Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazionale di Santa Cecilia cu Daniele Gatti, un mare, imens dirijor. M-am întors supărat pe olandezi și m-am apucat să scriu un text ironic la adresa propagandiștilor corectitudinii politice, a multor mișcări și activisme și militantisme ale zilelor noastre. Așa cum fac adesea, fiind într-o dispută permanentă și fățișă cu ei, încă de când au apărut.
Am modificat textul de mai multe ori, îngroșând de fiecare dată tușele satirei, intuind că vor fi și unii care nu vor înțelege din prima despre ce vorbesc. Până la urmă așa a ieșit, și l-am pus pe Internet:
*
Mi-a venit în seara asta o idee despre cum am putea să evităm situațiile costisitoare în care un bărbat vrea să facă sex cu o femeie, dar doamna nu îi spune „nu, mulțumesc”, ci se duce direct la poliție și-l reclamă. M-am gândit în timp ce îl urmăream pe Daniele Gatti dirijând, și amintindu-mi și de prietenul meu englez care a fost dat afară anul trecut din jobul de la București pentru că a invitat o colegă la o cafea. Nici nu a mai apucat să-i zică și altceva…
Așadar, ideea ar fi următoarea: femeile care vor să facă sex să-și pună un cerculeț verde pe rever, să fie vizibil de la distanță. Iar cele care nu vor sex, să-și pună unul roșu. În acest fel s-ar evita conflictele și neînțelegerile și ar fi armonie în toate colectivele și comunitățile. Și bărbații la fel, desigur, ca să fie egalitate, simetrie și echitate.
Dimensiunea cerculețului ar trebui să fie de minimum 4 centimetri, ca sa fie vizibil de la distanță. Și preferabil dintr-un material fosforescent, să se vadă bine și în semiîntuneric, adică exact atunci când e contextul optim pentru așa ceva.
Iar în funcție de cum va fi primit proiectul (să vedem rezultatele acestui sondaj!), se poate extinde gama de culori, ca să semnaleze tipul de sex dorit, perioada zilei preferată, locul sugerat etc. Sexul în grup ar putea fi semnalat simplu, punând două cerculețe.
Nu se va putea, din păcate, să pui markeri pentru preferințele de vârstă, rasă, religie, și chiar orientare sexuală/ gen, că te trezești după aceea cu vreun proces. Pentru acestea trebuie găsite alte soluții.
Ce ziceți, ați fi de acord să purtați un astfel de marker? Dacă rezultatele sondajului vor fi masiv în favoarea markerului, vom putea chiar formula o inițiativă legislativă…
*
Dar ce avalanșă de indignare, de ziceai că a luat foc Internetul! Cum e posibil așa ceva, cum să ceri oamenilor să poarte așa ceva în piept? Dar ce, suntem vite ca să ne însemnăm? Și naziștii făceau la fel cu evreii. Dar iubirea? Dar sentimentele? Sufletul, domnule Butunoiu, sufletul, sufletul, sufletul nu mai are niciun rol? Crezi că totul se reduce la sex? Chiar atât de lipsit de sensibilitate poți să fii?
Unii mai împăciuitori, care s-au mai și prins că e o ironie, au încercat să-mi arate cu ce am greșit: domnule Butunoiu, cu așa ceva nu se glumește! Nu poți răni sentimentele cuiva vorbind despre sex, știind că unii ar fi putut să sufere vreodată din această cauză și a lăsat traume adânci…
O jurnalistă de la Mediafax a decis să preia conducerea luptei mulțimii indignate, împotriva a nu prea este clar ce, dar asta pare puțin relevant. Și a scris ea un articol pe Mediafax, cu titlu roșu, deghizat în subtitlu și după toate regulile jurnalistice bine cunoscute prin care să-i faci pe oameni să înțeleagă și să creadă ceva anume după aceea: „Butunoiu, un misogin libidinos”; „Șeful celei mai vechi firme de recrutare din România face o propunere și un sondaj ce ridică „părul în cap” comunității profesionale și internauților. Ce propune șeful de recrutare: însemnarea femeilor la job pentru a semnala disponibilitatea pentru sex și pentru a evita conflictele costisitoare și neînțelegerile.”
Și cu exemple de comentarii de la cititori, desigur, așa cum a învățat la școală: „Ce ne facem cu femeia care vrea sex dar e căsătorită și nu poate să-și puna insigna-n piept de frică să nu o afle soțul? Butunoiu nu a acoperit această problemă demonstrând nu numai că e un țărănoi machist ci și că este inept și ineficient” scrie o femeie.
„Nu mai bine își pun bulina respectivă în piept libidinoșii de genul lui Butunoiu și al prietenului lui. care nu-s în stare să și-o țină-n pantaloni la locul de muncă, să știe colegele de cine să se ferească şi HR-ul, respectiv boardul pe cine să dea afară?…” comentează un alt internaut.
„N-ar fi mai bine sa îţi pui tu un semn in frunte, ca să ştie colegele că eşti un obsedat/frustrat de sex?” a scris o altă persoană.
„Știrea” a fost preluată de toată presa, sub forma în care a fost ea „redactată” de către Mediafax, desigur.
M-au sunat și de câteva televiziuni ca să le explic, în direct, cum va funcționa mecanismul cu cerculețele. Prima a dat „știrea”, cu titlu mare, roșu: „Breaking News! Propunere-șoc: Femeile care vor sex la muncă să poarte un cerculeț pe rever. George Butunoiu, specialist HR.”
Am întrebat-o pe prezentatoare, în direct, dacă a citit textul meu înainte să facă acest Breaking News! Nu cred că a înțeles prea bine la ce mă refeream, de vreme ce „știrea” venea de la o agenție de presă, de la Mediafax. Mi-a părut chiar rău că i-am stricat Breaking Newsul în direct, pe un subiect ce părea atât de promițător. I se vedea dezamăgirea pe față…
Așa a făcut Mediafax ca mișcarea neomarxistă să mai câștige câteva zeci de mii de adepți indignați astăzi, întorcând fix pe dos un textuleț ironic, care era scris tocmai ca să se amuze pe seama lor. Tehnici simple, elementare, dar extrem de eficiente, după cum se vede…
Comentarii (9)
Înțeleg că acest articol este despre felul cum a procedat media, Mediafax, Prima. Dar era imprevizibil? Este din manualele despre media. În România, cel puțin, așa sunt construite știrile. Redacția, editorul, cine este în charge, urmărește breaking news, acesta este obiectivul. Ca atare în astfel de situații, nu este consumat materialul disputei, ci este exploatată controversa.
🙂 Cel mai simpatic (dar şi trist, în acelaşi timp) mi se pare, într-adevăr, cum s-a transformat totul în ştire.
Lăsând satira la o parte, nici măcar nu e o propunere originală: o comunicare criptată aproape exact în acest mod (şi cu mult mai sofisticată) au folosit din plin francezii secolelor XVII – XVIII, prin intermediul diferitelor “mouches”, destinate inițial camuflării urmelor lăsate de variolă. Şi nici ei n-au inventat ceva nou sub soare, preluând cutuma de la nobilimea Romei antice, care, la rândul ei, interpreta o modă importată de la vechii perşi.
Cum în toate situațiile a fost vorba nu atât de misoginism (şi bărbații foloseau “mouches”, nu doar femeile), cât de tentative ale indivizilor de a se descurca în societăți cu norme dominate de ipocrizie, iar ipocrizia nu e o trăsătură care să ne lipsească astăzi (ba dimpotrivă), sincer, mă aştept ca la un moment dat cineva chiar să avanseze în mod serios o propunere similară (poate nu cu acelaşi obiect), iar propunerea respectivă chiar să fie pusă în practică 🙂
P.S. Îi numiți “neomarxişti” în ideea că au habar pe bune de Marcuse? …sau măcar de evidentul Marx?… Sau doar ca să-i enervați suplimentar? :-))))
Textul, ironic sau doar stupid, pleacă doar de la premise greșite:
1. că oamenii vin la muncă pentru sex.
2. că totul in viață e alb sau negru, respectiv roșu sau verde. Nimeni nu e disponibil sau indisponibil 100%, sînt 50 de shades of gray între. De exemplu, majoritatea femeilor l-ar refuza pe Herr Butunoiu, dar nu ar mai fi sigure dacă ar fi vorba de CR7 sau Brad pitt. Sau Florin Cîțu for that matter.
3. că sexul în grup poate fi simbolizat prin două cercuri (pt asta exista logo-ul Audi sau simbolul Jocurilor olimpice. Dar asta e incă o dovadă că autorul nu e un bătrîn libidinos, ci doar unul care nu știe despre ce vorbește.
4. Că vreo femeie ar merge la Politie dacă e invitată la cafea. Clar a fost altceva, dar dacă plecăm de la o minciună evidentă nu poate ieși nimic bun.
Premisele snt toate eronate, deci textul ar trebui doar șters înainte ca aura autorului să devină toxică. Citiți-l pe Propp, domnu Butunoiu, înainte să scrieți texte. Orice text trebuie săfie verosimil, dar pornind doar de la premise false, nimic nu mai e verosimil.
Nu trebuie sa fi neomarxist, leftist sau ultra-stangist ca sa-ti dai seama ca Gigica confunda un loc de munca cu un bordel, unde pensionarele, pardon angajatele, trebuie sa semnalizeze daca vor sex. In asa hal te-a adus frustarea sexuala nea Butnoiu, tu care de ridici cu manie corporatista impotriva frustratilor?
Asta ai invatat intr-o cariera de recruiting? Ca femeile sunt un fel de tarfe ascunse care de abea asteapta sa sara pe barbatii la locul de munca? Si asta trebuie reglementata cu semne pe revere si lege in Parlament? Si ca rolul lor in organizatie este sa satisfaca barbatii, nu sa-si faca datoriile de serviciu?
Nea Gigica, scuteste-ma cu povestile despre lupta ta neinfricata impotriva aberatiilor stangiste. Nu ti-a cerut nimeni sa te lupti cu neomarxistii sau sa scrii pamflete. In realitate, esti un frustrat care vezi in femei doar un obiect sexual si nimic altceva. Postarea asta este doar o incercare de dres busuiocul.
Ca bine zici coana Joitico! Georgica trebuie sa se ocupe de recrutare, nu cu lupta de clasa impotriva “neomarxistilor”.
Sunt tânăr, da, dar sunt în câmpul muncii, în roluri diverse, de peste 10 ani. Și dacă nu e de muncă pe bani, oricum fac sau gestionez câte ceva, că doar nu toți de pe pământul ăsta au 3 mese pe zi, apă și alte alea la schimb pe ce fac.
Poate că sunt înalt și cât de cât educat, așa că dacă fac avansuri la muncă, prima reacție nu este să fugă nimeni la vreo autoritate. Poate că am și timp și deprindere pentru un flirt elegant și decent, astfel încât, atunci când facem click, chiar facem click. Poate că înțeleg și că sunt mari diferențe de flirt între culturi, și că în unele locuri a fi direct e chiar ce trebuie făcut, în altele a fi direct e fix pervers. Lălăiala în primele e rizibilă, prelungirea infinită în celelalte este ce se caută.
Da, în România a fi direct este ceva foarte, foarte nasol, la limita hărțuirii. Pentru că, de, oamenii sunt inspirați de toate songurile și subtitrările, iar o replică directă sună fix nașpa. Așa e limba noastră sentimentală și relațională: o comoară închisă, greu de deschis fără lecturi și educație.
Așadar, uneori se leagă, deseori nu se leagă. Uneori poate greșesc când văd degetele goale, dar, de fapt, e doar verigheta rămasă prea mică, pe la amanet, sau pe acasă. Mea culpa, aflu repede și râdem amândoi…
Cu mâna pe inimă, sexul la birou m-a ajutat în carieră!
Așadeci, am intrat cândva în grațiile unei domnișoare. Câțiva ani mai târziu, acea domnișoară, ajunsă manager, avea nevoie de un om ca mine în echipă. Nu ca mine cum ați înțeles până acum că aș fi, ci profesionist ca mine. Așa că nu a ezitat să îmi scrie un e-mail în care să-mi spună că se caută x cu y și se plătește z cu c. Și m-a prins și într-un moment bun, în care nu mai aveam chef de jobul unde eram. Și m-a adus chiar într-un loc tare, unde nu a mai trebuit să fac eu avansuri, ci alții și altele îmi făceau mie avansuri…
Încercați-v-o, băieți cu fete, fete cu băieți, băieți cu băieți și fete cu fete, dar lăsați în spate libidinoșenia, înțelegeți ce înseamnă nu ori da, înțelegeți că unii/unele doar se joacă cu mintea voastră și flirtul e doar modul lor de a fi sociali și de a destinde atmosfera… fiți naibilor adulți cu mintea la ei, măcar 4-8 ore pe zi.
A, evident, cine aleargă aiurea după toți iepurii este dat la HR, și la poliție, și afară, că sunt puțini/puține care ratează cariera de stripper prin vreun birou.
Pace în birouri și la cât mai mult sex dedesubt!
Comentariul acesta e mai amuzant decat articolul. E o vorba “Glumind putem spune orice, chiar si adevarul.”.
Eu am râs copios când am citit postarea dumneavoastră! Felicitări!
Mă îndoiesc că neomarxismul e în creștere în .ro, sunt însă 100% convins că prostia NU e în scădere. Dimpotrivă.