, dar nu mai era nimic. Când vedea că mă gândesc, câinele se uita la mine, îl vedeam cu coada ochiului. Dar când întorceam şi eu privirea către el, întorcea şi el capul în altă parte, însă îl vedeam că şi el se uita la mine, tot cu coada ochiului. Am stat mult să mă gândesc dacă să-i dau din plăcinta făcută de Mirela. Nu i-am data până la urmă. I-am făcut nişte poze, m-am suit în maşină şi am plecat. Pe drum am văzut un om, m-am gândit să-i dau nişte bani, să îşi oprească el jumătate, şi de cealaltă să ia nişte mâncare să-i dea căţelului. Nu i-am mai dat nici lui banii, până la urmă. Ieri am terminat plăcinta de la Mirela, şi de fiecare dată când mâncăm câte o bucată, mă gândeam dacă nu ar fi trebuit să-i fi dat şi căţelului. Mai ales că erau multe bucăţi, nu doar una. M-am gândit şi marţi, şi astăzi, la masa de prânz. Mâncam altceva, desigur, nu plăcintă, pentru că aceea se terminase, însă tot mă întrebam dacă nu ar fi trebuit să-i dau şi lui o bucată, sau măcar o jumătate dintr-o bucată. Mi-am zis că dacă aş fi rupt o bucată în două, m-aş fi murdărit pe mâini şi nu aveam unde să mă spăl. Însemna, deci, am făcut bine că nu i-am dat o jumătate de bucată de plăcintă. Cred că şi anul viitor o să mă întreb dacă nu ar fi trebuit să-i dau o bucată de plăcintă, sau poate chiar două. De fiecare dată când o să trec prin Ţăndărei. Pentru jumătate de bucată am conchis deja, nu aveam unde să mă spăl, aşa că mai bine că nu i-am dat. Mi-am amintit că odată cineva spunea că nu le place căţeilor plăcinta. Sunt sigur că aşa este. Şi, în plus, Raluca îmi tot spune să nu-i dau dulciuri lui Oskar, că nu le face bine. Deci, i-am făcut un bine căţelului că nu i-am dat plăcintă!
Pacat ca n-ai impartit placinta cu catelul. Pacat pentru timpul si zbuciumul ulterior.
Uneori este mai usor sa facem ceva fara a cantari foarte mult, mai ales daca este vorba de lucruri simple si in felul asta nu ne mai intebam “Si daca…?”
Spor in toate!!
Foarte bine că nu ai dat. Acest obicei de hrănire creează o legătură care este distructiva pentru animal. La fel se întâmplă și cu hrănirea urșilor de către diverși tembeli. Le zic tembeli pentru ca deși sunt o grămadă de informații și chiar amenzi ei continuă. Felicitări pentru decizie care da nu e chiar ușoară.
Raspunsurile la acele intrebari post factum sunt mecanisme de aparare ale Eu-lui iar constientizarea lor e o calitate foarte rara. Oare care ar fi decizia daca situatia s-ar repeta in exact aceleasi conditii?
Essay-ul este bun.
In primul rind nu este lung si dezlinat. In al doilea rind are niste “intrebari deschise”. Citeva reflectii/puncte.
1. rasa canina are reflexe foarte bune dar nu are inteligenta ptr. ca nu are constiinta de sine. Un canin, patat pe blana si pus in fata unei oglinzi nu realizeaza ca el este reflectia din oglinda. Multi atribuie caninilor tot felul de atribute, dar problema este cu ei nu cu caninii ( …apropos, iubesc ciini …am crescut cu ciini de rasa linga mine!)
2. Zaharul este o substanta chimica. Daca sintem dependenti chimic de el este trist. Sa il mai dam si la altii e si mai trist !!
3. Un canin poate sa traiesca mult fara nici un fel de hrana.
Ca si un uman, de altfel. 3-4 saptamini fara nici un fel de problema de sanatate.
Pentru ca lucrul asta te roade, ai scris si articolul.
Constientizezi faptul ca ai avut un moment, ai actionat intr-un anumit fel iar acum ai indoieli legate de actiunile de atunci?
Poti analiza ce s-a intimplat si sa consideri momentul o lectie.Din care sa ai de invatat ceva pe viitor.Sau doar o intamplare pe care sa o uiti dupa o scurta vreme.
Timpul nu se mai intoarce inapoi, actiunile ne definesc.
Depinde de fiecare daca doreste ca fiecare zi sa fie o oportunitate pentru o dezvoltare ca om si sa actioneze cu inima sau cu logica.
Pana acum predominanta este logica.
“Mirela face o placinta bestiala, incep ma gandesc la ea cu o saptamana inainte sa ajung la ei, in Galati. Ea stie, si cand ma duc eu, face o placinta foarte mare, fiindca mananc multa acolo, apoi iau si la mine, ce mai ramane. M-am gandit daca sa-i dau si catelului din placinta mea. Am stat mult pe ganduri. ” QED
PS. Nu trebuie puse intrebari existentiale aici, cum spune englezu’, ” esti ceea ce esti”, dar este un semn care este la o rascruce de drumuri.Poti merge in continuare pe acelasi drum sau sa alegi o schimbare majora.
Este ca o iesire de pe autostrada, este semnalizata de cateva panouri care te avertizeaza ca te apropii de ea (anumite evenimente din viata).Poti ignora panourile si sa gonesti in continuare pe autostrada.
Sau poti incetini, alege iesirea si apoi sa continui drumul pe un drum de tara.
Unde viteza nu este totul, este mica, dar ai timp sa te bucuri de peisaj si condusul devine o bucurie si relaxare .(Drumul poate duce catre casuta de vacanta aflata in munti, inconjurata de copaci si cu o priveliste uimitoare).
Dar asta se poate afla doar daca esti dispus sa urmezi drumul asta.
Altfel, mergi pe autostrada cu viteza, urmezi viata de zi cu zi si nu-ti bati capul cu “vise”. Vaya con Dios
E facuta rulouri, cu mai mult aluat si mai putina branza. Cele de pe la restaurantele din Bucuresti au numai branza, putin aluat, sunt mai degraba niste budinci…
GB
:)) Puteai sa-i dai si lui o felie, acuma o sa te tot mustre constiinta! El ti-a oferit cateva clipe de incantare ai amuzament, sunt tare simpatici cand se ‘rusineaza’ asa, mai ales ecpresia ochilor!
O data, am trait si eu ceva asemanator, pe acelasi traseu. Asteptam la bariera si doi caini erau la cersit. Se vedea ca stiu foarte bine ce fac, aveau o strategie in toata regula! Luau toate masinile la rand: veneau la geamul tau si se uitau insistent, asezati in coada. Asteptau secunde bune, poate chiar un minut, cautand sa-ti prinds privirea. Apoi treceau la urmatoarea masina si scena se repeta. Cel din fata mea le-au dat ceva, iar unul dintre catei a mancat tacticos, linistit, nu a hapait, in timp ce celalat astepta rabdator, stand in coada. Apoi amandoi au venit la masina noastra… N-am avut nimic sa le dau, si nici nu am vazut ce au facut cei din spate. A trecut trenul si a trebuit sa demaram. Dar am ramas cu scena asta memorabila si mi-a parut rau ca nu am avut ce sa le dau cateilor cersetori! Niste placonta ar fi fost chiar foarte buna 🙂
.
Da, asa este.
Mie imi place sa pescuiesc si fac eforturi sa merg fie in Delta, fie pe baltile private; imi e destul de greu: costa multi bani si timp. Daca as trece pe langa Belina si m-ar vedea proprietarul, s-ar uita la mine si s-ar gandi: sa-i dau si lui o bucata din domeniul meu, sa pescuiasca si el?… Eu as astepta oarecum rusinat, ca acel catel surprins de GB. Si proprietarul nu mi-ar da nimic, gandindu-se ca, desigur, nu mi-ar placea sa am si eu o bucatica din Belina; si ar pastra-o doar pentru el si familia lui.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (13)
Pacat ca n-ai impartit placinta cu catelul. Pacat pentru timpul si zbuciumul ulterior.
Uneori este mai usor sa facem ceva fara a cantari foarte mult, mai ales daca este vorba de lucruri simple si in felul asta nu ne mai intebam “Si daca…?”
Spor in toate!!
Salut GB, plec de la premiza ca personajele sunt fictive. Sper sa va amuze
1. Personajul viziteaza fratele odata pe an
2. Are o relatie speciala cu Mirela ( Repetat numele de 4X, se gandeste cu o saptamana inainte la ea)
3. Relatia e reciproca ( Ea stie ca imi place)
4. Fratele nu trebuie sa stie pentru ca ii va face rau ( treaba cu zaharul)-de ce nu i se mentioneaza numele?- Sau e Oskar?
5. Tandarei e usor ocolitor destinatiei? (framantarile ii distrag atentia de la drum) – Galati -Braila -Slobozia e drumul drept
6. Catelul e de fapt femela si pare sa aiba pui, din poza cu “privirea rusinata”…
7. Placinta se consuma dimineata – din text reiese ca au fost 4 bucati – tot atatea de cate ori se repeta Mirela in text.
8 punctul 4 pentru concluzie + murdaritul mainilor in cazul in care i-ar da- ambele personaje pierd , Deci decizia de a nu-i fi dat pare cea corecta
Foarte bine că nu ai dat. Acest obicei de hrănire creează o legătură care este distructiva pentru animal. La fel se întâmplă și cu hrănirea urșilor de către diverși tembeli. Le zic tembeli pentru ca deși sunt o grămadă de informații și chiar amenzi ei continuă. Felicitări pentru decizie care da nu e chiar ușoară.
Raspunsurile la acele intrebari post factum sunt mecanisme de aparare ale Eu-lui iar constientizarea lor e o calitate foarte rara. Oare care ar fi decizia daca situatia s-ar repeta in exact aceleasi conditii?
Nu o sa mai opresc masina, spunandu-mi ca ma grabesc sa ajung la destinatie… GB
Bunatatea si darnicia e un subiect cu care ne place sa ne laudam,dar cand suntem singuri aceste caracteristici se pierd .
Ai apărut iar!
Essay-ul este bun.
In primul rind nu este lung si dezlinat. In al doilea rind are niste “intrebari deschise”. Citeva reflectii/puncte.
1. rasa canina are reflexe foarte bune dar nu are inteligenta ptr. ca nu are constiinta de sine. Un canin, patat pe blana si pus in fata unei oglinzi nu realizeaza ca el este reflectia din oglinda. Multi atribuie caninilor tot felul de atribute, dar problema este cu ei nu cu caninii ( …apropos, iubesc ciini …am crescut cu ciini de rasa linga mine!)
2. Zaharul este o substanta chimica. Daca sintem dependenti chimic de el este trist. Sa il mai dam si la altii e si mai trist !!
3. Un canin poate sa traiesca mult fara nici un fel de hrana.
Ca si un uman, de altfel. 3-4 saptamini fara nici un fel de problema de sanatate.
Pentru ca lucrul asta te roade, ai scris si articolul.
Constientizezi faptul ca ai avut un moment, ai actionat intr-un anumit fel iar acum ai indoieli legate de actiunile de atunci?
Poti analiza ce s-a intimplat si sa consideri momentul o lectie.Din care sa ai de invatat ceva pe viitor.Sau doar o intamplare pe care sa o uiti dupa o scurta vreme.
Timpul nu se mai intoarce inapoi, actiunile ne definesc.
Depinde de fiecare daca doreste ca fiecare zi sa fie o oportunitate pentru o dezvoltare ca om si sa actioneze cu inima sau cu logica.
Pana acum predominanta este logica.
“Mirela face o placinta bestiala, incep ma gandesc la ea cu o saptamana inainte sa ajung la ei, in Galati. Ea stie, si cand ma duc eu, face o placinta foarte mare, fiindca mananc multa acolo, apoi iau si la mine, ce mai ramane. M-am gandit daca sa-i dau si catelului din placinta mea. Am stat mult pe ganduri. ” QED
PS. Nu trebuie puse intrebari existentiale aici, cum spune englezu’, ” esti ceea ce esti”, dar este un semn care este la o rascruce de drumuri.Poti merge in continuare pe acelasi drum sau sa alegi o schimbare majora.
Este ca o iesire de pe autostrada, este semnalizata de cateva panouri care te avertizeaza ca te apropii de ea (anumite evenimente din viata).Poti ignora panourile si sa gonesti in continuare pe autostrada.
Sau poti incetini, alege iesirea si apoi sa continui drumul pe un drum de tara.
Unde viteza nu este totul, este mica, dar ai timp sa te bucuri de peisaj si condusul devine o bucurie si relaxare .(Drumul poate duce catre casuta de vacanta aflata in munti, inconjurata de copaci si cu o priveliste uimitoare).
Dar asta se poate afla doar daca esti dispus sa urmezi drumul asta.
Altfel, mergi pe autostrada cu viteza, urmezi viata de zi cu zi si nu-ti bati capul cu “vise”. Vaya con Dios
M-au impresionat si amuzat framantarile Dumneavoastra din intamplarea cu simpaticul animal, dar si mai si as vrea si eu reteta de placinta!
E facuta rulouri, cu mai mult aluat si mai putina branza. Cele de pe la restaurantele din Bucuresti au numai branza, putin aluat, sunt mai degraba niste budinci…
GB
:)) Puteai sa-i dai si lui o felie, acuma o sa te tot mustre constiinta! El ti-a oferit cateva clipe de incantare ai amuzament, sunt tare simpatici cand se ‘rusineaza’ asa, mai ales ecpresia ochilor!
O data, am trait si eu ceva asemanator, pe acelasi traseu. Asteptam la bariera si doi caini erau la cersit. Se vedea ca stiu foarte bine ce fac, aveau o strategie in toata regula! Luau toate masinile la rand: veneau la geamul tau si se uitau insistent, asezati in coada. Asteptau secunde bune, poate chiar un minut, cautand sa-ti prinds privirea. Apoi treceau la urmatoarea masina si scena se repeta. Cel din fata mea le-au dat ceva, iar unul dintre catei a mancat tacticos, linistit, nu a hapait, in timp ce celalat astepta rabdator, stand in coada. Apoi amandoi au venit la masina noastra… N-am avut nimic sa le dau, si nici nu am vazut ce au facut cei din spate. A trecut trenul si a trebuit sa demaram. Dar am ramas cu scena asta memorabila si mi-a parut rau ca nu am avut ce sa le dau cateilor cersetori! Niste placonta ar fi fost chiar foarte buna 🙂
.
Da, asa este.
Mie imi place sa pescuiesc si fac eforturi sa merg fie in Delta, fie pe baltile private; imi e destul de greu: costa multi bani si timp. Daca as trece pe langa Belina si m-ar vedea proprietarul, s-ar uita la mine si s-ar gandi: sa-i dau si lui o bucata din domeniul meu, sa pescuiasca si el?… Eu as astepta oarecum rusinat, ca acel catel surprins de GB. Si proprietarul nu mi-ar da nimic, gandindu-se ca, desigur, nu mi-ar placea sa am si eu o bucatica din Belina; si ar pastra-o doar pentru el si familia lui.