Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult, profesorii nu se uitau la studenți când treceau pe lângă ei, nu întorceau capul, nu ne zâmbeau, de parcă nici nu am fi fost pe acolo. Dar la noi, studenții, când vedeam profesorul în capătul holului, venind spre sala de curs, sau doar trecând pe acolo, discuțiile se opreau și noi ne întorceam cu toții către el până trecea. Nu îndrăznea nimeni să-l oprească să-l întrebe ceva. Când aveai nevoie să vorbești cu el, îți făceai curaj cu două săptămâni înainte și mergeai la asistent să-l rogi să-ți obțină o întâlnire.
Toți, până la ultimul student, îi priveam cu cel mai mare respect pe profesori, și nu doar pentru că erau somități în domeniile lor: fizica cuantică, atomică, nucleară, teoria relativității, fizica statistică, moleculară, a solidului, a plasmei, a laserilor, electrodinamica, toate matematicile, filosofiile și multe altele. Doar doi sau trei, din câteva zeci, erau ceva mai puțin respectați. Erau foarte buni, însă nu erau somități în domeniile lor. Care domenii, întâmplător sau nu, erau oarecum periferice pentru noi (electronica, informatica…). Însă exact aceia erau vorbăreți cu noi, se opreau și ne întrebau una-alta, făceau și glume uneori.
Acum am văzut că lucrurile se întâmplă cu totul și cu totul altfel în facultăți, și relațiile dintre studenți și profesori, fie ei chiar decani, prorectori sau rectori, sunt umane, sunt calde, deschise, prietenești, se râde, se glumește, se face cu mâna la venire și la plecare, ba chiar cu ochiul…
Și am tot stat să mă gândesc dacă mi-ar fi plăcut să fi fost la fel și pe vremea studenției mele, să fi întors capul Hristev, Vrejoiu, Costescu, Ciobanu, Popescu, Ursu, Vlăducă, Pârvu și ceilalți când treceau pe lângă mine, să mă întrebe ce mai fac, ba poate chiar să-mi și zâmbească. Dar parcă nu, eu îi prefer așa cum au fost. Ursuzi, inumani, aroganți, nepopulari…
Ref recunoasterea internationala a profesorilor generatiei noastre (anii 70 si 80) – Aeronave: Petre Augustin, profesor aeroelasticitate (profesor asociat la Stanford si stagiu la NASA), VN Constantinescu, profesor mecanica fluidelor si aerodinamica (membru al Academiei Romane, a proiectat pentru Fiat un nou tip de carburator), N Berbente, profesor dinamica gazelor (75% din teza de doctorat in dinamica gazelor a fost scrisa in versuri); ma opresc aici nu pentru ca asta ar fi toata lista ci din respect pentru consumul de spatiu.
Oare mai trebuie sa amintesc de Facultatea de Matematica (Solomon Marcus, Grigore Moisil, Mihai Pimsner si Sorin Popa – acum profesori la universitati din SUA – aici lista e chiar mai lunga). Dragilor, voi nici nu va imaginati ce scoala se facea pe atunci! Scuze ca ajung la vorba mamei – “pe vremea mea …”.
Draga Mike B., nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.
Da, evident! Erau profesori care puteau preda la orice universitate din lume. Dar Mike nu are cum sa fi știut asta sau să fi auzit despre ei, dacă nu sunt pe Wikipedia sau pe Google…
Exista o tendinta pasiv agresiva cind se abordeaza subiectul aportului care l-a adus “spatiul Mioritic” la stiinta si cultura mondiala.
Un fel de …. “uite ca am facut si noi ceva!”.
Realitatea este ca aportul este foarte, foarte mic!
Da George, daca cineva a publicat ceva care sa fi meritat atentia comunitatii stiintifice (“peer reviewed …”) , sansele sint sa existe urme pe internet.
Imediat după revoluție, când au putut să iasă din țară, mulți dintre profesorii despre care vorbești tu au primit imediat posturi în mari universități și institute europene și americane. Doar două exemple, la întâmplare: în mai puțin de un an, Adrian Gheorghe a ajuns directorul Institutului de Studii Avansate asupra Riscurilor din Zurich, unul dintre cele mai prestigioase din lume. Mihai Stoica la o universitate din SUA a făcut 2 doctorate în paralel (pe lângă cel din România), dintre care unul în 9 (nouă) luni (luni, nu ani), fiind cel mai rapid doctorat din istoria universității, Nicolae Zamfir a predat 7 fizică nucleară la Yale, după revoluție. Nu vorbi cu atâta ușurință despre lucruri pe care nu ai de unde să le cunoști…
Sintem insignifianti si nu avem puterea sa o recunoastem.
De aceia folosim termenul de “somitate” aiurea.
Poate, poate ne prostim pe noi insine si pe altii…..si ne simtim bine!
Cam 60,000 – 70,000 de doctorate se decerneaza pe an de catre universitatile americane. Profesori, chiar si buni, sint cu zecile de mii.
Exista si avantaje la “argumentatia” ta George. Prin asociatie ne face sa ne simtim mai destepti, mai deosebiti. …. Eu de exemplu cunosc mai mult de un autobuz de “somitati” din alea, de “rangul” de care spui tu!
Mai stii, poate unii prostani de studenti ne considera si pe noi “somitati” …whahaha!
Nu neg ca exista oameni inteligenti, dar exista si o anumita scara reala de valori.
Stiu ca nu se studia logica in Romania, pe vremuri.
Ar fi fost frumos sa se fi recuperat decelajul….
Conform inteligentei D-voastre remarci ( see bellow) toti cei care au performanta academica adevarata si sint din lumea academica a universitatilor de top au auzit de Universitatea din Bucuresti.
Foarte usor de vazut lipsa de logica….
(… nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.)
Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvs.
Noi eram vis-a-vis, la Arhitectura. Atmosfera era cu totul alta, relatia student-profesor era chiar amicala, respectul fata de profesor era insa imens. Faptul ca, de exemplu, jucam badminton cu dl.arh Ascanio Damian (in acel moment rectorul facultatii) si, dupa 2-3 ore ne revedeam in atelier, la corectura proiectului de scoala, nu insemna ca nu ne uitam la el ca la Dumnezeu dar, de asemenea, nu insemna ca nu puteam avea discutii, uneori chiar in contradictoriu, cu domnia sa (dar e valabil si pentru toti ceilalti) – dar numai cu argumente, discutii de care acum, dupa 40 de ani, sunt constient ca, de fapt, au fost adevaratele lectii din scoala.
Da, știu bine cum era la voi la Arhitectura. Voi erați diferiți din aproape toate punctele de vedere (am și scris un articol lung pe tema asta), inclusiv relațiile cu profesorii, așa cum spui.
Eu imi aduc aminte de astfel de profesori “inabordabili” si in scoala generala, si prin liceu, si vorbesc de un interval 1995-2003…prin facultate, dupa 2003, am remarcat “singuratatea” somitatilor din acel mediu, parca lumea ii uitase sau voia sa-i uite, aveau cam toti o atitudine generala…de ne-aliniere la noile realitati…mereu m-au frapat impresia astea pe care mi le-am facut atunci, inca imi aduc aminte de anumite replici ale unor astfel de profesori, spuse cu bune intentii, cu un pic de intelepciune, dar parca rostite dinspre o lume veche spre lumea noua, gen…”invatati copii engleza”, “faceti prezentari cat mai multe in powerpoint”, “chiar daca aici pare ca va pregatim pentru un muzeu al electrotehncii, principiile de baza raman importante”, “dupa ce am am studiat si invatat orice despre actionari electrice, au venit cei cu electronica si totul s-a schimbat”, “cititi lucrari complexe, inginerul trebuie sa stie unde sa caute chiar daca e Google” si, replica pe care aproape am savurat-o, “nu trebuie sa raspunzi cu ‘eu cred’ ca nu studiati teologia, la inginerie trebuie sa considerati, pentru orice argument pro incercati sa aduceti si un argument contra”…
Eu cred ca e o chestiune de power distance si dinamica care ne apropie de statele cu abordari foarte diferite a distantei de putere. Eu lucrez intr-un grup austriac unde avem si unguri vad diferentele astea foarte clar.
Cei mai tineri insa au o alta abordare mult mai occidentala fata de autoritate/putere. https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/austria,hungary,romania/
Dorina,
Rolul unei universitati este sa invete sa gindesti.
Rahaturile alea din Romania faceau arbitrii pe unii de care nici omul de zapada nu a auzit ! Asa zisele “somitati” ale lui George!
De atitea “somitati”, creier si gindire profunda este tara aia unde este, in competitie cu tarile Africane ( noroc cu pozitia geografica!)
Dar facultatea era haioasa, intr-adevar !
Asa chestii “Glissando” ca in anii de studentie nu ca nu am vazut, dar nici nu am auzit !
Ai dreptate despre profesori că erau insignifianți la nivel internațional dar dacă rolul facultății este să te învețe să gândești, eu consider că a fost îndeplinit pentru cei care au absolvit Matematică, Fizică, Electronică, Automatică și Aeronave. Poate mai sunt și alte facultăți din Politehnică dar nu am interacționat profesional cu absolvenții lor. Examenele erau atât de grele și totul trebuia rezolvat într-un timp atât de scurt încât după 4-5 ani de facultate cu câte 25 de examene, colocvii, proiecte, parțiale etc. pe an erai antrenat intelectual ca militarii de elită fizic. Găseai soluții la orice problemă în timp foarte scurt. Nu am întâlnit în 30 de ani de la absolvire, nicun absolvent de una din cele de mai sus care pus în fața unei probleme la job să nu aibă rapid 2-3 variante de soluționare, indicând-o totodată și pe cea mai bună. Și nu mă refer la probleme de specialitate, ci probleme de dezvoltare/negociere/management/ legal/ finanțe. Nu susțin că un astfel de absolvent știe legislație sau finanțe mai bine ca un absolvent de Drept sau ASE și admit că e posibil să greșesc generalizând doar din experiențele personale dar susțin cu tărie că cel puțin cele 5 facultăți ne-au învățat să gândim și să avem curaj să abordăm absolut orice job. A se vedea și cariera lui George Butunoiu și nu e singurul exemplu.
Am văzut în diverse filme cu antrenamente pentru militari și cum se raportează la superiori. Exact așa simțeam și noi la facultate față de profesori. Nici când merg la reuniuni nu-mi face nicio plăcere să-i revăd.
Nu erau deloc „insignifianți” la nivel internațional, Dorina, decât dacă îi inclizi la „insignifianți” pe toți cei care nu au câștigat premiul Nobel. Să știi fizică cuantică sau teoria câmpurilor la acel nivel, chiar dacă nu le-ai descoperit tu, e doar pentru extrem de puțini oameni din lume…
Google arata …”I’d venture probably >1,000,000 worldwide have this education and sufficiently understand its mechanics and usage in quantum physics.”
In a cita suta de mii din 1 milion erau “somitatile” tale de la Universitatea din Bucuresti, George ?
Da, dar de la milionul acesta care știu fizic cuantică și până la cei 1,000-1,500, cel mult în toată lumea, care o știu și o înțeleg la nivelul de profunzime la care a ajuns Prof. Costescu e ceva diferență, și nu mică deloc… 🙂
Poti sa ne aduci si noua aminte ce “contributii” au avut acele “somitati in domeniul lor” de la Universitatea din Bucuresti in domeniile lor (i.e. fizica cuantică, atomică, nucleară, teoria relativității, fizica statistică, moleculară, a solidului, a plasmei, a laserilor, electrodinamica, toate matematicile, filosofiile și multe altele).
Eu nu stiu pe nimeni in lumea academica a universitatilor din top 100 sa fi auzit de cineva de la Universitatea din Bucuresti. Sau de Universitatea din Bucuresti !
Îmi amintesc „culegerea de Hristev” din liceu. 🙂 Înainte de 1989 profesorii la facultăți aveau o putere imensă. Cu o singură materie picată rămâneai repetent, ceea ce era incalificabil de rușinos. La Electronică și Aeronave rămâneau repetenți cam 25% din cei care începeau.
Acum dacă nu-ți place la facultate, te duci la alta, la privat, în străinătate, te angajezi, emigrezi. Atunci ce puteai face? Te lipeai de perete, cum bine zici și-ți doreai să nu se uite la tine. Low-profile desăvârșit. Și apoi, cine a mai vazut stăpân să zîmbească sclavului?
Ideal ar fi nici ca cei de atunci, nici ca cei de acum.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (21)
Ref recunoasterea internationala a profesorilor generatiei noastre (anii 70 si 80) – Aeronave: Petre Augustin, profesor aeroelasticitate (profesor asociat la Stanford si stagiu la NASA), VN Constantinescu, profesor mecanica fluidelor si aerodinamica (membru al Academiei Romane, a proiectat pentru Fiat un nou tip de carburator), N Berbente, profesor dinamica gazelor (75% din teza de doctorat in dinamica gazelor a fost scrisa in versuri); ma opresc aici nu pentru ca asta ar fi toata lista ci din respect pentru consumul de spatiu.
Oare mai trebuie sa amintesc de Facultatea de Matematica (Solomon Marcus, Grigore Moisil, Mihai Pimsner si Sorin Popa – acum profesori la universitati din SUA – aici lista e chiar mai lunga). Dragilor, voi nici nu va imaginati ce scoala se facea pe atunci! Scuze ca ajung la vorba mamei – “pe vremea mea …”.
Draga Mike B., nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.
Da, evident! Erau profesori care puteau preda la orice universitate din lume. Dar Mike nu are cum sa fi știut asta sau să fi auzit despre ei, dacă nu sunt pe Wikipedia sau pe Google…
Exista o tendinta pasiv agresiva cind se abordeaza subiectul aportului care l-a adus “spatiul Mioritic” la stiinta si cultura mondiala.
Un fel de …. “uite ca am facut si noi ceva!”.
Realitatea este ca aportul este foarte, foarte mic!
Da George, daca cineva a publicat ceva care sa fi meritat atentia comunitatii stiintifice (“peer reviewed …”) , sansele sint sa existe urme pe internet.
Imediat după revoluție, când au putut să iasă din țară, mulți dintre profesorii despre care vorbești tu au primit imediat posturi în mari universități și institute europene și americane. Doar două exemple, la întâmplare: în mai puțin de un an, Adrian Gheorghe a ajuns directorul Institutului de Studii Avansate asupra Riscurilor din Zurich, unul dintre cele mai prestigioase din lume. Mihai Stoica la o universitate din SUA a făcut 2 doctorate în paralel (pe lângă cel din România), dintre care unul în 9 (nouă) luni (luni, nu ani), fiind cel mai rapid doctorat din istoria universității, Nicolae Zamfir a predat 7 fizică nucleară la Yale, după revoluție. Nu vorbi cu atâta ușurință despre lucruri pe care nu ai de unde să le cunoști…
Sintem insignifianti si nu avem puterea sa o recunoastem.
De aceia folosim termenul de “somitate” aiurea.
Poate, poate ne prostim pe noi insine si pe altii…..si ne simtim bine!
Cam 60,000 – 70,000 de doctorate se decerneaza pe an de catre universitatile americane. Profesori, chiar si buni, sint cu zecile de mii.
Exista si avantaje la “argumentatia” ta George. Prin asociatie ne face sa ne simtim mai destepti, mai deosebiti. …. Eu de exemplu cunosc mai mult de un autobuz de “somitati” din alea, de “rangul” de care spui tu!
Mai stii, poate unii prostani de studenti ne considera si pe noi “somitati” …whahaha!
Nu neg ca exista oameni inteligenti, dar exista si o anumita scara reala de valori.
Stiu ca nu se studia logica in Romania, pe vremuri.
Ar fi fost frumos sa se fi recuperat decelajul….
Conform inteligentei D-voastre remarci ( see bellow) toti cei care au performanta academica adevarata si sint din lumea academica a universitatilor de top au auzit de Universitatea din Bucuresti.
Foarte usor de vazut lipsa de logica….
(… nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.)
Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvs.
Noi eram vis-a-vis, la Arhitectura. Atmosfera era cu totul alta, relatia student-profesor era chiar amicala, respectul fata de profesor era insa imens. Faptul ca, de exemplu, jucam badminton cu dl.arh Ascanio Damian (in acel moment rectorul facultatii) si, dupa 2-3 ore ne revedeam in atelier, la corectura proiectului de scoala, nu insemna ca nu ne uitam la el ca la Dumnezeu dar, de asemenea, nu insemna ca nu puteam avea discutii, uneori chiar in contradictoriu, cu domnia sa (dar e valabil si pentru toti ceilalti) – dar numai cu argumente, discutii de care acum, dupa 40 de ani, sunt constient ca, de fapt, au fost adevaratele lectii din scoala.
Da, știu bine cum era la voi la Arhitectura. Voi erați diferiți din aproape toate punctele de vedere (am și scris un articol lung pe tema asta), inclusiv relațiile cu profesorii, așa cum spui.
Eu imi aduc aminte de astfel de profesori “inabordabili” si in scoala generala, si prin liceu, si vorbesc de un interval 1995-2003…prin facultate, dupa 2003, am remarcat “singuratatea” somitatilor din acel mediu, parca lumea ii uitase sau voia sa-i uite, aveau cam toti o atitudine generala…de ne-aliniere la noile realitati…mereu m-au frapat impresia astea pe care mi le-am facut atunci, inca imi aduc aminte de anumite replici ale unor astfel de profesori, spuse cu bune intentii, cu un pic de intelepciune, dar parca rostite dinspre o lume veche spre lumea noua, gen…”invatati copii engleza”, “faceti prezentari cat mai multe in powerpoint”, “chiar daca aici pare ca va pregatim pentru un muzeu al electrotehncii, principiile de baza raman importante”, “dupa ce am am studiat si invatat orice despre actionari electrice, au venit cei cu electronica si totul s-a schimbat”, “cititi lucrari complexe, inginerul trebuie sa stie unde sa caute chiar daca e Google” si, replica pe care aproape am savurat-o, “nu trebuie sa raspunzi cu ‘eu cred’ ca nu studiati teologia, la inginerie trebuie sa considerati, pentru orice argument pro incercati sa aduceti si un argument contra”…
Eu cred ca e o chestiune de power distance si dinamica care ne apropie de statele cu abordari foarte diferite a distantei de putere. Eu lucrez intr-un grup austriac unde avem si unguri vad diferentele astea foarte clar.
Cei mai tineri insa au o alta abordare mult mai occidentala fata de autoritate/putere.
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/austria,hungary,romania/
Dorina,
Rolul unei universitati este sa invete sa gindesti.
Rahaturile alea din Romania faceau arbitrii pe unii de care nici omul de zapada nu a auzit ! Asa zisele “somitati” ale lui George!
De atitea “somitati”, creier si gindire profunda este tara aia unde este, in competitie cu tarile Africane ( noroc cu pozitia geografica!)
Dar facultatea era haioasa, intr-adevar !
Asa chestii “Glissando” ca in anii de studentie nu ca nu am vazut, dar nici nu am auzit !
Ai dreptate despre profesori că erau insignifianți la nivel internațional dar dacă rolul facultății este să te învețe să gândești, eu consider că a fost îndeplinit pentru cei care au absolvit Matematică, Fizică, Electronică, Automatică și Aeronave. Poate mai sunt și alte facultăți din Politehnică dar nu am interacționat profesional cu absolvenții lor. Examenele erau atât de grele și totul trebuia rezolvat într-un timp atât de scurt încât după 4-5 ani de facultate cu câte 25 de examene, colocvii, proiecte, parțiale etc. pe an erai antrenat intelectual ca militarii de elită fizic. Găseai soluții la orice problemă în timp foarte scurt. Nu am întâlnit în 30 de ani de la absolvire, nicun absolvent de una din cele de mai sus care pus în fața unei probleme la job să nu aibă rapid 2-3 variante de soluționare, indicând-o totodată și pe cea mai bună. Și nu mă refer la probleme de specialitate, ci probleme de dezvoltare/negociere/management/ legal/ finanțe. Nu susțin că un astfel de absolvent știe legislație sau finanțe mai bine ca un absolvent de Drept sau ASE și admit că e posibil să greșesc generalizând doar din experiențele personale dar susțin cu tărie că cel puțin cele 5 facultăți ne-au învățat să gândim și să avem curaj să abordăm absolut orice job. A se vedea și cariera lui George Butunoiu și nu e singurul exemplu.
Am văzut în diverse filme cu antrenamente pentru militari și cum se raportează la superiori. Exact așa simțeam și noi la facultate față de profesori. Nici când merg la reuniuni nu-mi face nicio plăcere să-i revăd.
Nu erau deloc „insignifianți” la nivel internațional, Dorina, decât dacă îi inclizi la „insignifianți” pe toți cei care nu au câștigat premiul Nobel. Să știi fizică cuantică sau teoria câmpurilor la acel nivel, chiar dacă nu le-ai descoperit tu, e doar pentru extrem de puțini oameni din lume…
Poate!
Google arata …”I’d venture probably >1,000,000 worldwide have this education and sufficiently understand its mechanics and usage in quantum physics.”
In a cita suta de mii din 1 milion erau “somitatile” tale de la Universitatea din Bucuresti, George ?
Da, dar de la milionul acesta care știu fizic cuantică și până la cei 1,000-1,500, cel mult în toată lumea, care o știu și o înțeleg la nivelul de profunzime la care a ajuns Prof. Costescu e ceva diferență, și nu mică deloc… 🙂
In care din cele 12 autobuze era somitatea, domnul Costescu?
Intr-un autobuz (foarte mare) intra max 80 de oameni.
1,000 de oameni intra in 12 autobuze. In care din ele era Costescu?
Somitati….whahahaha!
Despre viața din studenție sunt de acord cu tine. Ai surprins perfect într-o singură frază totul. Chiar așa a fost.
Mai bine nici ca se putea spune.
Poti sa ne aduci si noua aminte ce “contributii” au avut acele “somitati in domeniul lor” de la Universitatea din Bucuresti in domeniile lor (i.e. fizica cuantică, atomică, nucleară, teoria relativității, fizica statistică, moleculară, a solidului, a plasmei, a laserilor, electrodinamica, toate matematicile, filosofiile și multe altele).
Eu nu stiu pe nimeni in lumea academica a universitatilor din top 100 sa fi auzit de cineva de la Universitatea din Bucuresti. Sau de Universitatea din Bucuresti !
Îmi amintesc „culegerea de Hristev” din liceu. 🙂 Înainte de 1989 profesorii la facultăți aveau o putere imensă. Cu o singură materie picată rămâneai repetent, ceea ce era incalificabil de rușinos. La Electronică și Aeronave rămâneau repetenți cam 25% din cei care începeau.
Acum dacă nu-ți place la facultate, te duci la alta, la privat, în străinătate, te angajezi, emigrezi. Atunci ce puteai face? Te lipeai de perete, cum bine zici și-ți doreai să nu se uite la tine. Low-profile desăvârșit. Și apoi, cine a mai vazut stăpân să zîmbească sclavului?
Ideal ar fi nici ca cei de atunci, nici ca cei de acum.