Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesante si destul de clar incotro ne indreptam (vezi si PS mai jos). Initial pusa cu rol pur ilustrativ la un articol, facand referire la o mentiune periferica (dar marcata cu trimitere la foto), a devenit centrul atentiei cand am intrebat, cu toata buna credinta, de ce li se pare unora ca “denigreaza imaginea femeii”.
Am vrut sa vad cat mai multe pareri pe aceasta tema si am intrebat ce le sugereaza ea privitorilor, care e prima impresie pe care le-o face fata in rochie albastra: 1. o persoana competenta profesional in domeniul ei de activitate, cu un profil managerial bun, sau dimpotriva, 2. o persoana frivola, superficiala, incompetenta, care nu ar fi un manager bun intr-un domeniu de business?
Trec peste multimea de raspunsuri la o intrebare pe care eu nu am pus-o (a mea era foarte simpla si clara: ce iti sugereaza poza respectiva, la ce te duce prima data cu gandul), sau comentand subiecte care erau in cu totul alta parte: “Cum poti fi atat de superficial ca sa evaluezi pe cineva dupa o poza, ce fel de recrutari sunt astea?”, “Ce sugerează poza este foarte puțin important comparativ cu ce ai putea afla printr-un dialog!” De parca eu as fi spus altceva… Si de avalansa de unfriend, unfollow, de revelatii de misoginism in ceea ce ma priveste si cate si mai cate alte informatii despre mine pe care le-a mai “dezvaluit” aceasta postare.
Peste 90% au raspuns cu 2, adica o persoana frivola, superficiala, incompetenta, care nu ar fi un manager bun intr-un domeniu de business, multi dintre ei completand descrierea cu substantive ca videochat, centura, prostituata etc.
Sa spun si eu ce-mi sugereaza mie, mai ales ca de aceea am si pus-o ca ilustratie. In primul rand, mi se pare ca personajul se afla intr-un mediu de business, sau in unul familial sau familiar, la scurt timp dupa ce a plecat dintr-un astfel de mediu.
“Domnule Butunoiu, in 15 ani de cand lucrez intr-o corporatie nu am vazut niciodata o femeie stand astfel!” Nu am de ce sa ma indoiesc de asta, numai ca eu am vazut mai multe, si inca dintre cele care imi platesc mie facturile. Insa e cu totul nerelevant in context, pentru ca e evident ca poza e facuta intr-un cadru informal, departe de locul in care vin clientii sau open space-urile in care lucreaza sefii ei, colegii sau subalternii. Si e un instantaneu, facut de cineva foarte apropiat, de care nu se fereste, si care are acces in acel spatiu intim, conjunctural sau nu.
Totul imi sugereaza dezinvoltura, siguranta de sine, personalitate puternica. Sacoul negru sau gri inchis e un marker social corporatist care arata ca da, sunt dispusa sa ma incadrez in comunitate si sa ma supun regulilor generale. Pana la un punct, marcat si el clar de lungimea rochiei, de culoarea ei, de pantofi si de contrastul peste medie al rujului. Ochelarii mai restabilesc echilibrul, si nu cred ca au fost alesi la intamplare, sunt sigur ca a vrut ca ei sa transmita ceva – cel putin in timpul orelor de lucru.
De unde vin atata curaj si incredere in sine? Fiindca e nevoie de ele din plin ca sa iti asumi riscul de a merge impotriva curentului (vezi cele 90%) si sa le mai si transmiti ostentativ printr-o senzualitate asumata. Poate sa fie pentru ca te sustine si te protejeaza neconditionat cineva foarte puternic si foarte sus, insa in majoritatea cazurilor provine de la un statut pe care ai reusit sa ti-l castigi singur(a) in comunitate prin rezultate, prin competenta tehnica sau manageriala, prin charisma, o pozitie de lider de opinie, intr-un fel sau in altul. Bazandu-ma pe statistici si pe tot ce am vazut pana acum in viata, eu am ales varianta doi, adica o creditez cu ajungerea la aceasta incredere de sine prin competenta tehnica si forte proprii, pana la informatii noi.
Or, ce am insirat mai sus intra in descrierea oricarui profil managerial dezirabil in business: sa iti asumi riscuri, sa iti asumi, la modul general, orice faci, sa ai incredere in tine, sa arati ca respecti regulile cand e obligatoriu, dar si sa poti merge impotriva curentului daca vrei. Sa te folosesti de orice resursa la indemana si de orice atu pentru a ajunge la rezultate, iarasi e o calitate, daca stii care e punctul de inflexiune de la care acestea incep sa aduca mai multe dezavantaje decat avantaje. In zilele noastre, mai ales, sa te folosesti de senzualitate face parte din cultura occidentala pe care o revendicam deja. Si nu cred ca fata nu a trecut de punctul de inflexiune, chiar daca e aproape de el. Pare sa stie destul de bine unde se afla acest punct si da impresia ca e atenta la ce face. Altfel spus, poza imi sugereaza ca fata aceasta se inscrie destul de precis intr-un profil pe care il cunosc bine si care e apreciat de majoritatea angajatorilor.
Daca imi va cere cineva sa-i fac o recomandare doar uitandu-ma la o poza, asta as spune despre fata cu rochie albastra si cu pantofi leopard. Ca multi sunt convinsi ca acesta a fost tot procesul de recrutare, continui cu incapatanare sa cred ca asta e problema lor, nu a mea! Si daca asta inseamna sa fii misogin si sa “depreciezi imaginea femeii”, atunci imi asum si acest misoginism!
PS: unul dintre comentariile de pe Facebook, dintre multele similare: “Mă iertați pentru intervenție dar sunt foarte dezamăgită. Articolul este oribil. Da, se caută manageri, nu leaderi și da, managerii “se supun” cerințelor dar chiar în halul ăsta de ieftin? E bine de știut ce înseamnă un manager pt o firmă de recrutare care se vrea de top. Și ne mirăm apoi că firmele sunt conduse prost, că nu există creativitate, că nu există moralitate… pentru că nu se caută așa ceva, de asta nu există. Oribil. Mulțumesc.”
Comentarii (13)
Un om de pe alte meleaguri si din alta lume, m-a intrebat odata: “Stii de ce suntem fascinati si nu ne saturam de benzile desenate?” Si pentru ca am raspuns cu Nu, mi-a zis: “Pentru ca sunt o serie de imagini fara cursivitate, care ne prezinta cu oportunitatea de a umple golurile dintre ele. Iar creierul nostru este programat sa functioneze in felul asta… sa umple goluri de informatie.”
O poza e o poza. Nu stim contextul, locatia, timpul, motivul pentru care a fost facuta, nu cunoastem fotograful, relatia dintre model si fotograf sau lipsa ei, mesajul intentionat sau lipsa lui, nu vedem nimc altceva decat ceea ce este in poza.
Dar suntem extraordinar de buni la a umple golul de informatie. O polemica bazata pe lipsa de date, pe perceptii si pareri personale, generate de experienta proprie si de valorile individuale. Toate bune, insa fara nici o ancora in realitate.
Imaginati-va ca fata in rochie albastra sta in fotoliul de la calculatorul ei de acasa, dupa o zi super lunga de lucru, o cina intensa cu un client dificil, cu coatele pe masa si mainile pe frunte. Intra logodnicul. Ea ii zambeste slab si zice” Sunt franta! Am avut o zi de rahat!” El o priveste si ii raspunde: “Nu se vede. Eu cred ca arati minunat, si foarte sexy!”. Ea se lasa pe spate, pune un picior pe birou, ridica barbia, isi impinge ochelarii pe spate si zice: “Sexy?! Ce zici de asta atunci?” El:”Trebuie sa ii fac o poza la ‘asta’…”
Si uite asa s-a nascut obiectul polemicii noastre… Nici o legatura cu profesionalisuml sau capabilitatile manageriale si intelectuale ale fetei cu rochie albastra.
Un scenariu imaginar evident, dar la fel de posibil ca oricare altul, al orcarei alte persoane.
Ce vreau sa spun eu este ca, dupa parerea mea, cel mai bun curs este sa nu formam o opinie (si cu atat mai mult sa nu exprimam o opinie) intr-un context in care lipsa de date este evidenta. In cel mai bun caz, produsul final se poate numi ‘speculatie’ si asta nu e un lucru bun pentru o discutie valoroasa.
Am incercat cateva raspunsuri dar au fost sterse de distinsul Butunoiu fara nicio explicatie.
Ce mai este de comentat? Un astfel de om este considerat unul dintre cei mai buni recrutori, decide cine se potriveste sau nu unui job si da lectii pe medii online despre cum trebuie facut un CV si multe altele.
Daca am ajuns ca cei mai importanti oameni de la care ar trebui sa invatam ceva sunt acesti farisei cu mintea incetosata atunci e grav. Nu ne vom mai reveni niciodata.
El considera acel gen de poze deocheate sunt arta si incearca sa ne convinga ca sunt imaginea unui manager modern.
Va imaginati ce e in mintea lui cand face recrutari si cat de obiectiv poate sa fie.
Buna ziua,
Nu am nimic impotriva tinutelor indraznete nici la femei nici la barbati. Lucrez in comert international si am avut ocazia sa intalnesc multe femei care aveau un fizic care sa le permita sa poarte asemenea tinute si erau apreciate de toata lumea. Am vazut chiar si barbati, unii mari oameni de afceri si proprietari de companii care purtau tinute stridente iar unul dintre cei mai capabili si apreciati in industrie venea chiar in slapi roz la servici. Prin abilitati si cunostinte ii domina pe toti si avea si are respectul tuturor.
Nu pot totusi sa nu remarc ca domnisoara din poza emana prin toti porii videochat si cel mult o inteligenta mediocra. Privirea si expresia fetei nu duce cu gandul nici la profesionalism, nici la seriozitate cu atat mai putin la inteligenta.
Deci de acord cu tinutele si atitudinile indraznete dar din punctul meu de vedere poza e total gresita 🙂
Numai bine,
Mihai
Ca femeie manager cu 20 de ani experienta, multi ani de studii si in plus, ochelarista, mi-a mers la suflet comentariul dumneavoastra.
Nu este nici profesionalism, nici indrazneala, nici siguranta, nici eleganta, nici macar bun gust in amestecul de haine si de atitudine de pe aceasta duduie.
Toata broderia din articol nu face decat sa ma sperie: cat de pe langa adevar si realitate pot fi recrutorii cand evalueaza candidatura unei femei?
Evident ca orice evaluare e subiectiva, dar in cazul de fata, asa cum spuneti, body language-ul sugereaza intr-adevar willingness to go the extra mile, dar intr-un business cu o nisa foarte clara delimitata.
Problema asta, sa nu te poti concentra la un text si la continutul sau pentru ca te distrage si iti fura atentia o poza colorata e una foarte frecventa, de fapt toata lumea o are dar majoritatea scapa de ea cand trec in clasa a doua sau a treia.
Nu are legatura nici cu misoginismul, nici cu indignarea doamnelor, nici cu cruciadelor candidatilor vesnici, ci cu capacitatea din ce in ce mai scazuta a oamenilor de a intelege esenta si fondul lucrurilor, dincolo de etichete, poze, prezentare si in general, forma.
Invariabil mananc litere sau pun franturi de cuvinte din alta idee cand postez pe aici, ma intreb oare ce spune asta despre mine?
Articolul ca si foto asociat nu face decat sa-mi confirme inca o data faptul ca majoritatea firmelor de recrutare care activeaza la noi ( iar cea a d-lui GB nu face exceptie) sunt rupte de realitate . Asa se explica de ce un nr. mare de angajati sunt intr-o continua cautare a jobului potrivit, timp in care cei din recrutare in loc sa se aplece serios asupra fenomenului “ard gazul de pomana”. Ies pe piata cu tot felul de sabloane comportamentale , de tinuta sau de limbaj care nu ajuta pe nimeni . Imaginati-va cum ar fi ca “in corpore” sa ne imbracam, sau sa raspundem la intrebarile unui interviu asa cum ne sugereaza unii dintre cei din domeniu. Articolul de fata incearca sa coaguleze opinii pe o tema de toata jena, insa pentru dl. GB este o obisnuita. De mai mult timp domnia sa incearca sa nu dea sens proverbului: “trist e cand iti pierzi prezenta si nimeni nu-ti simte absenta” iesind public cu orice ii trece prin cap, mai putin cu teme de interes .
Teoria e buna, dar practic nu cred ca o femeie de afaceri sau un bun manager ar sta cu picioarele pe birou indiferent ca poza e facuta la lucru sau acasa. Nici nu-mi dau seama cum e mai rau, daca e facuta la lucru arata o desconsiderare fata de business iar daca e facuta acasa arata lipsa de igienă.
Eu zic ca un bun manager si un profesionist nu are nicio legatura cu atitudinea femeii. Ce se vede este o buna incredere in sine, care este un atuu in afaceri, dar nu vad profesionistul. My 2 cents
Foarte multi barbati stau, si stii bine asta, si din filme, si din reviste si din ce vezi in fiecare zi. Si vorbesc inclusiv despree cei mari, foarte, foarte mari. De ce ti se pare ca la femei asta semnifica altceva? Ca sa nu mai spun ca e mai mult decat evident ca poza e facuta intr-un context privat, poate ca intim, nu ca sa o vezi tu cand te duci la interviu la ea. GB
Există o disonanță cognitivă cât casa! 🙂
Care ”context privat”, când poza e oferită public pentru comentarii? Dacă poza aceea a fost vreodată o poză privată, publicarea ei a încheiat instantaneu epoca privată.
Dle GB, din cate stiu, poza in cauza ati asociat-o cu un scurt material in care ne-ati descris cazul unui candidat pentru un post intr-un cabinet de avocatura, candidat pe care l-ati respins din start, pe motiv ca nu a gasit nu stiu ce buton pe acest site minunat pe care il aveti. Mai mult, in material ati transmis clar ideea ca nimeni nu ar putea sa isi doreasca sa fie aparat de un avocat care nu a avut disponibilitatea sa gaseasca butonul magic.
Poza nu avea nicio legatura cu aspectele personale ale candidatului, nici macar cu sexul acestuia. Ceea ce inseamna ca ati ales o poza cat mai reprezentativa pentru ce a transmis dpdv profesional acel candidat.
Dupa ce lumea va atrage atentia ca sunteti misogin folosind acea poza, incercati un soi de sondaj, ca ulterior sa veniti cu parerea dvs vizavi de poza.
Din aceasta parere aflam ca domnisoara e o super tipa, un adevarat profesionist, sigur pe el, care a ajuns atat de sus cu picioarele mergand impotriva curentului etc etc and more bullshit.
Ok, sa intelegem ca butonul nu mai e chiar atat de important? 🙂
Recomandarea mea este sa incercati, pe cat posibil, sa fiti constant in gandire, altfel riscati sa excludeti candidati pretiosi pentru clientii care va platesc pentru asta.
Nu reusesc sa inteleg logica argumentarii. Poza era legata de ceva marginal in primul articol, a fost pusa cu rol ilustrativ, ca o pata de culoare. Apoi a venit in prim-plan ca tema a altui articol, cu un ALT subiect. Nu vad de ce ar invalida sau ar minimaliza asta ce am spus in primul articol. GB
Florin Anton, stimabilul Butunoiu nu intelege ca in momentul in care faci o postare undeva cu un anumit subiect si cu o anumita tenta si in plus atasezi si o poza, automat cei care vor citi articolul respectiv vor asocia poza cu titlul si cu ce ai vrut sa spui in articol. Este normal sa fie asa. Cine credeti ca s-ar gandi ca de fapt poza reprezinta ceva si articolul se refera la altceva. E clar ca toti cei care au vazut titlul acelui articol care era daca am angaja un astfel de avocat sau am dori sa fim aparati in instanta si au vazut poza s-au gandit ca poza vrea sa reprezinte acel tip de avocat. Apoi daca citeai totusi si articolul poate iti dadeai seama ca nu e vorba de domnisoara din poza dar idea era aceeasi.
Daca va uitati si pe linkedin si pe blogul dansului de la acel articol a inceput o serie de alte articole care nu mai au legatura cu idea de recrutare sau cu e era initial expus in primul articol.
Acum a venit acest articol in care asa cum ati spus ne explica de fapt ce reprezinta pentru el acea poza.
Si acum vin firesc niste intrebari:
1. Daca reprezinta ce spune d-ul Butunoiu ca reprezinta pentru el de ce a fost pusa in contextul articolului cu avocatul? Pentru ca reprezentarea expusa de dansul acum nu are nicio legatura cu acel articol. Ori sa pui o poza doar de dragul de a o pune mi se pare sa zicem neprofesionist pentru un recrutor cu 30 de ani experienta in domeniu si care vroia sa puncteze ceva in acel articol.
2. Daca in articol era vorba de fapt de un avocat de gen masculin ce rost avea poza cu domnisoara si asocierea ei cu cineva care nu e in stare sa gaseasca un buton pe un site? Nu de aici poti deduce ca cel care a facut asta e un pic misogin?
3. De ce simti nevoia sa explici in asa multe alte articole si sondaje de fapt ce ai vrut sa spui daca oricum poza nu conta in contextul articolului, nu esti nici misogin si nici nu e o poza nepotrivita in opinia ta?
4. De ce dai atat de mare importanta acestui subiect, chiar mai multa decat articolului initial?
Va raspund eu simplu la toate aceste intrebari. Pentru ca stimabilul Butunoiu a pierdut simtul ratiunii de mult si traieste in alte sfere.
Eu cred ca ar face bine sa revina cu picioarele pe pamant, sa se ocupe doar de rectrutari si sa nu mai incerce sa posteze peste tot exemple prin care improasca cu noroi pe toata lumea. Pentru ca nimeni nu e perfect, nici chiar dansul, desi se crede asa.
Poate daca ar incerca prin postarile si articolele dansului sa arate lucruri pozitive si nu negative ar primi la randul sau raspunsuri pozitive si nu negative.