Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se chemau Igiena. Clar, simplu, direct, fara echivoc. Era o intreprindere de stat care le gestiona pe toate, in toata tara. Si acum mai vezi pe unele dintre ele, in aceleasi locuri, de zeci de ani. Cu acelasi nume, Igiena. Si, adesea, cu aceiasi frizeri si coafori, tot de zeci de ani. S-or fi privatizat intre timp? Daca nu, oare de ce minister tin acum?
Intru azi intr-o frizerie care era acolo si in 1980, cand am ajuns eu in Bucuresti, o stiu bine. Acum e curata, luminoasa, are tot ce-i trebuie, nu ca atunci. O doamna frizerita si un frizer sunt acolo de 40 de ani, ceilalti au venit dupa ei, dar nu la mare distanta.
Ca si atunci, saloanele lor sunt impartite in doua: frizerie pentru barbati si coafura pentru femei. Spatii relativ egale, si cei care lucrau in fiecare jumatate cam in acelasi numar, cate patru. Scaune cate sase, si in stanga, si in dreapta.
La femei, toate coafezele erau ocupate, si mai erau vreo cinci cliente care asteptau pe margine. La frizerie, eu eram singurul client. Doua frizerite beau cafeaua si sporovaiau cu frizerul veteran.
Curios din fire, o intreb pe frizerita de ce nu se duc cele doua doamne frizerite sa coafeze clientele care asteptau, daca tot stateau degeaba, si in camera de dincolo nici nu mai incapeau cele care erau la coada. Foarte mirata de intrebare (probabil ca ii parusem om inteligent la inceput), imi explica parinteste ca ele sunt frizerite, nu coafeze. Si vreti sa spuneti ca frizeritele acestea din stanga nu stiu sa tunda parul unei doamne? Si nici cele de dincolo, din partea dreapta, sa ma tunda pe mine, la o adica? Dar cum, domnule, acestea sunt lucruri diferite, se invata separat. Fiecare cu meseria ei aici: frizerita tunde barbatii, coafeza e cu femeile, manichiurista face unghiile, casiera incaseaza banii… Si casiera de cand o aveti? Ca pare… hmmm… cum sa spun… E la noi de peste 30 de ani! Si nu a tuns si ea niciodata pe nimeni aici, nu a taiat o unghie, o spranceana, ceva? Frizerita se uita stupefiata la mine. Da ciudat mai sunteti, domnu – desluseam eu deja clar in privirea ei…
Imi venea sa o intreb in cat timp se invata fiecare dintre acestea, dar tocmai ma terminase de tuns (la mine dureaza foarte putin, ma tund intotdeauna cu masina zero) si nu voiam sa o mai tin de vorba, o asteptau deja cafeaua si colegele de dialog. Alaturi a mai venit o clienta, nu a mai gasit loc pe scaunele de asteptare, asa ca a cerut voie sa se aseze la barbati, pana-i venea randul.
Ma gandesc cum ar fi daca intr-o zi salonul lor ar da o jumatate de faliment. De pilda, partea cu frizeria sa nu mai mearga deloc, dar cealalta jumatate, pentru femei, sa mearga foarte bine. Oare ce ar face venerabila frizerita cu 40 de ani vechime in acelasi loc?
Si o curiozitate:
Loading ...
GB proaspat tuns de o specialista cu 40 de ani de experienta
Comentarii (13)
Pe timpul comunismului romanul se pricepea la orice. Din cauza aia erau toate facute prost. In alte tari fiecare era cu treaba lui.
La noi daca aveai nevoie de o renovare in casa iti veneau 1-2 muncitori care iti faceau tot, de la pus faianta, montat parchet, partea electrica, etc. Le faceau pe toate prost binenteles sau unele mai bine altele mai prost. Si degeaba puneau ei bine faitanta daca sub faianta montau firele electrice prost si trebuia sa o spargi ca sa repari dupa ei.
In alte tari daca aveau acelasi lucru de facut venea cate un specialist pe fiecare domeniu de activitate. Si toate erau facute la perfectie pentru ca fiecare era profesionist pe domeniul lui.
Simabilul Butunoiu vrea sa ne intoarcem in acea epoca in care fiecare sa faca de toate da nimic.
E o mare diferenta intre a tunde un barbat si a coafa o femeie. Foaaaarte mare. Si nu se invata intr-o luna doua sa coafezi cum trebuie. Iti trebuie ani buni de experienta ca de altfel in orice domeniu.
Sunt curios daca ii trimit un CV stimabilului Butunoiu in care nu apare ca am experienta in ce se cere dar ca pot invata in 2-3 luni fara nicio problema. Ma cheama la interviu sau imi spune ca daca nu am experienta nu am ce cauta?
P.S.
Referitor la saloanele “Igiena”, am impresia ca societatea e organizata in baza Legii nr. 1 / 2005 a Cooperatiei, in care angajatii devin membri si participanti la profit. Deci nu exista un actionariat (toti angajatii sunt actionari), exista numai o conducere executiva.
GB, la Barber Shop ai vazut vreodata femei? Aia e frizerie, nu coafor. Asta e diferenta. O frizerita/frizer adevarat/a nu ceri un permanent 😛 . Ma asteptam ca tu “sa crezi” in specializari.
Nu “cred” in specializari care se invata intr-o luna, doua, ca apoi sa traiesti toata viata doar cu asta. GB
Da, eu nu inteleg cum vine treaba asta, sa fii angajat pe un post dar sa stai la barfa, sau pe FB, pentru ca…”n-ai clienti”.
In orice companie cat de mica e mereu ceva de facut, munca mai calificata sau nu.
Nu esti calificat pentru tuns cucoane, nici o problema, dai cu matura in frizerie, sau in fata frizeriei, sau speli geamurile, sau faci ordine in ustensile, orice munca poate aduce plusvaloare companiei.
Cu cat firmei unde esti angajat ii merge mai bine cu atat angajatilor le poate merge mai bine.
Consider ca daca esti angajat cu salariu pentru 167 de ore dar muncesti numai 150 pentru ca ” patronul “nu ti-a adus clienti”, ai furat 10% din salariu.
La o companie sau institutie de stat ????? Niciodata !!!! Pot sa moara inecati in praf si in gunoaie, dar nu ar face asa ceva, daca nu au o menajera angajata. Si nu fac niciodata nimic, dar absolut nimic decat e scris in “fisa postului”. GB
@GB
Te contrazic la faza asta :))))
La compania de stat unde am lucrat eu (un monopol strategic si foarte profitabil) lipsa procedurilor ii determina pe angajati sa se ajute unii pe altii. Cei noi erau integrati de catre cei vechi, care ramaneau chiar si peste program ca sa faca asta. Era chiar interesul lor sa o faca fiindca sperau ca in felul asta sa fie eliberati de unele sarcini.
De multe ori anumite departamente in care oamenii erau foarte incarcati cereau sprijin altor departamente in care oamenii erau mai liberi. Si il primeau (in baza colegialitatii, nu in baza procedurilor, a obligatiilor de serviciu si nici macar in baza vreunui ordin primit de la conducere).
E adevarat ca daca vorbim de management strategic, identificam multe neajunsuri: lipsa procedurilor, subdimensionarea anumitor departamente etc… dar compensarea acestor neajunsuri se facea prin aportul colectivului.
Ca sa dau un singur exemplu: la un moment-dat s-a luat decizia mutarii societatii in alt sediu, dar fiindca directorul general eram cam suparat pe viata si pe lume, a dat ordin ca aceasta mutare sa se faca “prin forte proprii”.
Nu vreau sa-ti spun cate cutii si dulapuri am carat pe acolo, desi eu eram unul dintre cei care participau la sedintele executive, fiind “omul conducerii” (chiar mai sus decat atat) si fiind trimis in cadrul societatii cu scopul de a ma familiariza cu activitatea de la toate nivelurile.
In institutiile publice lucrurile stau putin altfel fiindca acolo oamenii functioneaza in baza unor legi cu caracter puternic limitativ, ca sa spun asa. Adica daca te bagi acolo unde nu-ti fierbe oala, risti sa-ti fie adusa acuzatia penala de “abuz in serviciu”, care e atotcuprinzatoare.
Din motivul asta functionarii publici (atentie: functionarii publici nu sunt acelasi lucru cu angajatii companiilor de stat) functioneaza eminamente defensiv si te trimit inapoi acasa daca ai pus stampila cu negru in loc de albastru.
Nu e vorba de atitudine aici, e vorba de frica de puscarie. Si intram intr-o alta discutie fiindca de fiecare data cand s-a pus problema relaxarii legislatiei (la toate nivelurile, inclusiv penal) au sarit altii care n-au fost de acord pe motiv ca “nu se poate, ca ne fura”.
In esenta avem ceea ce am construit. Administratia publica n-a aparut saptamana trecuta, ea e rezultatul a zeci de ani de birocratizare care a avut la baza exact aceasta conceptie preventiva: “daca ii lasam liberi, ne fura”.
Am condus o firma in Anglia si am putea face discutii comparative intinse pe mai multe saptamani, dar cred ca stim cu totii care e situatia.
Nazi, ai luat-o pe campii rau de tot!
Înainte era cooperativa, nu întreprindere de stat… Se numea Cooperativa Igiena. Nu stiu in ce forma funcționau, in realitate. Câți dintre cei care tundeau/coafau erau membrii in cooperativa sau câți erau salariati…
Pai aici iti pui intrebari ……despre cel care intreaba, George!
La asa o “frizura elaborata” de ce iti mai pierzi timpul si banii mergind la frizer?
Nu este cu mult mai simplu sa iti comperi o masina de calitate si sa te tunzi tu, sau sa te tunda cineva apropiat, cind vrei tu?
Sa nu mai vorbim de simt al afacerilor :))
Referitor la frizerita si coafeza, citi oameni care se respecta ( si au parul ceva mai lung….) ar merge la un restaurant chinezesc sa maninca bucatarie French Haute Gastronomie, cite femei s-ar duce la un croitor de barbati, etc. etc.
Un frizer este un frizer si un coafor este un coafor.
Te asigur ca in societatile dezvoltate, fiecare specialist care se respecta nu se baga in afara zonei sale de competenta.
Cum spui tu este adegvat intr-o societate de “cheap labor”….
Mike B, la frizerie/coafor mergi (si) pentru socializare, ultimele stiri din cartier. E inclus in pret. Drept ca, la asa frizura, GB poate prinde doar un breaking news. . .
@Vlad,
Intr-adevar, uitasem cum sint frizeria&coaforul in Balcani si Orient! Locuri de socializare….locuri care au (sau aveau) un anumit charm care este de apreciat!
Pentru freza aia nu-ti trebuie 40 de ani de experienta 🙂 te descurci singur cu o masina de tuns buna :)…si doamna invata mai repede decat crede cum e cu hair stylingul feminin 🙂