Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, managerii romani sunt praf, nu inteleg nimic, sunt vai de capul lor, ii trateaza pe angajati ca pe sclavi etc. etc. Cam asa suna foarte multe dintre comentariile si mesajele pe are le primesc, asta imi transmit si cei cu care ma intalnesc si discut fata in fata. Fie direct, chiar cu aceste cuvinte, fie aluziv, dar asigurandu-se ca inteleg exact mesajul de mai sus. Am facut si un sondaj ad-hoc chiar cu acest subiect, si peste 90% au raspuns ca exista diferente fundamentale intre felurile in care se fac businessurile in Romania, cum sunt concepute si cum functioneaza companiile, fata de cele din Occident.
Nu, diferentele acestea nu exista. Sau, ca sa fiu mai precis, nu exista diferente DE FOND intre felul in care sunt organizate si functioneaza firmele si businessurile in Romania fata de cele din Occident. Si aici vorbesc despre majoritatea companiilor serioase din orasele mari, dar si despre multe din cele mai mici sau periferice. Vezi adesea niste diferente conjuncturale, de detaliu, insa nu la nivel de principii, de fundament. Ca mai sunt inca destule afaceri in Romania care sunt pure escrocherii sau orice altceva decat business, activitate comerciala, nu schimba cu nimic esenta argumentatiei mele care vrea sa arate, mai mult decat orice altceva, unde suntem fata de unde am fost in urma cu deloc mult timp, si unde vom fi intr-un an sau doi sau zece.
Diferentele de rezultate, de viteza, de continuitate, de relatii intre angajati si angajatori, intre clienti si furnizori, intre toata lumea si toata lumea sunt mari fata de cele din Occident, intr-adevar! Adesea foarte mari, enorme, dar asta vine nu din felul in care managerii si antreprenorii isi organizeaza businessul, de la cat de inteligneti sau de prgatiti sunt, ci din cauza pietei, a patologiei sociale, a sistemului politic, a inegalitatilor si injustitiei sociale, a un milion de piedici si scarbe care nu pot fi imputate managerilor, antreprenrilor si angajatilor businessurilor din Romania. Pentru ca asta nu mai e treaba si responsabilitatea lor. Ei isi fac treaba in interiorul firmei, intre zidurile companiei, asa cum si-o fac si cei din Occident! Si de multe ori chiar mai bine, dar daca te astepti sa aiba aceleasi rezultate pe o piata saraca si bezmeticita de politicieni semianalfabeti si corupti, inseamna ca nu ai notiuni elementare despre mersul lucrurilor in lume.
Eu am fost o viata intreaga in mijlocul tuturor businessurilor serioase din Romania, insa am cunoscut mult mai multe decat atat. Vorbesc in fiecare zi cu manageri romani care lucreaza si aici si in toata lumea. Si nu joburi din care vad doar patru pereti, ci in cele mari, din care vad multe, foarte multe si foarte de sus. Si cu straini care vin sa lucreze in Romania, dupa ce au lucrat o viata in Occident, si cu altii care vin doar in vizita, cu specialisti din toate domeniile, cu cercetatori si diplomati care au vazut toata lumea. Niciunul nu mi-a aratat, sau vorbit macar despre ceva fundamental diferit in felul de a face lucrurile acilea fata de acolo. Dimpotriva, toti au remarcat si au subliniat similitudinile.
Ca aceia din Occident au acces la mult mai multe resurse si instrumente, da, e cat se poate de adevarat. Ca au mult mai multi bani de investit, ca ei si le pot cumpara si cei de la noi nu, e iarasi adevarat, dar asta nu tine de “managementul romanesc”, sau de “managementul din Romania”, ca sa-i includem pe toti, ci de altceva. Si nu sunt singurul care stie ca sunt multe, foarte multe firme mai bine organizate in Bucuresti decat altele similare de la Viena, Madrid sau Atena. Mai eficiente, mai optimizate, mai automatizate, mai productive, de la care ar avea multi occidentali de invatat.
Asadar, cum ajung majoritatea oamenilor sa vada diferente fundamentale acolo unde ele nu exista? Sunt multe resorturi si mecanisme psihologice puse in miscare de o astfel de intrebare. Sa va descriu unul dintre ele: “Pai ala din Germania castiga 3,000 de Euro si face alcelasi lucru ca si mine, tot atat muncim amandoi. Si eu iau 700, deci mai putin de un sfert. E o diferenta fundamentala, nu ti-e clar?” Da, e foarte clar de ce sunt praf managerii romani: pentru ca nu castiga baiatu ca in Germania…
Comentarii (24)
Nu-mi dau seama cu cel fel de manageri romani/straini ati vorbit dvs. foarte mult. Eu am lucrat in pozitii de management in 2 companii straine si apoi in unele companii romanesti. Eu am observat diferente foarte mari intre ce se intampla in companiile conduse in majoritate de management strain si cele cu “management” romanesc.
1. In companiile cu management strain majoritar managerii incearca sa
execute cele 5 functii obisnuite pe care trebuie sa le execute un manager. Ele se gasesc detaliate in orice carte de management sau pe net. In companiile cu management pur/majoritar romanesc nu exista functia “Planning” care este functia 1. De la ea se porneste activitatea restului functiilor. Daca ea nu exista, atunci va dati seama ca si restul activitatilor unui manager nu mai au nici o semnificatie, nu mai au o referinta. Si de fapt, in realitate, ele nici nu exista . Activitatea unui manager roman dintr-o companie cu management majoritar romanesc nu are nici o legatura cu ceea ce ar trebui sa faca un manager.
2. Directing – aceasta functie a managerului este foarte importanta si complexa. Cum este ea indeplinita de managerul strain si de managerul roman din compania cu management majoritar romanesc ? Si aceasta functie este indeplinita foarte diferit de cele 2 entitati mentionate mai sus. In companiile cu management majoritar romanesc in care am lucrat partea de comunicare, subfunctie a acestei functii, era realizata prin urlete/racnete/amenintari/… aruncate in toate partile, lateral si in jos. Nu in sus.
Urmatorul link arata ce vede un manager strain aterizat intr-o mare companie din Romania… pare ca nu se mapeaza pe concluziile articolului.
https://republica.ro/directorul-de-marketing-orange-romania-in-paris-cand-iei-un-taxi-te-urci-in-unul-din-cele-parcate-pe-strada
Ceea ce trebuie sa invete managerii romani e ca nu lipsa de respect ii ajuta sa castige prestigiu in fata angajatilor sau partenerilor, ci respectul. A te tine de cuvant, a fi sincer, a fi corect sunt inca lucruri privite ca slabiciuni la noi. Daca nu ne transformam intr-un mare si unic cimitir, criza Coronavirusului va fi in acelasi timp si o sansa nesperat de mare de a construi incredere. Sau de a o pierde pentru totdeauna.
Lipsa de incredere e generalizata la nivelul intregii tari, Romania are cel mai mic nivel de incredere intre membrii societatii din toata Europa. Am publicat si eu de multe ori aceste studii. Or, in acest caz, nu ii mai poti imputa asta fiecarui manager in parte. Mai degraba invers: cel care reuseste sa construiasca un climat de incredere e un mare manager, nu sa spui ca cel care nu reuseste e un manager prost. In Suedia, de pilda, lucrurile ar sta pe dos, asa cum le descrii tu. GB
GB, ce parere ai despre acest raspuns al unui( a se citi unei) HR, pentru ca si ei fac parte din “management”.
“…daca a fost vorba despre o eventuala discutie si despre o contraoferta, pentru ca, daca a fost, din pacate nu se aproba si s-a hotarat ca ultima ta zi in XXXX(numele companiei) sa fie X Aprilie” – cu 20 de zile mai repede decat stabilisem cu TL si GM si in conditiile in care imi motivasem dorinta de a pleca fara a dori o contraoferta ce stiam ca nu putea fi acceptata.
Ce sa inteleg de aici, ca ti-au spus ca nu mai intri in companie mai devreme decat credeai tu? Daca asta este, e frecventa, desi esti platit si pentru restul zilelor. GB
Eu ma refeream la metoda de abordare a situatiei. Initial stabilisem preavizul pentru demisie sa fie de 20 de zile cu TL&GL pentru ca a doua zi, doamna HR manager, sa imi zica preavizul va fi de 4 zile, ca asa considera “cineva”.
Da, la asta ma refeream si eu! E posibil sa fi considerat ca daca ramai mai mult ai putea face rau firmei: sa pleci cu informatii, sa stergi informatii ca sa te razbuni etc. Oricum, in ultimele zile de lucru 90% dintre cei in cauza nu mai fac ceva util pentru angajator ci se ocupa de ale lor. De aceea multe firme iti interzic accesul in firma in secunda in care ai anuntat ca vrei sa pleci. GB
Diferentele sunt de fond chiar daca ignori contextul social, economic, politic, legal, tehnologic si de mediu – care este de fapt fundamental.
Doar un simplu motiv (desi pot gasi mii):
In Occident persoanele care ocupa functi de conducere sau management sunt mult mai bine pregatite din punct de vedere (i) teoretic (vezi numarul de universitati / executive MBA, etc. in top mondial din US, UK, FR, etc. fata de ZERO din Romania) si (ii) practic (vezi bugetele de management and leadership training din occident fara de butaforia de “buget” de training din Romania).
Pregatirea (teoretica si practica) este un atribut de fond al bunei organizari si rezultatele ei se vad clar in modul cum manageri actioneaza (de la planificare, gandire critica, gestionare personal, etc.).
Si, da, am lucrat in pozitii de management in Romania si acum lucrez intr-o pozitie de management in occident iar toate pozitiile pe care le-am avut au fost in companii cu CA de peste 10 miliarde lire.
Si, da, am facut (din pacate) facultatea la ASE (pierdere totala de timp) si in Oxford si in US, de unde reiese comparatia pertinenta.
PS: ma refer in mod evident la media statistica, desi admit ca diferente punctuale pot fi identificate
Da, dar asta nu e o diferenta de fond. Si nu toti directorii din Occident fac astfel de studii; apoi e de preferat sa compari firma de dimensiuni oarecum similare, nu pe cele mai mari de acolo cu cele mai mari de aici, ca nu e cazul. GB
Tare ‘nevorbit’ mai sunteti, dle GB. Si ffff plin de sine: “am fost o viata intreaga in mijlocul tuturor businessurilor serioase din Romania”. Faptul ca ati avut contact cu niste companii straine/afaceri locale mici sau mari nu va face atotstiutor. Deloc. Sunteti insa de urmarit – evidentiaza sidromul ‘strugurilor acri”.
Diferenta de mediu e enormă. Mediul de afaceri. Si de mentalitate.
Sunt manageri străini care fac fata cu success in Romania, ca si in Rusia.
Dar fiecare piata are specificul ei.
După mine, e mai usor pentru un manager străin in USA decât ÎN Romania.
In strainatate nu au atatea probleme suplimentare, unele care in Romania te pun in genunchi, acolo la ei in Occident practic nu există.
Nu sunt praf managerii români. Nu mai praf ca alții.
Cei din România, care sunt văzuți rau, asta este…profita de situație, de condiții.
Nu poti sa condamni omul pwntru ca vrea sa faca profit. Asta e menirea lui.
O mica idee poate face diferenta. Manageri foarte diferiți pot avea rezultate similare, manageri cu stil asemanator pot avea rezultate f diferite.
Probabil ca un manager străin in Romania întâmpină dificultăți la început, dar se o înnoiește cu piata si poate sa performeaze după un an, doi.
Uite un caz hibrid: am dus programatori din Ro sa lucreze in firma mea, in Franta. Dupa un timp au fost contrariati de ce castigau 3/4 fata de francezi. Am explicat, au inteles. Apoi, in timp, au ajuns la nivelul de salariu al colegilor. Dupa aceea au facut cariera. Cativa sunt acum directori la firme mari.
Exista o imoralitate, o indisciplină tehnologică cuasigeneralizată, o supraevaluare a componentei financiare în cost și respectiv profitul imediat(in diversele sale forme).
In cei peste douăzeci de carieră am constatat cum teoriile de management americane, cele mai complete din punctul meu de vedere, se adeveresc la noi, luand pe fiecare generatie, nu numai pe X care îmi este mai familiară.
Discuția e lungă pentru simple postări, ce mi se pare însă valabil transgenerațional este inovația prost înțeleasă și egoismul transformat în informal mission statement.
Mediul de managerial românesc suferă de o teribilă ipocrizie, diferită de cea din occident (unde este generalizată dar altfel) prin faptul că este înmatriculare măsură datorat imposturii extrem de răspândite la toate nivelele.
Soluția nu este politică și nu se poate impune ierarhic.
mi a placut !
Cornel Dinu de la Dinamo ar fi Invidios
Trebuie analizate niste aspecte totusi. In ceea ce priveste marile corporatii, acestea au mutat in Romania sau au extins deja in Romania capacitati de productie ori de servicii de tot felul, si asta s-a intamplat rapid, sub directa supraveghere a head-quarter-ului. Managerii romani, locali, au fost in cea mai mare parte operativi, “dulaii de santier”, iar cei din afara cu project managementul sa spunem. Asta in prima faza, faza ce a creat pe de o parte manageri romani foarte foarte buni, iar pe de alta parte a si creat niste experimente nereusite sa zicem. Din limitata mea experienta de pana acum in lucrul cu cei din Occident, de fapt lucrez cu ei in diversele roluri pe care le-am avut de 8-9 ani dar in timpul asta doar vreo 6 luni am fost pe un job in afara sa zic asa, am remarcat ca cei din afara erau mai specializati pe zona lor, adica mai focusati pe un pachet de task-uri, pe cand local colegii erau, si sunt, mai degraba multi tasking, granitele nu sunt inca toate trasate clar pe harta. In ceea ce priveste micii antreprenori, e o intreaga generatie ce apare, si momentul actual doar o va intari, oameni cu experienta in corporatii, cu viziune, plimbati prin lume, care vor gasi multe feluri interesante si bune in a fi proprii lor manageri in micile afaceri.
Ca sa completez comentariul initial, am vazut deseori un mod de promovare al managerilor, in Romania, in corporatii. Dupa 2-3-4 ani, prima linie a managementul strain se intoarce acasa peste mari si tari si promoveaza local. Poate ca in cazul unora dintre acesti manageri romani proaspat promovati, s-au ars niste etape mai repede, poate ca in organizatia respectiva ei inca nu aveau aura de sfintisor si o parte din colegi ii vor considera ca fiind promovati pe pile, deci praf. Dar nu e asa. Aproape intotdeauna nu. E strict contextual, si mai trebuie avut in vedere raportul salariu manager/salariu oameni din surbordine, care in Romania parca era dublu fata de Vest, ceea ce accentueaza atitudini de genul “manageru’ e praf”. In plus, care e media de varsta la care se ajunge sa fii manager pentru prima oara in Vest vs media asta de varsta in Romania? Cred ca la noi e media mai mica, ceea ce iar poate accentua senzatia ca e un manager praf, ca a sarit etape si ca nu merita…
Pana la urma, cine decide ca managerul e praf? Oamenii din subordine, colegii de pe aceeasi linie sau top managementul? Ca asta conteaza in cele din urma.
Atitudini deficitare ale managementului firmei am întâlnit in firme mici, in care patronul dorea sa controleze tot. Valabil la un anumit nivel, dar când businessul creste, uman nu mai poți face fata. Și acum, deși au trecut 12 ani de când am părăsit compania Cefin, consider ca a fost o experiența deosebita a managementului de creștere a unei afaceri mici la ceea ce a devenit la apogeul sau.
Cauza e una singură: MINCIUNA la nivel de stat.
Cite luni ai lucrat tu in Occident, George, ca sa stii cum e acolo?
In ce tara ai lucrat (“Occidentul” e mare) ?
In ce industrii ai lucrat Occident, George?
In ce firme ai lucrat in Occident, George?
Am invatat franceza fara sa fi ajuns in Franta. In Franta am ajuns pe la douazeci si ceva de ani. Erau unele diferentr intre franceza mea si cea pe care o vorbeau cei de acolo, insa nu de fond. GB
Ui, Monsher !
Adevarul e ca ai raspuns la toate intrebarile.
Ce te intreaba Mike B si ce raspunzi tu.
Imi place tare mult stilul asta al tau, cand nu ai un raspuns bati campii cu altceva care nu are legatura cu intrebarile si il lasi pe cel care a pus intrebarile in ceata.
Deci daca vin la tine si iti demonstrez ca am citit si inteles cele mai bune 100 de carti de management (or fi atatea ?), ma recomanzi CEO la vreo multinationala fara sa mai conteze daca am vreo experienta.
Am auzit atat de mult povestea asta cu “nu sunt mari diferente intre RO si Occident” incat nu mai trag nicio nadejde ca RO se face bine. Cei care pleaca si reusesc in vest sunt cei care au inteles fara putinta de tagada ca lucrurile stau diferit si ca trebuie sa joace alt joc. Am intalnit destui si multi sunt grozavi, dar toti iti spun acelasi lucru: cel mai greu a fost sa invat sa joc altceva.
Gunoi ți se cere, gunoi livrezi. Succese!