(Ziarist) Cum se raporteaza angajatorii la candidatii/angajatii recalcitranti, aroganti, instabili emotional, hipersensibili la critici (constructive), oameni care nu isi asuma consecintele propriilor actiuni? Cat cantareste in decizia de angajare ca aplicantul e recalcitrant si/sau arogant, instabil emotional?
(GB) In marea majoritate a cazurilor, aceste manifestari pornesc de la frustrarile celui in cauza, care pot sa fie atat de ascunse si de adanci, incat nici el sa nu-si mai dea seama de originea si natura lor. Niciun angajator nu vrea sa aduca un frustrat in organizatie, indiferent daca acea frustrare pare justificata si explicabila. La modul general, angajatorii nu vor ca sentimentele si manifestarile emotionale ale angajatilor, de orice fel, sa iasa la suprafata in timpul jobului si, cu atat mai putin sa interfere cu jobul si sa-l influenteze, chiar daca uneori ai putea crede ca in mod pozitiv. Angajatorii vor angajati predictibili, si asa e mai bine pentru companie. Orice lipsa de predictibilitate e costisitoare pentru companie, uneori foarte tare.
Cat de mult cantareste in decizia de promovare a unui performer la job ca e recalcitrant si/sau arogant, instabil emotional?
E greu de imaginat ca ar putea exista vreun motiv pentru care un angjator sa-si asume toate riscurile inerente unui astfel de profil si sa treaca peste ele, promovand un astfel de personaj. Pentru ca nu doar relatiile directe dintre angajator si respectivul angajat sunt puse in discutie, ci si toate celelalte relatii sociale din companie, asupra carora ar putea sa declanseze frustrari, la randul lor, si reactii in lant greu de controlat. Asa ca raspunsul este foarte clar: de cele mai multe ori, acest argument este decisiv intr-o astfel de hotarare.
Din experienta dumneavoastra, cum se raporteaza recrutorii si angajatorii la astfel de candidati, respectiv angajati (ii resping de la bun inceput, le acorda o sansa, ii trimit la terapie, etc.)? De ce nu vor angajatorii oameni aroganti, nervosi, recalcitranti in companie?
Unul dintre cele mai importante roluri ale mele, ca recruiter, este sa depistez frustrarea, chiar daca nu se manifesta la suprafata, si sa elimin imediat acel candidat de pe lista, in caz ca o descopar. Si sunt foarte multi “markeri” care semnaleaza posibilele frustrari, nici nu-si inchipuie candidatii cat de multi sunt… Sarcina recrutatorilor si al firmelor de recrutare este sa-i pazeasca pe angajatori de frustrati, in primul rand, de orgoliosi peste masura, de “ciudati”, in general, adica de toti cei care se abat prea mult de la “profilul ideal” al unui angajat, care este destul de uniform daca e sa comparam ce se cere de la o tara la alta, de la o industrie la alta si chiar de la o firma la alta. In cei 23 de ani de cand fac recrutare, nu-mi aduc aminte sa mi se fi cerut macar o singura data sa ma abat de la acest profil “standard”.
Profilul emotional descris mai sus cantareste mai mult in decizia de promovare decat rezultatele efective, obtinute de angajat la munca? Va rog sa explicati si sa argumentati (cu alte cuvinte, poti sa performezi la munca si – cu toate acestea – sa fii concediat sau intr-un scenariu mai optimist – sa nu fii promovat, tocmai pentru ca esti instabil, arogant, recalcitrant? (oricare dintre cele trei atribute)).
Da, cu siguranta ca da! Doar in cazuri limita se trece peste asta, cand acel angajat e atat de indispensabil firmei si de greu de inlocuit, i se accepta toate capriciile. Insa angajatorul abia asteapta ocazia de a se razbuna (fara ghilimele!), pentru ca acumuleaza o frustrare teribila, care abia asteapta sa fie refulata. Am vazut foarte multi angajati care isi urasc angajatorul (tot fara ghilimele!), insa si destui angajatori care isi urasc angajatii pe care nu ii pot da afara, din diverse motive.
In ce posturi/domenii, candidatii descrisi prin atributele antementionate au cele mai mari sanse sa fie tolerati pe termen lung in organizatie? De ce?
In vanzari, daca au rezultate sistematic bune si foarte bune, si in joburi in care interactiunea cu angajatorul si cu ceilalti angajati din firma este redusa; cei care stau cu capul in hartiile sau in calculatoarele lor si nu ies prea des din birou, cum ar fi cei din financiar sau din IT, de pilda. Cu cat acesti angajati au de-a face mai putin cu ceilalti angajati ai firmei, pe de-o parte, sau cu clientii si cu ceilalti actori importanti pentru firma, din afara ei, pe de alta parte, cu atat mai mici sunt riscurile.
Cunoasteti angajati care au fost promovati si datorita profilului lor emotional (descris in subiectul solicitarii)?
Subiectivitatea in evaluarea unui profil e mare, asa ca nu toti trag aceleasi concluzii. Da, eu am vazut multi astfel de angajati promovati, insa asta se datoreaza, probabil, si spiritului meu critic pe care sunt obligat sa-l tin, ca recruiter, la niveluri mult mai ridicate decat altii.
In ce posturi/domenii/organizatii lucreaza si sunt valorizate aceste profiluri emotionale?
Sunt cunoscute domeniile cu “ciudati”: cele in care e nevoie de multa creativitate, cum ar fi agentiile de publicitate, firmele de software, institutele de cercetare, culturale, sau domeniile in care angajatii sunt foarte independenti, cum ar fi firmele de avocati, de pilda.
Din experienta dvs., ce profiluri emotionale valorizeaza angajatorii, indiferent de domeniul in care activeaza, de postul ofertat, de marimea companiei.
Profilul acela “standard” despre care vorbeam mai sus include: maturitate afectiva, stabilitate emotionala, autocontrol, rezistenta ridicata la stres si la frustrare, capacitate de relationare, adaptabilitate. Cu alte cuvinte, e descrierea, aproape verbatim, a tipologiei temperamentului sangvin.
Sa vorbim un pic despre performerii care se rateaza profesional din cauza instabilitatii lor emotionale si/sau a arogantei lor supradimensionate. In experienta dumneavoastra ati intalnit oameni care au profiluri profesionale competitive pe piata si care s-au ratat din cauza exacerbarii arogantei, instabilitatii, tendintei de a-i invinovati pe ceilalti de propriul esec? Cand si cum au ajuns sa constientizeze sursele esecului lor?
Da, fara indoiala, aceasta este, de departe, cea mai importanta sursa a esecului profesional, atat raportat la obiectivele personale (nerealiste, de multe ori), cat si la potentialul real al celui in cauza. Am vazut sute de cazuri de adevarate drame, sau chiar tragedii profesionale (urmate, inevitabil, de tragedii personale) legate de aceste orgolii nestapanite. Si, cea mai mare problema a lor este ca, odata pornit acest mecanism infernal, nu mai poate sa fie oprit! Se intra repede intr-un cerc vicios, frustrarea devine vizibila si apoi evidenta, asta il marginalizeaza si mai mult pe bolnav, care intra in panica si reactioneaza nesabuit, ceea ce ii sperie si mai tare pe cei din jur, si, gata cu cariera omului…
Si o scurta intrebare:
Loading ...
(poza lui lenslady de pe www.deviantart.com)
Comentarii (50)
George ai cam uitat de asta 🙂
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/BUSINESS+CLUB+Angajatul+mediocru+preferat+de+companii
Au cei de la nebuni acces la internet acum?
Eugen Ionesco e mic copil… Se recomanda tratament psihiatric.
E compromis total blogul.
cine te pune sa-l citesti?
fara dottore MTO !
Buna.
1. Totusi, faptul ca un angajator nu angajează un angajat foarte performant dar dificil nu arata ca de fapt si superiorul direct are o problema de siguranta sau securitate personala? Sau in ce masura se intampla acest lucru?
2. Nu inseamna de fapt ca Superiorul direct prefera siguranta lui personala si linistea lui personala versus performanta echipei sau profitul firmei? Cu alte cuvinte cum ar trebui sa intervina aici managementul firmei respective?
3. Cum sunt vazuti oameni cu adevarat problema gen Steve Jobs Dar care au dus si au realizat lucruri foarte mari sau importante? Nu cred ca a fost placut sa lucrezi cu Steve Jobs… Oare ar fi mai departe Apple daca nu exista sau nu revenea Steve Jobs?
4. Procentual vorbind, cati CEO din top 100 firme din Romania se încadrează la categoria de persoane la care face referire acest articol? Mai ales odata cu schimbarea mediului de business odata cu criza imaginea mea este ca numarul a crescut semnificativ….
5. Cat de performanta poate fi o companie daca are doar oameni “nice” sau care stau doar aliniati in contextul concurential actual? Sau mai bine zis o companie care încurajează angajarea doar a unor astfel de oameni poate fi performanta pe termen lung? Aici nu ma refer la companii care au avantaje strategice nereplicabile (gen Petrom sau Romgaz care au un monopol si deci oricum nu are o importanta) ci la companii medii care opereaza intr-un mediu concurential.
6. Poate functiona in practica un sistem in care angajarile sa fie realizate fara aprobarea sau implicarea superiorului direct (N) ci doar a (N+1) de exemplu si doar pe baza de evaluari de performanta?
La cine s-o uita vulpitza din fotografie, la stapanul padurii sau la vreo consoarta ? 🙂
mai degraba recruiterii cand vin ciudatii in vizita (de interviu) 🙂
corect!
amice..esti duplicitar din cuvant/termen/semnificatie..nu e clar daca esti neptun sau Poseidon inca se dezbate “paternitatea ” ta…asa ca plimba sirena de acilea..la alta masa..la alt forum
Nu ma obosesc sa iti raspund. Consider ca nu avem ce discuta.
mai bine..uita te aici si baga la cap…http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18626204-curtea-constitutionala-valideaza-rezultatele-alegerilor-traian-basescu-participa-ceremonia-validare-lui-klaus-iohannis-functia-presedinte.htm
nu ramane un zevzec oarecare
“un domn” este defapt “un demon”. In continuare nu iti raspund tie, ci ma adresez celor care ii citesc comentariile sau au de-a face cu el, sau cu persoane asemanatoare. Persoanele asemanatoare pot fi chiar recruiterii care incearca tactica lui. Tactica foloseste la baza: devierea de la subiect si intriga, aroganta, invocarea superioritatii, invocarea cunoasterii ca diferentiere unica pe scara sociala, incapatanarea si accentul pe portite si termeni de unde poate stapani. Metoda este cea a unui demon, ce te poate incurca oricate argumente si clarificari ai aduce. Metoda de atac este ignoranta, pastrarea calmului, refuzul de a raspunde sau a lua actiuni ca raspuns al provocarilor.
respect pentru tine, imi place cum gandesti. Cam la fel o fac si eu.
Multumesc pentru raspuns, dar nici aceasta tactica nu merge. Cand demonul observa ca nu raspunzi bine la tacticile de enervare, raspunde cu tacticile de lauda, lingusire. Te apreciaza peste masura, iti arata cat de destept esti, cat de “tare” esti, cu scopul de a te rapune prin aceasta metoda. Un om care se hraneste cu dulceata capacitatilor personale este usor de influentat si il poti conduce la actiuni nefavorabile pentru companie. Totodata, daca recruitorul observa ca raspunzi laudelor intr-un mod incorect, adica nu te subapreciezi imediat si nu ii spui ca inca mai ai de lucrat, va considera ca nu esti bun pentru postul respectiv.
si in acest caz e la fel, cunoscandu-i jocul, ii spui cat de minunat e. Ce parere ai? 🙂
iese un adevarat show, doar trebuie sa te distrezi si tu. 😉 Si, unde mai pui, ca le demonstrezi oamenilor normali la cap, din firma, si nu acelora obedienti si dispusi sa faca orice pentru firma (sef) , ca lucrurile pot sta si altfel. Prin asta vreau sa zic, ca stiu sa fac diferenta intre un sef normal, cu care se poate comunica si altii, care, culmea, se incadreaza perfect in profilul din articol.
De acord. Poti folosi aceleasi tehnici pentru a demonstra cine este cel anormal, ce se ascunde in spatele multor straturi. Faci acest lucru doar daca ai de pierdut pe plan profesional fiindca nu il faci, dar nu de dragul show-ului.
Iti dau dreptate.
cu “demonii” trebuie sa fii “demon” 😉
aviz amatorilor de ciudatenii
http://www.youtube.com/watch?v=O-LFycPNg1c
https://www.youtube.com/watch?v=4LeKTCjNmtg
devii tot mai creativa si evoluata 🙂
mai bine nu te mai stradui, ramai asa cum esti, e destul de bine.
multumesc, stiu 🙂 dintotdeauna o fac, ma atrag doar spiritele evoluate 🙂 prin urmare stiu sa recunosc din prima ciudatii&Co. 🙂
te regasesti cu succes in lista de markeri semnalati de GB…recalcitranti, aroganti, instabili emotional si alti “ciudati” (tu fiind Acel Ciudat)
Iti dau dreptate.
🙂
ai nevoie de un remediu ? sau iti e bine asa in pielea ta ?
Urmand firul discutiei, cei care cititi, vreau sa intelegeti ca daca ati ajuns pana aici, cel mai bun raspuns la un sir de discutii provocatoare este tacerea si ignorarea. Cei mai multi instabili urmeaza 1) tactica prin care vor sa explodezi emotional si astfel sa iti pateze imaginea si sa obtina acceptul celorlalti din grup; 2) daca tactica nr. 1 nu functioneaza aplica tactica laudelor peste masura pentru ca tu sa deveii usor de manipulat pana in punctul in care iti implanteaza idei ce iti fac rau imaginii dar pe care din cauza valului euforic de mandrie personala nu le mai vezi; 3) daca tacticile nr. 1 si 2 nu functioneaza atunci apeleaza la tactica prelungirii discutiei in speranta ca va gasi un punct vulnerabil (un raspuns de care sa se poata lega) sau pur si simplu vrea sa te epuizeze psihic de energie (te oboseste) ca sa nu mai fii in stare sa iti duci la capat activitatile zilnice, si astfel sa-si atinga scopul de a te afecta negativ intr-un fel.
pai..am reusit !!!! VICTORIE !!!! UN WE DEZASTRUOS ITI DORESC !!!
@ un domn, esti cam instabil emotional 🙂 )))
Corect, dar pentru ca tu stii toate astea, il obosesti tu pe el. Esti de acord? 🙂 Nu pentru a face show, ci doar sa-i arati ca stii ce face. Acum…daca il oboseste mult prea tare, propriul joc, si il enerveaza 🙂 , e doar problema lui.
Multumim pentru articol si pentru faptul ca ne atragi atentia asupra minusurilor pe care le avem. Este nevoie de astfel de articole pentru a echilibra balanta angajator-candidat. Firmele dispun de cele mai multe mecanisme anti-frauda insa candidatii sunt slab pregatiti din acest punct de vedere, nu in sensul ca nu-si dezvolta mecanisme pentru a nu fi depistati, dar nu au repere pentru a se “vindeca”. Aceasta vindecare a comportamentului uman pleaca de la constientizare, si nu imi place rezultatul poll-ului in care pe primul loc se situeaza aproape 30% cu optiunea “Deloc”. Oricine inca mai are cate ceva la care poate lucra. In continuare as vrea sa expun nu cativa “markeri” psihologici, dar cateva metode observate direct la interviuri prin care recruiterii erau penibili, chiar prosti in ochii mei, dar defapt incercau sa sape in interiorul emotional.
1. De multe ori candidam pe o pozitie deasupra celei actuale. Recruiterii se folosesc de moment si cauta frustrari legate de statusul social, frustrari ca nu am fost promovati la locul actual, etc. Asta ca sa nu aiba probleme pe viitor la o eventuala pretentie de urcare profesionala.
2. Ne pun in pozitia de a alege rolul intr-un proiect pentru a ne testa dorintele si increderea. Apoi intreaba de ce am ales un anumit rol si de ce nu am ales unul mai nesemnificativ. Prin asta incearca sa afle ce credem noi ca despre noi insine si de ce am merita rolul respectiv, dar deasemenea cauta informatii legate de frustrari.
3. Se incearca enervarea candidatului, adica iesirea din starea de calm si siguranta. Se aduc in discutie punctele slabe ale candidatului precum o facultate care nu se potriveste cu postul, posturi care au fost schimbate la intervale scurte. Nu se incearca intelegerea situatiei ci iesirea la suprafata a frustrarilor motorii care au stat la baza unor actiuni.
4. Candidatul este intrebat unde se vede pe viitor. Companiile care pun aceste intrebari pot avea doua motive. Un motiv ar fi cautarea unui candidat cu ambitii, care se autoperfectioneaza, iar celelalt motiv ar fi ca nu doresc candidati ce pot pleca din companie sau pierd timp cu perfectionarea pe alte domenii decat ale postului curent.
5. Esti intrebat frecvent care este motivul plecarii de la jobul actual. Recrutorii vor sa afle daca te nemultumeste ceva ce nici ei nu pot oferi. Sau daca plecarea este din cauza nesupunerii fata de managerul actual, ceea ce denota un risc pentru companie.
Tineti in minte faptul ca recruiterii au cate un candidat ideal pentru fiecare post. Ei incearca doar sa minimizeze riscurile pentru companie.
Da, asa este, doar ca intrebarile/ situatiile de mai sus sunt printe cele mai “usoare”. GB
te rugam TOP TEN…ce mai “grele”
Buna Dimineata GB
te rog ajuta ma sa inteleg..citez…Si sunt foarte multi “markeri” care semnaleaza posibilele frustrari……ii poti enumera ? sa zicem 10 markeri, plecand de la idea ca sunt multi, poate mai muti de 10, eu ma multumesc cu primii 10 marker sa aflu de ei
Nu am niciun interes sa dezvalui “secrete profesionale” care mi-ar scadea eficienta daca ar fi stiute de toata lumea. Iti dau cateva exemple, totusi, pentru ca au tot fost vehiculate pe aici, pe site: sa nu-ti pui poza in CV, sa nu-ti treci varsta, plus zeci de detalii legate de formatul CV-ului (nu de informatia propriu-zisa). GB
reformulez..10 markeri psihologici …se poate ? de comportament ? sunt curios cum se poate identifica un potential candidat recalcitrant – instabil – arrogant – alti ciudati. Pornesc de la premise cinematografica..Dr Lecter din Silence of the Lambs..era predictibil din punctual tau de vedere ? un candidat ca EL (cu tot ceea ce apare in film ca e capabil sa faca dar se pare ca a mascat cu mare arta…) il poti repera din fazele interviului ? sau ma rog din fazele preselectiei pentru interviu/interviuri ?. Nu sunt concurrent sau din “bransa” Ta incerc sa inteleg cum gandeste un recrutor..nu pe cineva in particular
Buna ziua, cred ca o directie o gasiti in filmul “Avocatul Diavolului”, ce cu Al Pacino, la inceput, atunci cand Keanu Reeves isi explica criteriile dupa care alege sau respinge un jurat. Eu zic ca acei “markeri” sunt suficienti.
Buna Ziua
pleosc si tu cu singurul film care l ai vazut…dar nu l ai inteles
Imi cer scuze, dar nu e chiar pleosc. Sunt niste markeri psihologici acolo, exact ce ati cerut intr-o discutie publica. Imi cer inca o data scuze daca considerati irelevanta, in sensul discutiei, interventia mea.
e bine ca intervii, e bine ca ai ceva de spus..dar ratiunea ta..ce a spus inainte de tasta aici ?…la ce discutie publica te referi ?
Uitati, am cautat acel fragment din film pt. dvs. si pt. ceilalti interesatati de subiect http://youtu.be/9enPC37mHrM
Cu siguranta ca se discuta despre profile psihologice acolo, in secventa din film, si situatia prezinta un interviu pt. selectia unui juriu, echivalent cu un interviu de angajare.
Ma refer la discutia publica de pe acest forum deschis publicului.
eu sunt interesat daca GB va raspunde ….
vis a vis de Al Pacino, link ul acesta imi este favorabil (mea culpa daca te superi) http://www.youtube.com/watch?v=UJ4HUD-wErc
Da, buna alegere. Tradarea e cuvantul de ordine astazi. Si mai rau este ca adevaratii tradatori arata cu degetul catre loialii etichetati ca tradatori. Dar, ca in cele mai multe filme, la final “el se ia cu ea si banditul moare” si au trait fericiti pana la … urmatoarele alegeri.
Cu stima,
preferata mea.
Cu consideratie,
asta cu banditul pana la urmatoarele alegeri..trebuie..shut down…depinde de noi, eu cred ca INCA miscarile din strada sunt firave de aceea 22.12.14 trebuie sa fie..ceva masterpiece…
zeus & un domn , vrajitorilor. Cand candidati? Pentru OSCAR, nu va ganditi la altceva.
La asta nu sunt printre cei mai buni, probabil, sper sa-ti raspunda unii cu adevarat specialisti in psihologie. GB
filmul macar ai auzit de el…poti formula o opinie asa cum te am rugat…nu am cerut acces la “data room” al tau..