Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scrie cărți, piese de teatru, articole, are mii de fani și pe Internet. La începutul anului acestuia, din calculator știa cam cât știu și parlamentarii români, care își trec în CV-uri cunoștințe avansate de PC, Word, Yahoo și Internet Explorer.
Acum mă sună pe WhatsApp din Berlin, își caută un apartament de închiriat să se mute cu familia din ianuarie. A fost angajat ca programator la una dintre cele mai germane și mai cunoscute multinaționale. Interesant mi se pare că el e convins că va scrie în continuare chiar mai multe cărți și piese de teatru decât a scris până acuma. Dar să vedem cum și către ce îl vor inspira frigul și umezeala din Berlin. Prevăd că următoarea carte va fi de eseuri…
Al doilea prieten filolog e foarte diferit. E din noile generații rebele, personaj viu de roman el însuși. Litere la Universitatea din București, a lucrat în call center, ca tot studentul, a încercat în vânzări, apoi la o agenție de publicitate. Dar într-o zi, o voce interioară (care semăna suspect de mult cu cea a proprietarului care îl suna de două ori pe zi să-i ceară chiria) l-a întrebat dacă nu i s-ar părea cool să se facă IT-ist.
Și s-a făcut. A învățat el, de capul lui, ceva software. S-a angajat repede ca ajutor de programator, apoi a mai prins și de la ceilalți colegi programatori, care aveau deja casele lor, nu mai stăteau cu chirie.
Soarta l-a făcut să se întâlnească într-o zi cu alt prieten al meu – nefilolog acesta – care se chinuia de multă vreme să facă un site destul de complex în domeniul său de activitate (real estate), și care era exact în același punct în care fusese și cu doi ani în urmă. Doar cu vreo 50,000€ mai puțin în cont, bani care ajunseseră între timp la diverse firme de IT care se apucaseră de proiect, fiecare aruncând la gunoi ce făcuseră cei de dinaintea lor, descriindu-i în termeni foarte tehnici cât de prosti erau.
Și ai făcut vreodată un proiect de unul singur? Nu atât de complex, dar măcar pe jumătate, sau chiar pe sfert? Nu, nu am făcut singur, am lucrat doar în echipe. Însă pot, vi-l fac în trei luni! În câââât? Păi ăștia lucrează de doi ani la el, și tu spui că îl faci în trei luni? Da, dați-mi și veți vedea! Și în ce îl faci? În PHP cu Laravel. Păi de ce nu continui cu WordPressul celor de dinainte, că e aproape gata? Păi m-am uitat la ce au făcut, și părerea mea este că v-au înșelat rău de tot. L-au făcut în așa fel încât să vă țină captiv, să nu poată nimeni să înțeleagă ce e acolo, în afara lor. Plus că orice dezvoltare ulterioară ajunge să coste din ce în ce mai mult.
Și l-a făcut! Nu chiar în trei luni, ci în patru. Cu câteva mii de Euro. Luat totul de la zero. Curat, solid, fără vreo breșă de securitate, documentat. Și rulează mai rapid decât în WP, desigur.
Dar, ca și la celălalt prieten al meu, IT-ul pare să aibă niște efecte ciudate asupra filologilor! Și pe foarte tânărul meu prieten l-a reapucat cheful de scris și de studiu, vrea să înceapă în paralel și o activitate academică, să publice, să facă un doctorat în științele limbajului.
Nu l-am întrebat dacă vrea să scrie un roman despre experiențele lui cu oamenii de business pe care i-a cunoscut sau altceva, însă va fi interesant, abia aștept să citesc. Îl cunosc bine… 😊
Comentarii (2)
Domnu’ Butunoiu, filolog care s-a facut IT-st, software?! De unde ati mai scornit si povestile astea?
In 30 de ani de lucrat in IT am auzit multe legende; cea cu sistemul de 50,000 de euro facut in 4 luni pe cateva mii si fara brese de securitate nu e deosebita, dar tot minciuna gogonata este. Cand cineva spune ca aplicatia lui nu are brese de securitate sigur minte: nimeni nu poate garanta asa ceva, vreodata. E una din axiomele din IT, bresele de securitate sunt de 2 feluri: alea de care stii si alea de care nu stii.
In schimb, aplicatii de 50,000 neterminate si facute de un student in 3 luni e un caz prea des intalnit, din pacate. Stiu un minister unde acum vreo 3 ani au vrut un sistem pentru o activitate specifica si i-am spus unui din decidenti ca se poate face cu vreo 100,000, sub 6 luni de munca pentru vreo 3 oameni de nivel mediu. Ei erau dispusi sa bage 2-3 milioane, cand au auzit de 100,000 au abandonat proiectul (posibil pentru ca nu le iesea nimic dintr-o asemenea suma? nu stiu).