Un tanar head-hunter
Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Revolutie, acum fix 30 de ani. Cu Decretul 54. Se pare ca era a 38-a infiintata in Bucuresti, si intre cele mai putin de o suta din toata Romania, din cate mi s-a spus. Primele recrutari le-am facut in mai 1990, pentru Goupil, o firma frantuzeasca de IT. Apoi au urmat repede altele, in toate domeniile. Nu imi mai aduc aminte de ce, insa nu am pus niciodata un anunt. Nici nu aveam unde si, oricum, oamenii nu erau obisnuiti sa se uite in ziare dupa joburi. Aceste obiceiuri aparut abia cativa ani mai tarziu.
Pentru Goupil m-am dus la ITC si la ICI si am vorbit cu toti, unul cate unul, din birou in birou. Apoi au venit de la IKEA, din Suedia, sa le recrutez doi manageri de cumparari, unul pe ceramica si sticla si altul pe mobilier din lemn. M-am dus la Facultatea de Chimie Industriala, am dat o ciocolata secretarei sefe si mi-a dat registrele cu toti absolventii sectiei de silicati din anii 75-80 (ca sa aiba atunci cam 35-40 de ani, asa cum convenisem cu angajatorul). Am stat zile intregi sa copiez de mana numele si adresele de acasa ale fiecaruia, ca alte informatii nu erau. Le-am trimis apoi sute de scrisori prin posta. Fiindca e-mailul a venit in viata noastra de zi cu zi mult mai tarziu. Unii au raspuns la scrisori si m-am intalnit cu ei. La ceilalti, care nu au raspuns, m-am dus acasa. Cu autobuzul, iar cand era frumos afara, cu bicicleta. Ii impartisem pe cartiere si reuseam sa ajung la cate 3-4 pe zi. Le sunam la usa sa le spun ca vreau sa le dau un job la IKEA. La ce? La IKEA! O sa descriu reactiile “candidatilor”, unii in pijamale si cu nevastele speriate privind intrebatoare din spatele lor, in alt articol, poate cand voi iesi la pensie si imi voi scrie memoriile.
Dar cand au venit recrutarile de contabili si de economisti? ASE-ul e mare, avea mii si mii de absolventi. Acolo, cu ceva in plus la secretare, mai obtineam listele cu nume si adrese si fotocopiate, din cand in cand, daca le prindeam in zile bune. Asa am ajuns la aproape toate facultatile de la Politehnica, la Drept si cine mai stie pe unde. Mii si mii de scrisori trimise, mii de butoane de sonerie la casele oamenilor sau de batai in usa pe la intreprinderi si institutii, mii de ochi holbati cand le spuneam de ce le sun la usa.
Si cand discutam cu cineva, ii intrebam si despre ceilalti colegi ai lor, bineinteles: cine pe unde a ajuns, ce face, ce stie despre el. Sigur, nu toti credeau ca acesta era adevaratul scop al vizitei mele, dar nu prea-mi spuneau asta direct, in fata.
Apoi au inceput sa se mai obisnuiasca, si am avut si surprize de felul “Aaa, chiar va asteptam, mi-a zis fostul meu coleg ca ati fost si la el, si chiar ma intrebam daca ma veti cauta acasa sau la birou.” La BNR a fost cel mai interesant. Erau mai emancipati, acolo ajungeau cei mai buni absolventi. Nu numai ca ma asteptau, dar imi facusera din proprie initiativa si un “program”, niste liste, si mergeam din birou in birou sa vorbesc cu ei. Unii ma asteptau deja cu cafeaua pregatita… 🙂
Apoi a aparut e-mailul si, incet-incet, am rarit vizitele acasa la oameni. Mai ales ca multi imi dadusera si numerele lor de telefon si vorbeam cu ei de la distanta, puteam sa le cer alte nume si numere. Plus ca acum incepeau sa vina si ei la mine la birou. La inceput pentru ca-i sunam eu, apoi si din proprie initiativa. Nici bicicleta nu mi-am mai luat, dupa ce mi-au furat-o pe ultima, pe jos sau cu metroul mergeam din ce in ce mai rar. Am inceput sa ma ingras.
Acum stau cateodata cu un pahar de vin in mana si ma gandesc cum as fi facut eu recrutarile daca revolutia m-ar fi prins pe la la 50 de ani. Ca tot ma someaza atatia sa le spun ce diferente vad eu intre cei de 20 de ani si cei de 50…
Comentarii (29)
Da, la douazeci de ani ai mai mult zvac decat la cincizeci. Mergand pe acelasi principiu, oare de ce ar face cineva un copil la saizeci de ani, avand in vedere ca in cel mai fericit caz o sa traiasca inca vreo treizeci de ani? Cat de bine este pentru copil sa aiba parinti batrani? O sa il afecteze in vreun fel acest lucru?
Are o mama de 25, foarte frumoasa si desteapta, care conteaza in proportie de 90%, asta e cel mai important. Tatii se mai schimba, adesea, dar mamele nu. GB
GB, l-ai fi angajat pe tînărul din poză dac-ar fi venit la tine să-ți ceară de lucru?
Daca si-ar fi pus poza asta in CV, as fi avut rezerve sa-l chem la interviu… GB
Și atunci l-ai fi pierdut pe unu’ care va ajunge printre cei mai buni în domeniu!
BTW, cît din vină aparține firmei de recrutare care angajează un manager prost?
GC
Sunt pierderi colaterale asumate. Ne-ar costa mult mai mult sa ne propunem sa nu pierdem niciun candidat bun, u siguranta ca am pierde bani pe ansamblu. Si nicio firma de recrutare nu garanteaza clientului ca noul angajat e potrivit, ca isi va face treaba, va avea rezultate etc. Nici macar verbal, daramite in scris, contractual. Si astea sunt primele ciuvinte cu care incepem orice discutie cu un nou client/ angajator: Mosule, nu iti pot garanta nimic! Singura garantie este ca voi face tot ce imi sta in putinta, dar nu iti pot garanta vreun rezultat. Cam ca la avocati. Dar angajatorii stiu bine, extrem de rar avem comentarii pe tema asta. GB
De aceea exista
Employment Practices Liability Insurance (EPLI) — a type of liability insurance covering wrongful acts arising from the employment process. The most frequent types of claims covered under such policies include: wrongful termination, discrimination, sexual harassment, and retaliation. In addition, the policies cover claims from a variety of other types of inappropriate workplace conduct, including (but not limited to) employment-related: defamation, invasion of privacy, failure to promote, deprivation of a career opportunity, and negligent evaluation. The policies cover directors and officers, management personnel, and employees as insureds. The most common exclusions are for bodily injury (BI), property damage (PD), and intentional/dishonest acts. EPLI policies are written on a claims-made basis. The forms contain “shrinking limits” provisions, meaning that insurer payment of defense costs—which are often a substantial part of a claim—reduce the policy’s limits. This approach contrasts with commercial general liability (CGL) policies, in which defense is covered in addition to policy limits. Although EPLI is available as a stand-alone coverage, it is also frequently sold as part of a management liability package policy. In addition to providing directors and officers (D&O) and fiduciary liability insurance, management liability package policies afford the option to cover employment practices liability (EPL).
Articolul este din ciclul celor care au ajuns milionari investind 100 de dolari după revoluție. Jenant 🙂
@PA
Exact. Mi-l amintesc pe Butunoiu intr-o emisiune de la TVR International, acum vreo 15 ani. Emisiunea era saptamanala si se ocupa de consilierea romanilor care lucraru in strainatate. O persoana care lucra in strainatate a intrebat emisunea daca e normal ca Agentul de recutare sa retina 65% din onorariul platit de client iar lui, celui ce muncea, sa-i dea doar 35% din suma. Omul vroia sa stie daca asta e procentajul pietei. In loc sa-i spuna adevarul si anume ca e exploatat si ca agentia ii retine abuziv trei sferturi din onorariu, stiti ce a spus Butunoiu? Ca e perfect normal si ca aia era rata pietii!!!
Eu lucram tot prin agentie si stiam ca marja agentului trebuie sa fie maxim 25%, mai mult de atat era deja abuz. Daca as fi putut i-as fi spart mecla lui Butunoiu. N-am putut s-o fac dar nici nu l-am uitat cum l-a mintit pe bietul om.
Minti… 🙂 Nu am recrutat niciodata din cei ca tine care pleaca prin agentii de recrutare, nu stiu si nu am stiut niciodata care sunt procedurile pentru asta, si cu atat mai putin care sunt tarifele si nici cum se impart, nu am vorbit vreodata despre asta. Dar ai si tu frustrarile tale, te inteleg! GB
Butunoiule e simplu sa ne dovedesti ca minte. Ne poti arata pasajul din emisiune in care ai fost si in care nu ai spus asta. Dar probabil ca esti constient ca nu mai exista si nu are nici stimabilul cum sa demonstreze ca e asa, nici tu sa arati ca minte.
Si in plus de asta stimabilul nu a spus ca tu ai recrutat pe cei care pleaca prin agentiile de recrutare. O intorci cum iti place tie.
Problema e ca nu ai cum sa spui ca mintim cand spunem ca ai facut recrutari de fatada pentru companiile de stat pe bani multi pentru ca asa e, e clar ca lumina zilei, nu ai cum sa spui ca mintim ca erai un profitor al regimului Ceausescu si dupa revolutie te-ai descurcat sa te bagi in businessul asta pe pile si relatii ca altfel nu aveai cum oricat ai spune tu ca e altfel. Nu avea cum un fizician sa isi faca firma de recrutare si firmele straine sa sara pe el asa din nimic decat daca era un smecheras care stia toate manariile care se faceau atunci.
Ti-am mai zis, ai stilul tupeist si arogant al celui care are spatele asigurat si care toata viata a stiut sa se puna bine cu cei care au condus tara asta astfel incat sa ii fie bine si sa ii iasa banul cat mai mult posibil.
Si figura, si stilul de a te exprima este exact a smecherasului care stie ca are relatiile care trebuie astfel incat sa nu isi faca griji de ziua de maine chiar daca afacerile pe care le face nu sunt tocmai ok.
Off topic – pe GB l am cunoscut la o înmormântare ( intr un cimitir pe lângă Calea Grivitei ) cred ca a recrutat pe cineva la Project Management Services ( un subcontractor Mobifon, CONNEX ii spunea atunci, Ianuarie 1998)
E ceva mai complexa o astfel de situatie, draga “PA”:
– multi din cei putini care au facut bani cu slavitul lui Ceausescu au plecat urgent. Unii s-au mai reintors, dar cu un pasaport in buzunar.
– daca ai pus efortul sa faci fizica, este cu mult mai placuta viata intr-un centru bine dotat si plin de oameni inteligenti decit ce a facut George! Asa centre nu exista in Romania!
– nu cred ca este o mare placere sa ai de-a face cu “elitele” de afaceri din Romania” ( un actual CEO de banca de stat din Romania mirosea cind am vorbit cu el ! Probleme de igiena corporala !).
Interesant este sa vedem, daca traim, care este atitudinea lui George fata de studiile in strainatate ale urmasilor lui (primul urmas fiind un mare success:-) )
Aproape toate “elitele” din Romania nu mai stiu cum sa isi ambaleze odraslele/beizadealele ca sa le expedieze “in strainatate” :)))))
Aia care aveau banul la ciorap si stiau toate smecheriile nu au plecat ca nu erau prosti sa plece in lume sa fie ultimii aurolaci.
Au ramas aici sa faca tara zob, sa faca afaceri dubioase si sa sporeasca avutia stransa pe vremea lui Ceasca.
Butunoiu e un dintre ei. Asta cu fizica cu matematica niste abureli.
Iti dai tu seama ca aia de la IKEA si numai ei imediat dupa revolutie in aprilie 1990 au asteptat sa isi faca Butunoiu firma si sa sara pe el cu banii sa le caute angajati.
Cine dracu era cautat de firmele de afara daca nu unul care lucrase cu ei si pe vremea lui Ceausescu si in care aveau incredere.
Si printre mineriade si cretinismele lui Iliescu el Butunoiu calare pe bicicleta cauta absolventi de facultate pentru firmele straine care au dat buzna sa faca afaceri in Romania cu scopul de a ridica nivelul de trai al romanilor.
Apoi cine dracu era selectat sa recruteze manageri la toate firmele de importanta strategica romanesti pe sute de mii de euro?
Butunoiu et co, ca doar cine era head hunterul de renume mondial cu relatii in lumea politica.
Foarta interesanta postarea.
Chiar nu am chef de discutii controversate, dar din curiozitate:
1. cum te gasea o firma straina, pe tine ca individ, sa iti ofere contracte cind cu citeva luni inainte pina si rudele de gradul 1 care te vizitau din Germania trebuiau declarate la Militie?!
2. Ianuarie 1990: mineriada 1; Februarie 1990: mineriada 2; “Nu vrem Kent nu vrem valuta! Vrem Petrica sa ne fu.a!” si “Nu ne vindem tara!” se scanda pe strazi….Aprilie 1990: iti deschizi firma de headhunting….22 Aprilie-15 Iunie: Piata Universitari…..13 Iunie-15 Iunie: Mineriada 3
Extrem de interesant! Cind era lumea in Piata Universitatii tu mergeai cu bicicleta sa faci headhunting?
Intreb de curiozitate!
Bune intrebari 🙂
Vezi ma mene Butunoiule ca prea e cusuta cu ata alba povestea ta cu firma si recrutarile in 1990.
Ti-am zis eu, la astia de s-au nascut dupa ’89 merge sa le spui povesti dar noua care eram destul de marisori la revolutie nu mai merge tati sa ne vinzi prostii de astea.
Aveai si fata de capitalist si head hunter ce sa mai 🙂
“..cum as fi facut eu recrutarile daca revolutia m-ar fi prins pe la la 50 de ani.”, la fel ca atunci la 20 de ani. In primul rand nu ati fi fost gras, in al doilea rand ….. nu trebuie sa ridici saci de ciment de 50 de kg ca sa insemne ceva comparatia cu un tanar de 20. Va considerati batran ? Mai vorbim cand o sa aveti peste 80 despre cum vi se pare varsta de 50. Opinia tine de perspectiva si conjunctura…..
Butunoiule dar esti incapatanat fratioare. O dai inainte cum ai facut tu prima firma in 1990 de recurtare si cum faceai tu recrutari din usa in usa.
Tu nu numai ca esti penibil rau de tot dar continui in tampenia ta sa te lauzi ce ai facut tu acum 30 de ani si pe care numesti recrutare.
Iti mai pui si poza aia de puscarias in care spui “Un tanar head-hunter”. Pe bune? Aia erai tu atunci mergand din usa in usa? Un head-hunter? Adica pe vremea aia alergau firmele si head-hunterii dupa absolventi de facultate sa ii angajeze si ei nimic auzi. Nici macar nu iti deschideau la usa de frica sa nu fie minerii sau cine stie cine.
Vrei tu sa spui ca in 1990 veneau firmele la tine sa te plateasca sa le gasesti angajati.? Poate sa le spui asta tinerilor nascuti dupa revolutie, ei te vor crede. Dar noua celor care am apucat sa avem cat de cat o experienta la momentul ala nu ai cum sa ne vinzi gogosi de astea resuflate.
Hai sa iti mai repet o data. Ai fost chiar tu un baiat cu ochi albastri sau un membru de partid comunist. Sau ai cochetat cu baietii cu ochii albastrii, ai avut niste banuti stransi de pe vremea lui Ceasca eventual din afaceri necurate prin pupat secera si ciocanul si in 1990 ti-ai dat seama repede ca trebuie sa investesti banutii aia ca se devalorizeaza. Erai pus la punct cu tot ce se intampla.
Apoi tot prin relatiile baietilor cu ochii albastri si a comunistilor deveniti peste noapte capitalisti te-ai invartit si ai facut o firma si ai inceput sa faci asa zicse recrutari, cam cum faceau baietii cu ochii albastri cand recrutau noi cadre, din casa in casa.
In timp te-ai invartit bine pe langa oamenii polititci, te-ai bagat in afaceri cu restaurante si cultura si ai facut recrutari de forma la companii de stat.
Baietii desptepti de la putere, ca sa le astupe gura prostilor raspandeau idea ca ei angajeaza directori cu experienta in fruntea companiilor de stat si apeleaza la firme private pentru asta ca sa nu fie invinuiti de smecherii.
Tu care erai acolo cu ei pe felie te-ai bagat in fata si ai luat o carca de bani sa le faci asa zisele recrutari dar care de fapt erau niste mascarade in care se stia de la inceput cine trebuie sa iasa.
Si uite asa au ajuns in acele pozitii numai nulitati manageriale, firmele au fost vandute pe nimic sau falimentate si tu ai strans ban pe ban de la stat.
Acum mai faci asa de pamplezir recrutari si dai sfaturi pe medii online, te dai destept ca ce mare recrutor ai fost tu si daca spui tu ceva toata lumea cade pe spate de admiratie.
Ai inceput acum sa te lauzi nu mai zici nimic despre ce trebuie facut si ce nu trebuie facut la interviu, deja narcisismul e in floare si ai inceput sa delirezi cu laude la propria persoana doar doar mai comenteaza unii pe aici plini de admiratie cand citesc ce ineptii mai debitezi.
Bravo agreez 100%, din simplul motiv ca am virtsa lui si ce ai scris in comentariu am trait pe pielea mea mai ales dupa terminarea facultatii in 93 si da neavind loc de ei am plecat in 99 si nu m-am mai intors.
Respect
Dan
Dar ce ti-am facut noi? Nu trebuia sa pleci, e loc pentru toata lumea in tara asta frumoasa si bogata. Ne-am fi inteles pana la urma, ca oameni suntem! Am fi stat de vorba omeneste, la un pahar de vin, si-ar fi spus fiecare parerea, am fi lasat fiecare cate putin de la noi, si am fi fost aum cu totii in buna armonie. Dar unii, nu si nu, ranchiunosi si razbunator, pleaca si ne lasa pe noi sa ne descurcam cu toate problemele… 🙁 GB
@George,
Punind la o parte factorul uman (teoretic, caci practic este imposibil!) din punct de vedere geopolitic Romania este o constructie nenaturala, intepenita intre doua, daca nu 3 mari puteri. Este remarcabil ca nu ne-am dat in cap unii la altii!
In contextul asta numai asa zisele “elite” ( cei de la putere de fapt) pot sa o duca bine acolo. In rest, se tine populatia cu forta acolo, se impune limitarea avorturilor etc.
Sa nu se supere nimeni, dar plecatul din acel loc este un fenomen “natural” care a existat si va exista de cind exista constructia aceia statala.
Ai raspuns in stilul de smecheras care a facut bani din afaceri necurate cu statul.
Exact stilul de fost comunist care l-a tradat pe Ceausescu si a reusit dupa revolutie cu banii facuti tocmai din slavitul lui Ceausescu.
Butunoiule nu mai aveti mult si o sa dispareti. Mai aveti si voi ultimele zvacniri.
Sa nu ai impresia ca sunteti vesnici.
Tu nu ai plecat ca nu erai prost sa pleci in alte tari unde nu aveai nimic aranjat si nicio relatie.
Ai ramas aici ca aici era rost de smecherii si castigat cascavalul din gainarii.
Mai incet cu pianul pe scari Butunoiule. Nu toti am avut relatii la Securitate, ne-am imbogatit prin privatizari Mebo sau facut bani din afaceri necurate. Si nici nu eram frustrati, ranchiunosi si razbunatori, eram oameni fara PCR (pile, cunostinte, relatii) care aveam copii mici de crescuti. Am luat drumul strainatatii si ne-am facut un rost in viata. Si n-am regretat pentru altceva nu puteam face, in conditiile in care Nomenclatura de rangul 2 a luat puterea economica si a distrus baza economica a tarii.
PS Rau ai facut ca ti-ai pus poza din tinerete. Ai o mecla de om arogant si rau, probabil ca asa ai si ramas.
Este aroganta aia a tipului care e mai presus de orice pentru ca stie ca are spatele asigurat nu aroganta data de cunostintele profesionale sau de realizari.
Este aroganta aia a smecherului care are pile la baietii destepti din politica si care se crede invincibil.
Si asta nu numai din poza ci din tot ce spune prin mediile online. In tot ce spune emana acea aroganta a baiatului de cartier care are politia la picioare si care face ce vrea el in cartier.
Este la mintea cocosului ca nu puteau firmele straine din 1990 sa contacteze un neica nimeni de care nu auzise nimeni sa il roage sa le gaseasca angajati.
E clar ca el sau rudele lui au colaborat cu acele firme inainte de ’89 si cine putea lucra cu firme externe decat membrii de partid sus pus sau baietii cu ochi albastri.
Apoi cine putea sa recruteze manageri pentru aproape toate firmele de stat din 2000 pana azi? Tot unul care e mana in mana cu baronii din politica.
O propunere decenta : de ce nu te duci sa ii masezi jugulara ? Intreb, nu dau cu parul !
Ești ferment și vehement la adresa lui ! Poate întemeiat ! Aici in sud multă lume latră după gard ! Nu fata in fata !
Stimate “un domn” ce treaba am eu cu jugulara maestrului, extraordinarului si magnificului Butunoiu?
Ce sa ii spun eu fata in fata? Ce subiecte am putea dezvolta noi fata in fata? Cum sa te dai bine pe langa baietii desptepti din politica? Cum sa faci pe cel mai cel head hunter prin mediile online dar de fapt esti un securist care ai facut afaceri cu statul foarte profitabile?
Aveti impresia ca la cata experienta de securist are nu face fata unor discutii directe? E clar ca o sa intoarca discutia cum ii place lui si ca nu am nicio sansa sa spun ceva care sa il incurce. Nu ai cum sa te pui cu cineva scolit de securisti. Nu trebuie eu sa il pun la punct. O sa il puna viata si vremurile. Toate si toti avem un sfarsit. Cei de teapa lui o sa dispara incet incet.
Apăi ești doar bun la scris, narator, nu altceva !
Io as fi propus o confruntare cavalerească care sa o moderez
Ce zici ?
Te bagi ?
George, hai sa-ti spun si un alt lucru pe care- l vroiam de mult sa ti-l comunic si anume: Am fost pus pe liber in 2011 dupa colapsul din 2008( in UK a fost mare problema) si am “revenit” in Ro pentru a testa piata muncii si asta dupa 11 ani de management in UK. Am vazut un anunt la tine printre multe altele, era vorba despre multe posturi de la guvern pentru executiv board si non executive la CFR, transporturi( eu pe asta sunt specializat), am aplicat si nu am avut nici macar un feedback inafara de cel precum ca am fost short listed dar aici se termina feedback ul(cred ca mai ai CV-ul meu din 2012 cred). Ma rog dupa 3 ani prin Bucuresti incercind sa- mi aduc aportul meu multor firme referitor la un proper management nu mica mi-a fost surpriza sa inteleg ca eu vreau sa fac ceva pentru care am invatat mult si lucrat cu mari consultante in UK dar nu am avut cu cine poate este si vina mea pentru ca am incercat sa-i invat dar zero s-a ales de timpul meu. Ma rog m-am intors in UK unde sunt foarte bine si “vorbesc” aceeasi limba in management. Cu stima Dan Cuciureanu
Nu ai de unde sa stii cum s-au facut recrutarile atunci, si toate cele de dupa. Multi cred ca stiu sau ca isi pot inchipui, dar nu prea au cum. Cat despre raspunsuri, am dat tuturor pe e-mail. De obicei le dam prin telefon, insa atunci avend peste 10,000 (zece mii) de CV-uri primite, am pus secretara sa dea. In alte situatii le precizez clar celor cu care ma vad ca daca nu ii contactez in max. 2 saptamani inseamna ca “nu”. Dar ei nu prea sunt atenti la asta, unii raman cu convingerea ca nu au primi raspuns. GB