Primesc adesea CV-uri incomplete, in care nu sunt trecute perioade intregi din activitatea profesionala, si uneori nici chiar studiile. De cele mai multe ori le arunc, fara sa mai ajung cu cititul pana la capat.
Am avut multe ocazii sa discut cu astfel de oameni care isi puneau informatiile in CV pe sarite. Vreo doi sau trei au fost in inchisoare o vreme, si, desigur, au sarit perioada respectiva sau au trecut-o, generic, la “proiecte personale”. Altii au avut joburi cu scandal in diverse firme, si e de inteles ca vrei sa tii atentia cititorului cat mai departe de perioada aceea.
Insa am intalnit destui care nu au fost nici in inchisoare, nici scandal nu au avut, ci, foarte senini, mi-au spus ca nu au considerat joburile, studiile sau informatiile acelea relevante pentru experienta si profilul lor.
Si nu te-ai gandit ca poate cel care citeste sa gandeste ca ai fost la o firma de la care ai plecat cu scandal? Nu, nu se gandise! Sau ca ai fost in inchisoare? Nu, nu se gandise! Dar te-ai gandit cum fac eu evaluarea unui CV, a unui profil, pe baza caror informatii de acolo? Nu, nu se gandise! Nu te-ai gandit ca un recrutor sau un angajator care primeste un astfel de CV s-ar putea simti jignit? Nu, nu se gandise! Nu te-ai gandit ca primul gand al cuiva cand vede astfel de omisiuni – si nu al doilea sau al treilea gand, ci chiar primul – este ca ai ceva de ascuns? Nu, nu se gandise! Si ca daca ai mai multe CV-uri similare pentru o recrutare, sa zicem, dar asupra catorva dintre ele planeaza niste indoieli, nu te-ai gandit ca pe acelea le lasi intotdeauna la coada? Nu, nu se gandise! Stiai ca Romania e tara din Europa cu cel mai mic nivel de incredere intre oameni, si ca orice prim contact porneste de la un nivel de neincredere de 90% intre interlocutori? Si ca tu, in loc sa incerci prin tot ce iti sta la indemana sa reduci aceasta neincredere, faci exact pe dos, o intaresti si mai mult? Nu, nu stia, desigur…
Si asa incepi sa iti pui intrebarea daca nu cumva multe lucruri pe care orice manager, chiar si incepator, ar trebui sa le stie despre ce inseamna relatiile cu ceilalti si despre societatea in care traim, ii sunt inca un mister omului u CV-ul in cauza…
Aproape intotdeauna discutiile cu un astfel de candidat duc catre o confruntare sau chiar catre un conflict. Si, invariabil, concluzia principala, printre mai multe altele, este ca am depistat un nivel de frustrare pe care angajatorul care m-a pus sa-i fac recrutarea nu-l vrea in compania lui, sub nicio forma. Si asta s-a confirmat de fiecare data, cu precizie aproape matematica.
Asadar, cand mai omiteti informatii esentiale din CV, amintiti-va in ce tara traim si ganditi-va ce concluzii ar putea trage din asta cel care il citeste. Daca, totusi, concluziile respective va saunt mai favorabile decat cele pe care le-ar trage cand ar citi informatiile complete, atunci omiteti-le…
Domnule George Butunoiu nu suntei dvs. cel ce cauta acum cativa ani secretara perfecta ( sa-i spunem assistent manager) care sa stie 2 limbi straine la perfectie, MS Office la perfectie, sa aiba experienta de cativa ani in domeniu si sa fie descurcareata? Si va plangeati ca nu ati reusit sa gasiti persoana potrivita desi salariul era foarte bun. Pai persoana aceea nu (mai) exista! Este de mult manager undeva. Nu sta nimeni cu asemenea calitati cativa ani intr-o astfel de pozitie. Evolueaza, nu!? E normal sa nu gasiti pe cineva care sa aplice la un astfel de job de assistant manager cu skill-urile cerute.
Dupa 1990 au aparut firmele de recrutare, si specialistii HR. Multi. Pentru multi totul a fost de la zero, facand si invatand; unii mai mult facand! Destul de repede interactionand cu recutatori/HR am fost socant sa constant o atitudine similara cu a gestionarilor de alimentara inainte de 1990. Erau persoane importante pentru ca aveau puterea de decizie (si distributie) pentru produse dorite de toata lumea! Aroganta similara am vazut in recrutare/HR in multe parti! Sigur nu peste tot; am interactionat de multe ori cu recrutatori/HR, probabil de-a lungul a vreo 25 de ani. Intre cei din Romania am intalnit doua persoane cu adevarat profesioniste (nici una dintre ele nu m-a angajat, nu sunt subiectiv), si mai este o a treia care probabil este OK (nici aceasta persoana nu m-a angajat), in rest………In ultimul timp se discuta ca nu sunt specialisti, nu este expertiza. A constatat cineva o schimbare de abordare pentru rezolvarea problemei din partea recrutatorilor/HR? Nu ma refer aici la nevoia de a gasi sudori, ci la middle/top management.
Intermediarul subcontractorilor, aici consultantul lui Zeus! Cum e sa infiintezi firma doar pentru derularea unei singure intermedieri? Tot tu faci recrutarile, pentru functii de conducere, si nu numai? :))) In rest, care e adevarata ta fata, atunci cand esti in Piata Victoriei, nu pentru plimbare, desigur, 🙂 sau cand esti prezent in unele studiouri de prin unele televiziuni? Se cam bat cap in cap, si, nu prea da bine in CV-ul unui recrutator de anvengura ta. 😉
Problema se pune invers. Recrutatorul, posibil INTERMEDIAR al unui penal cu acte-n regula, se gandeste cand un potential viitor CONSULTANT ii face profilul cautandu-l prin bilanturi si prin dosare, mai ales cand este cunoscut personajul? 🙂
Se pare ca cei care fac nefacute, nu prea sunt in stare sa inteleaga, ncii ceea ce practica ei, nici comportamentul de pe internet al altora, ceea ce este destul de grav pentru ei. 🙂
Cre ca te cam umfli in pene.
Ca o mica paranteza, eu, cand dau peste cine nu trebuie, deschid fereastra. Toti isi lasa parasuta acasa. Cel mult la o terasa, langa.
ti se pare draga mea, fugi/stai (cum preferi? 🙂 ) ) si savureaza-ti licoarea! 🙂 Din contra, as putea spune ca ma distrez copios, pe seama unor specimene umane care mai de care, s-ar putea sa te numeri si tu printre ele. Se constata din comentarii. 🙂 Nu prea reactionezi sau, nu prea pricepi, zeflemeaua din culise. 🙂
George, lamureste-ma si pe mine cu ceva. De ce vorbesti in profilul tau de Linkedin la persoana a 3-a despre tine? (sper ca nu doar pentru ca asa ai vazut ca se face in afara)
Nu am inteles la nici o persoana lucrul asta. cu atat mai mult de la o persoana care are o cariera in recrutare.
Am 49 de ani si as putea scrie o carte despre zecile de interview-uri prin care am trecut. Cu toate acestea, ori de cate ori am fost angajat, s-a intamplat exclusiv pe baza recomandari sau prin interacțiunea directa cu angajatorul. Multumit fata de colaborator, din pozitia de contractor.
Va intreb deschis acum, d-le Butunoiu, (prin “mana” caruia am trecut la un moment dat, fara sa corespund!) ar trebui sa ma consider un esec?!? Intrebarile retorice din articolul dvs. de mai sus, despre recrutori, vi le-as returna din pozitia de intervievat. Cu o provocare. In loc sa bateti restaurantele pentru recenzii, sa dați o raita incognito pe la diverse posturi, sa intalniti HR manageri out-of-scope, sa raspundeti la intrebarile lor tampite si apoi sa vedeti cate sanse aveti sa ocupati un post mediocru, platit cu mult sub medie.
Si ne mai intrebam de ce ne pleaca varfurile….
Eu ma intreb de ce nu pleaca varfurile mai repede.
Ca varf de gama sa accepti un post mediocru, platit cu mult sub medie, brrrr… Pai noi, mediocrii, ce pretentii sa mai avem daca varfurile strica piata.
Așa este, dragă coleg de generație…și eu am 49 de ani și am trecut prin multe astfel de experiențe. Acum sunt bine și nu mai doresc niciodată să îmi pierd timpul și nervii cu interviuri, teste, etc pe la diferiți așa ziși headhunteri securiști, care nu au făcut nimic de valoare în viața lor. Dar cine sunt indivizii ăștia care evaluează niște oameni serioși și amărați , a căror singură vină e că s-au născut într-o țară superbă, dar fără noroc,? Ei sunt, majoritatea niște nulități, se vede după cum se exprimă și după traseul lor profesional. Oameni ca noi, proaspăt ieșiti de pe băncile unor facultăți grele, unde am intrat cu greu, fiind mii de candidați pentru câteva locuri, am dat pe la 24 de ani de o economie care se prăbușea, am avut o presiune uriașă…Cu chiu cu vai, am găsit poate câte un locșor mai bine plătit prin multinaționale care abia apăreau pe piața din Romania. Pretențiile erau uriașe în anii 90-2000, nu mai intru în detalii, căci se cunosc. Normal că am mai avut și câte un rateu, lucrând cu niște așa ziși manageri care vroiau să fure, pe semnătura nostră..normal că ne-am dat demisia după câteva luni și preferăm să nu scriem așa ceva în CV…de ce să dăm gratis pe tavă informații…muncește, nene, dacă vrei info gratuit. Ca să suni matale pe prietenul tău seku și să te bălăcărească respectivul cum vrea el? Vorbesc în profundă cunoștință de cauză. Să fim sănătoși și să evităm, dacă putem, să mai intrăm în contact cu așa recrutori , nulități profesionale, dar cu relații în mafia fesenaro-străinezo-ambasadoro-SRI-hoți cu ștaif. Să fie la ei, acolo.
De fapt problema in Romania e ca se cauta oameni obedienti, buni executanti care nu au nimic de obiectat si comentat. Adica YES man. Nu au nevoie de inteligenta, creativitate sau added value. De aici si modul lor ciudat de recrutare dar mai ales de gandire. Retineti, nu se cauta cel mai competent om, se cauta cel mai potrivit candidat care sa fie pe profilul managerului pe cerintele acestuia care niciodata nu apar publice in descrierea postului dar se discuta foarte mult intre hiring manager si recrutor. Degeaba esti bun daca nu esti maleabil pana la limita managerului. Degeaba esti expert daca il contrazici pe manager. Degeaba esti guru in domeniul tau daca trebuie sa te supui deciziei managerului chiar daca asta duce la dezastru. E normal ca vei pleca la 3 luni dintr-o astfel de pozitie…
Este un lucru stiu de toata lumea ca jobul unui recruiter si al departamentului de RH este sa ELIMINE nu sa selecteze.
Prima procedura in fata unui mandar de CV-uri este trierea, eliminarea.
Un angajator logic s-ar uita daca candidatul “can get the job done”.
Numai cum reprezentantii angajatorilor, recruteri si RH, nu sint logici ei elimina.
Daca procesul este bazat pe eliminare, de ce D-zeu, sa nu dai numai elementele care dovedesc ca “you can get the job done”??
Iar pentru cei care isi bat capul cu “indexul de incredere” in Romania, pot sa stie ca se poate pleca bine mersi!
Mike, alegerea prin eliminare e cea mai simpla forma de selectie, cea mai potrivita pentru oameni care nu vor sa-si asume riscuri. HRul primeste 100 de CV uri, elimina 95 ca nu corespund unora dintre criteriilor lor (de la cel mai important la cel mai putin important) si raman 5 care trec de criterii. E mai lipsit de riscuri sa zici “din 100 doar astia au trecut” decat sa zici “din 100 I-AM ALES pe astia 5”. A doua varianta implica responsabilitate. De-asta HRul iubeste toate softurile care pot aplica sute de filtre. Teoretic, restrangi baza de selectie a.i. sa te duci cat mai mult spre ceea ce cauti. Practic, sansele de a scapa oameni care “can get the job done” cresc direct propotional cu numarul de filtre. Orice “black hole”” pe care-l ai in CV incurca rau treaba celor de la HR, asa ca prefera sa nu-si asume riscuri. Am pierdut acum ceva vreme un om valoros pt ca HRul a introdus criteriul “viza de lucru”, iar omul a raspuns “necesar” (raspunsurile cu DA/NU sunt febletea HRului; eu le numesc clestele prostului). ELIMINAT ! Nu aveam si criteriul “intentionati sa va casatoriti in viitorul apropiat cu un cetatean al tarii gazda, a.i. sa obtineti permisul de sedere si munca ?” Nici nu a ajuns la interviu.
Un manager, sef de departament, are de facut o recrutare o data sau de doua ori pe an, isi permite sa stea nu stiu cat cu fiecare, mai ales ca adesea e si o curiozitate pentru el sa se intalneasca cu diversi, sa afle lucruri noi din industrie etc. Insa eu, care ma intalnesc cu candidatii pe banda rulanta, trebuie sa-i triez, exact cum scrie mai sus. Bineinteles ca sunt si candidati care ar fi putut sa fie foarte buni care sunt eliminati astfel, probabil 10%, insa nu imi permit sa ma intalnesc cu 90 de oameni in plus, ca sa pierd vremea cu ei, ca sa-i gasesc pe cei cativa care poate ar fi fost potriviti. GB
Un manager trebuie sa stie ce se cere de la jobul acela si ce atribute are acea persoana. Logic, nu?
Un recruiter, sau persoana de RH, de unde ar avea habar?
Atunci de ce sa decida recruiter-ul sau persoana de RH, bazat pe o eliminare cauzata de bias-urile sale combinate cu lipsa de timp?
Pare a fi reteta ideala a insuccessului, nu?
Exceptie facind multele cazuri cind trebuie in “mercenar” pe care “sa se dea vina” sau cind, de fapt, recrutarile prin RH nu sint decit niste ecrane de fum.
Trag concluzia ca trebuie sa evit cat pot de mult intermediarii, nu conteaza ca e head-hunter sau propriul HR. Cel mai bine e sa-mi recrutez singur, sa-mi tin departamentul departe de intrusii care nu au timp. Serios vorbind, uneori am impresia ca HRul au facut toti training la vreun fast food: proceduri rigide si simpliste, solutii preambalate, standardizare cat incape, casute de bifat, etc.
Este arhi-dovedit ca intermediarii (“market intermediaries”) exista din cauza imperfectiunilor pietei.
Agentii de vinzari de asigurari, agentii de real estate, recrutorii etc.
Singurul lor “avantaj” decurge din asimetria informatiei, mai clar spus, din impresia pe care fac tot posibilul sa o lase cum ca ei au cunostiinte speciale ale conditiilor care afecteaza deal-ul.
De aici si fenomenul natural de eficientizare al pietelor prin eliminarea intermediarilor ( exceptind cind ai nevoie de ei ca sa ai pe cine da vina…).
Cumpararea de asigurari direct de pe Internet, on-line brokerage, site-uri de imobiliare de genul “de particular a particulier”, LinkedIn …si exemplele pot continua mult.
De cele mai multe ori HR-ul trece prin toate miscarile standard, iar job-ul este dat celui care trebuie :))))
@ Florin K,
De-a lungul anilor a trebuit sa imi dau cu parerea ( “evaluez”) o gramada de manageri si managerasi. Unul din criteria era daca avea in sertar citeva (5-6) resume-uri ale unor profesionisti la care poate apela daca se intimpla ceva (…unul pleaca, altul se imbolnaveste, se nasc copii etc.) care afecteaza sectorul care il conduce. Profesionisti cu care s-a intilnit, stie ce au lucrat etc.
Daca faci bugete si planifici resursele cum sa nu iti planifici si risk management-ul in resurse umane? Iar planificarea aia nu este sa fugi la departamentul de HR.
@Mike
Asta e si strategia mea: sa am intodeauna rezervele pregatite…tot timpul am un Shadow Cabinet in sertar 🙂
Problema e ca nu sari chiar atat de usor peste HR, trebuie sa-si justifice si ei existenta si uneori si-o justifica nu din plin, ci in plin…plex. In plus, structura businessului si dinamica industriei impune recrutari, uneori, si din afara industriei. Iar perspectiva unui hard Brexit va face HRul din UK si mai puternic prin prisma birocratiei inevitabile.
@Florin K
Exista tot felul de HR-uri, unele mai eficiente si sper ca asta sa fie si situatia la tine.
Re: hard vs. soft Brexit si implicatii dupa capul meu foarte mult va depinde de pozitia USA fata de protectoratele sale din Europa, namely EU si NATO.
Sa crezi ca este natural sa faci business si esti significant cind nu ai armata dar esti vecin cu un mastodont care de 300 de ani se screme sa ajunga aproape de marile rute maritime, sa crezi asta trebuie sa fi dilusional.
S-ar putea ca POTUS sa puna piciorul in prag cu EU si sa fie mai usor Brexit-ul in UK.
Apropos, Florine, cum ti se pare cit de aerieni sint cei din Romania cind e vorba de ce le influenteaza, intr-adevar, soarta? Eu citeodata sint masca, cum se zice, de cit sint de aerieni!!
@Mike
Va fi un hard Brexit care va scutura si UK si EU. Americanii o vor lasa asa in prima faza, dupa care se vor implica in negocieri si vor ameliora situatia, fiind din nou salvatorii Europei, dupa 1918 si 1945…ca asta isi doresc, o Europa care sa nici nu gandeasca la ideea de mare putere pe bune. Iar Trump, daca mai apuca :), va fi in extaz ca “the art of the deal” a functionat.
Cat despre romani, nu cred ca au fost multe momente in istorie cand au fost cu picioarele pe pamant. Nu cred ca in guvern si parlament exista vreun individ care sa fi citit macar o carte de Kissinger sau Chomsky.
@Florin,
1. si eu cred ca va fi un Hard Brexit. De fapt nici nu are sens sa “tai coada la catel” incet, incet, cite 1 cm…..
2. oricum ai intoarce-o, Europa NU este o putere si asta de dupa WW2, cind USA s-a trezit cu o flota de 50 ori mai mare decit toate flotele adunate din lume! Europa este un protectorat al USA.
Majoritatea nu realizeaza ce inseamna un buget de +US$650 miliarde/an (de 9 ori mai mare decit bugetul anual al Rusiei !) investit, cumulativ, de peste 25 de ani.
3. Cu o economie americana care recent a crescut cu US$10 trilioane (cu “t” ca sa nu fie confuzi eventuali cititori) m-as mira ca Trump sa nu fie unde este si acuma peste citiva ani.
4. Romania…..e ceva intre trist si amuzant! Dupa capul meu, Kissinger si Chomsky sint una.
In ce sint romanii delusional este faptul ca nu realizeaza ca Romania nu conteaza deloc pentru USA.
Bugetul anual de care aminteam mai sus, cele US$650 miliarde (acuma US$715!) s-a materialzat intr-un sistem sofisticat geospatial, cu sute de sateliti si care face ca pina si un portavion sa nu para mare lucru.
S-a instalat un system de detectare de ICBM si cam asta este si toata valoarea locului. Daca se intimpla ceva se intimpla muult peste capul romanilor. Niste tancuri, tunuri, ghiulele etc. pe care la vad ei sint acolo, de divertisment.
Romania este o colonie economica a unor tari care sint ele insele, la rindul lor, protectorate, si pentru ca locul nu conteaza unii si altii “sint sub radar” si pot sa faca “democratii originale”, sa fure cit se poate etc. etc.
Imi aduc aminte, sper sa nu ma insel ca si perioada, ca undeva prin anii 2006 aparuse acest concept, propagat si provatuit de firmele de recruiting, care indamnau candidatii, ca atunci cand isi creeaza un CV, sa scoata din el pozitiile/experientele irelevante.
Aveau si argumentele la ei, cum ca un CV nu ar trebui sa fie mai lung de 2 pagini, etc. Acesti apostoli au si scris diferite articole, pe care din pacate, google inca le mai scoate la iveala in momentul in care cineva cauta “cum sa completez un cv”
Cred ca altceva iti recomandau, Eduard, sa scoti detaliile nerelevante, nu “pozitiile nerelevante” din CV – ceea ce nu e tocmai acelasi lucru… Si da, intr-adevar, 70% dintre CV-uri nu au de ce sa depaseasca o pagina, si asta cu toate joburile in el… 🙂 GB
Si in acest fel, cu mare succes capitalist, vindem obiecte, nu servicii prestate de fiinte umane.
Ce relevanta poate avea o pagina care nu spune nimic despre persoana, doar ani si pozitie? Tocmai aceasta atitudine i-a si transofrmat in cascada pe omaeni in mici robotei, automatoni prezenti peste tot, in familie, in parc, pe strada, la supermarket.
Poate sa nu para o tragedie, insa tocmai de la aceasta abordare generala apare lipsa de viziune pe termen lung si ofarte lung in deciziile de la job, din viata personala, in impactul social.
P.S.: Automatoane, care recruteaza (creeaza) automatoane!
Servus George. Cu siguranta articolul este foarte interesant.
As aprecia mult daca m-ai putea ajuta cu sursa informatiei ca Romania e tara din Europa cu cel mai mic nivel de incredere intre oameni, si ca orice prim contact porneste de la un nivel de neincredere de 90% intre interlocutori…
Buna ziua.Ce bucurie mi-ati facut cu acest articol!! Eu sunt o persoana din aceasta categorie,cu o mica diferenta.Nu ascund,nu omit,as vrea sa trec in cv perioada aceea,dar sub ce forma?Pe scurt …am ales ca o perioada de vreo 3ani si ceva sa ma ocup de educatia copiilor mei.Evident ,in cv apare o pauza.Am reusit sa ma reangajez,cu greu.Conceptul si decizia mea a fost aspru critica de cei din recrutare.Am schimbat si domeniul,fa alte cursuri,incerci sa te reprofilezi,dar ,surpriza…nu ai experienta!Iti alegi job de internship,vrei sa o iei de la 0,nimic.Varsta e principalul tau inamic!Deci…cum trecem in cv o astfel de perioada???
PS: De acord cu Daniela .Trebuie sa stii pe cineva,care stie pe cineva.Si tot asa.
Buna Roxana,
Felicitari pentru decizia luata. “Ocupatia” de mama este un job, unul full-time cu milioane de task-uri si provocari. Nu vad de ce nu ai trece asta in CV. Gaseste o formulare “atragatoare”. Daca nu recruiter sau un angajator nu apreciaza acest lucru…. vin si intreb: oare chiar te poate ajuta in evolutia ta personala si provesionala, jobul respectiv? Colectivul? Superiorii? Si apoi, nu e putina discriminare pe undeva?
Trece in CV lucrurile exact asa cum au fost. Daca cineva nu te vrea asa cum esti, mai bine nu ajungi la ei. Nu-ti mai bate capul cu asta, nu vei sti niciodata in mainile carui ciudat ajunge CV-ul tau, nu risca sa te compromiti in fata unor oameni seriosi incercand sa pacalesti un idiot… GB
Cunosc foarte multi oameni aflati in varful carierei lor care au avut numeroase scandaluri de-a lungul carierei lor!
Cred ca este important in Romania pe cine cunosti si mai putin ce stii si ce parcurs profesional ai avut!
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (42)
“aloopeegoos” esti vreun retardat scelerat de prin K*MG?
Crezi ca cei care aplica la joburile postate pe celalalt site isi dau seama ce practici tu? 🙂
Domnule George Butunoiu nu suntei dvs. cel ce cauta acum cativa ani secretara perfecta ( sa-i spunem assistent manager) care sa stie 2 limbi straine la perfectie, MS Office la perfectie, sa aiba experienta de cativa ani in domeniu si sa fie descurcareata? Si va plangeati ca nu ati reusit sa gasiti persoana potrivita desi salariul era foarte bun. Pai persoana aceea nu (mai) exista! Este de mult manager undeva. Nu sta nimeni cu asemenea calitati cativa ani intr-o astfel de pozitie. Evolueaza, nu!? E normal sa nu gasiti pe cineva care sa aplice la un astfel de job de assistant manager cu skill-urile cerute.
Extrem de corect, din păcate.
Dupa 1990 au aparut firmele de recrutare, si specialistii HR. Multi. Pentru multi totul a fost de la zero, facand si invatand; unii mai mult facand! Destul de repede interactionand cu recutatori/HR am fost socant sa constant o atitudine similara cu a gestionarilor de alimentara inainte de 1990. Erau persoane importante pentru ca aveau puterea de decizie (si distributie) pentru produse dorite de toata lumea! Aroganta similara am vazut in recrutare/HR in multe parti! Sigur nu peste tot; am interactionat de multe ori cu recrutatori/HR, probabil de-a lungul a vreo 25 de ani. Intre cei din Romania am intalnit doua persoane cu adevarat profesioniste (nici una dintre ele nu m-a angajat, nu sunt subiectiv), si mai este o a treia care probabil este OK (nici aceasta persoana nu m-a angajat), in rest………In ultimul timp se discuta ca nu sunt specialisti, nu este expertiza. A constatat cineva o schimbare de abordare pentru rezolvarea problemei din partea recrutatorilor/HR? Nu ma refer aici la nevoia de a gasi sudori, ci la middle/top management.
Intermediarul subcontractorilor, aici consultantul lui Zeus! Cum e sa infiintezi firma doar pentru derularea unei singure intermedieri? Tot tu faci recrutarile, pentru functii de conducere, si nu numai? :))) In rest, care e adevarata ta fata, atunci cand esti in Piata Victoriei, nu pentru plimbare, desigur, 🙂 sau cand esti prezent in unele studiouri de prin unele televiziuni? Se cam bat cap in cap, si, nu prea da bine in CV-ul unui recrutator de anvengura ta. 😉
Problema se pune invers. Recrutatorul, posibil INTERMEDIAR al unui penal cu acte-n regula, se gandeste cand un potential viitor CONSULTANT ii face profilul cautandu-l prin bilanturi si prin dosare, mai ales cand este cunoscut personajul? 🙂
Se pare ca cei care fac nefacute, nu prea sunt in stare sa inteleaga, ncii ceea ce practica ei, nici comportamentul de pe internet al altora, ceea ce este destul de grav pentru ei. 🙂
ai grija ce cauti, poate dai peste cine nu trebuie! 🙂
Cre ca te cam umfli in pene.
Ca o mica paranteza, eu, cand dau peste cine nu trebuie, deschid fereastra. Toti isi lasa parasuta acasa. Cel mult la o terasa, langa.
ti se pare draga mea, fugi/stai (cum preferi? 🙂 ) ) si savureaza-ti licoarea! 🙂 Din contra, as putea spune ca ma distrez copios, pe seama unor specimene umane care mai de care, s-ar putea sa te numeri si tu printre ele. Se constata din comentarii. 🙂 Nu prea reactionezi sau, nu prea pricepi, zeflemeaua din culise. 🙂
Salut,
George, lamureste-ma si pe mine cu ceva. De ce vorbesti in profilul tau de Linkedin la persoana a 3-a despre tine? (sper ca nu doar pentru ca asa ai vazut ca se face in afara)
Nu am inteles la nici o persoana lucrul asta. cu atat mai mult de la o persoana care are o cariera in recrutare.
Nu stiu, am luat de pe site, cu copy-paste, probabil… GB
Am 49 de ani si as putea scrie o carte despre zecile de interview-uri prin care am trecut. Cu toate acestea, ori de cate ori am fost angajat, s-a intamplat exclusiv pe baza recomandari sau prin interacțiunea directa cu angajatorul. Multumit fata de colaborator, din pozitia de contractor.
Va intreb deschis acum, d-le Butunoiu, (prin “mana” caruia am trecut la un moment dat, fara sa corespund!) ar trebui sa ma consider un esec?!? Intrebarile retorice din articolul dvs. de mai sus, despre recrutori, vi le-as returna din pozitia de intervievat. Cu o provocare. In loc sa bateti restaurantele pentru recenzii, sa dați o raita incognito pe la diverse posturi, sa intalniti HR manageri out-of-scope, sa raspundeti la intrebarile lor tampite si apoi sa vedeti cate sanse aveti sa ocupati un post mediocru, platit cu mult sub medie.
Si ne mai intrebam de ce ne pleaca varfurile….
Sah-Mat! Felicitari!
Superb!!!!….
Bravo! Bine punctat!
Eu ma intreb de ce nu pleaca varfurile mai repede.
Ca varf de gama sa accepti un post mediocru, platit cu mult sub medie, brrrr… Pai noi, mediocrii, ce pretentii sa mai avem daca varfurile strica piata.
Așa este, dragă coleg de generație…și eu am 49 de ani și am trecut prin multe astfel de experiențe. Acum sunt bine și nu mai doresc niciodată să îmi pierd timpul și nervii cu interviuri, teste, etc pe la diferiți așa ziși headhunteri securiști, care nu au făcut nimic de valoare în viața lor. Dar cine sunt indivizii ăștia care evaluează niște oameni serioși și amărați , a căror singură vină e că s-au născut într-o țară superbă, dar fără noroc,? Ei sunt, majoritatea niște nulități, se vede după cum se exprimă și după traseul lor profesional. Oameni ca noi, proaspăt ieșiti de pe băncile unor facultăți grele, unde am intrat cu greu, fiind mii de candidați pentru câteva locuri, am dat pe la 24 de ani de o economie care se prăbușea, am avut o presiune uriașă…Cu chiu cu vai, am găsit poate câte un locșor mai bine plătit prin multinaționale care abia apăreau pe piața din Romania. Pretențiile erau uriașe în anii 90-2000, nu mai intru în detalii, căci se cunosc. Normal că am mai avut și câte un rateu, lucrând cu niște așa ziși manageri care vroiau să fure, pe semnătura nostră..normal că ne-am dat demisia după câteva luni și preferăm să nu scriem așa ceva în CV…de ce să dăm gratis pe tavă informații…muncește, nene, dacă vrei info gratuit. Ca să suni matale pe prietenul tău seku și să te bălăcărească respectivul cum vrea el? Vorbesc în profundă cunoștință de cauză. Să fim sănătoși și să evităm, dacă putem, să mai intrăm în contact cu așa recrutori , nulități profesionale, dar cu relații în mafia fesenaro-străinezo-ambasadoro-SRI-hoți cu ștaif. Să fie la ei, acolo.
De fapt problema in Romania e ca se cauta oameni obedienti, buni executanti care nu au nimic de obiectat si comentat. Adica YES man. Nu au nevoie de inteligenta, creativitate sau added value. De aici si modul lor ciudat de recrutare dar mai ales de gandire. Retineti, nu se cauta cel mai competent om, se cauta cel mai potrivit candidat care sa fie pe profilul managerului pe cerintele acestuia care niciodata nu apar publice in descrierea postului dar se discuta foarte mult intre hiring manager si recrutor. Degeaba esti bun daca nu esti maleabil pana la limita managerului. Degeaba esti expert daca il contrazici pe manager. Degeaba esti guru in domeniul tau daca trebuie sa te supui deciziei managerului chiar daca asta duce la dezastru. E normal ca vei pleca la 3 luni dintr-o astfel de pozitie…
Este un lucru stiu de toata lumea ca jobul unui recruiter si al departamentului de RH este sa ELIMINE nu sa selecteze.
Prima procedura in fata unui mandar de CV-uri este trierea, eliminarea.
Un angajator logic s-ar uita daca candidatul “can get the job done”.
Numai cum reprezentantii angajatorilor, recruteri si RH, nu sint logici ei elimina.
Daca procesul este bazat pe eliminare, de ce D-zeu, sa nu dai numai elementele care dovedesc ca “you can get the job done”??
Iar pentru cei care isi bat capul cu “indexul de incredere” in Romania, pot sa stie ca se poate pleca bine mersi!
Mike, alegerea prin eliminare e cea mai simpla forma de selectie, cea mai potrivita pentru oameni care nu vor sa-si asume riscuri. HRul primeste 100 de CV uri, elimina 95 ca nu corespund unora dintre criteriilor lor (de la cel mai important la cel mai putin important) si raman 5 care trec de criterii. E mai lipsit de riscuri sa zici “din 100 doar astia au trecut” decat sa zici “din 100 I-AM ALES pe astia 5”. A doua varianta implica responsabilitate. De-asta HRul iubeste toate softurile care pot aplica sute de filtre. Teoretic, restrangi baza de selectie a.i. sa te duci cat mai mult spre ceea ce cauti. Practic, sansele de a scapa oameni care “can get the job done” cresc direct propotional cu numarul de filtre. Orice “black hole”” pe care-l ai in CV incurca rau treaba celor de la HR, asa ca prefera sa nu-si asume riscuri. Am pierdut acum ceva vreme un om valoros pt ca HRul a introdus criteriul “viza de lucru”, iar omul a raspuns “necesar” (raspunsurile cu DA/NU sunt febletea HRului; eu le numesc clestele prostului). ELIMINAT ! Nu aveam si criteriul “intentionati sa va casatoriti in viitorul apropiat cu un cetatean al tarii gazda, a.i. sa obtineti permisul de sedere si munca ?” Nici nu a ajuns la interviu.
Un manager, sef de departament, are de facut o recrutare o data sau de doua ori pe an, isi permite sa stea nu stiu cat cu fiecare, mai ales ca adesea e si o curiozitate pentru el sa se intalneasca cu diversi, sa afle lucruri noi din industrie etc. Insa eu, care ma intalnesc cu candidatii pe banda rulanta, trebuie sa-i triez, exact cum scrie mai sus. Bineinteles ca sunt si candidati care ar fi putut sa fie foarte buni care sunt eliminati astfel, probabil 10%, insa nu imi permit sa ma intalnesc cu 90 de oameni in plus, ca sa pierd vremea cu ei, ca sa-i gasesc pe cei cativa care poate ar fi fost potriviti. GB
Un manager trebuie sa stie ce se cere de la jobul acela si ce atribute are acea persoana. Logic, nu?
Un recruiter, sau persoana de RH, de unde ar avea habar?
Atunci de ce sa decida recruiter-ul sau persoana de RH, bazat pe o eliminare cauzata de bias-urile sale combinate cu lipsa de timp?
Pare a fi reteta ideala a insuccessului, nu?
Exceptie facind multele cazuri cind trebuie in “mercenar” pe care “sa se dea vina” sau cind, de fapt, recrutarile prin RH nu sint decit niste ecrane de fum.
Trag concluzia ca trebuie sa evit cat pot de mult intermediarii, nu conteaza ca e head-hunter sau propriul HR. Cel mai bine e sa-mi recrutez singur, sa-mi tin departamentul departe de intrusii care nu au timp. Serios vorbind, uneori am impresia ca HRul au facut toti training la vreun fast food: proceduri rigide si simpliste, solutii preambalate, standardizare cat incape, casute de bifat, etc.
Este arhi-dovedit ca intermediarii (“market intermediaries”) exista din cauza imperfectiunilor pietei.
Agentii de vinzari de asigurari, agentii de real estate, recrutorii etc.
Singurul lor “avantaj” decurge din asimetria informatiei, mai clar spus, din impresia pe care fac tot posibilul sa o lase cum ca ei au cunostiinte speciale ale conditiilor care afecteaza deal-ul.
De aici si fenomenul natural de eficientizare al pietelor prin eliminarea intermediarilor ( exceptind cind ai nevoie de ei ca sa ai pe cine da vina…).
Cumpararea de asigurari direct de pe Internet, on-line brokerage, site-uri de imobiliare de genul “de particular a particulier”, LinkedIn …si exemplele pot continua mult.
De cele mai multe ori HR-ul trece prin toate miscarile standard, iar job-ul este dat celui care trebuie :))))
@ Florin K,
De-a lungul anilor a trebuit sa imi dau cu parerea ( “evaluez”) o gramada de manageri si managerasi. Unul din criteria era daca avea in sertar citeva (5-6) resume-uri ale unor profesionisti la care poate apela daca se intimpla ceva (…unul pleaca, altul se imbolnaveste, se nasc copii etc.) care afecteaza sectorul care il conduce. Profesionisti cu care s-a intilnit, stie ce au lucrat etc.
Daca faci bugete si planifici resursele cum sa nu iti planifici si risk management-ul in resurse umane? Iar planificarea aia nu este sa fugi la departamentul de HR.
@Mike
Asta e si strategia mea: sa am intodeauna rezervele pregatite…tot timpul am un Shadow Cabinet in sertar 🙂
Problema e ca nu sari chiar atat de usor peste HR, trebuie sa-si justifice si ei existenta si uneori si-o justifica nu din plin, ci in plin…plex. In plus, structura businessului si dinamica industriei impune recrutari, uneori, si din afara industriei. Iar perspectiva unui hard Brexit va face HRul din UK si mai puternic prin prisma birocratiei inevitabile.
@Florin K
Exista tot felul de HR-uri, unele mai eficiente si sper ca asta sa fie si situatia la tine.
Re: hard vs. soft Brexit si implicatii dupa capul meu foarte mult va depinde de pozitia USA fata de protectoratele sale din Europa, namely EU si NATO.
Sa crezi ca este natural sa faci business si esti significant cind nu ai armata dar esti vecin cu un mastodont care de 300 de ani se screme sa ajunga aproape de marile rute maritime, sa crezi asta trebuie sa fi dilusional.
S-ar putea ca POTUS sa puna piciorul in prag cu EU si sa fie mai usor Brexit-ul in UK.
Apropos, Florine, cum ti se pare cit de aerieni sint cei din Romania cind e vorba de ce le influenteaza, intr-adevar, soarta? Eu citeodata sint masca, cum se zice, de cit sint de aerieni!!
@Mike
Va fi un hard Brexit care va scutura si UK si EU. Americanii o vor lasa asa in prima faza, dupa care se vor implica in negocieri si vor ameliora situatia, fiind din nou salvatorii Europei, dupa 1918 si 1945…ca asta isi doresc, o Europa care sa nici nu gandeasca la ideea de mare putere pe bune. Iar Trump, daca mai apuca :), va fi in extaz ca “the art of the deal” a functionat.
Cat despre romani, nu cred ca au fost multe momente in istorie cand au fost cu picioarele pe pamant. Nu cred ca in guvern si parlament exista vreun individ care sa fi citit macar o carte de Kissinger sau Chomsky.
@Florin,
1. si eu cred ca va fi un Hard Brexit. De fapt nici nu are sens sa “tai coada la catel” incet, incet, cite 1 cm…..
2. oricum ai intoarce-o, Europa NU este o putere si asta de dupa WW2, cind USA s-a trezit cu o flota de 50 ori mai mare decit toate flotele adunate din lume! Europa este un protectorat al USA.
Majoritatea nu realizeaza ce inseamna un buget de +US$650 miliarde/an (de 9 ori mai mare decit bugetul anual al Rusiei !) investit, cumulativ, de peste 25 de ani.
3. Cu o economie americana care recent a crescut cu US$10 trilioane (cu “t” ca sa nu fie confuzi eventuali cititori) m-as mira ca Trump sa nu fie unde este si acuma peste citiva ani.
4. Romania…..e ceva intre trist si amuzant! Dupa capul meu, Kissinger si Chomsky sint una.
In ce sint romanii delusional este faptul ca nu realizeaza ca Romania nu conteaza deloc pentru USA.
Bugetul anual de care aminteam mai sus, cele US$650 miliarde (acuma US$715!) s-a materialzat intr-un sistem sofisticat geospatial, cu sute de sateliti si care face ca pina si un portavion sa nu para mare lucru.
S-a instalat un system de detectare de ICBM si cam asta este si toata valoarea locului. Daca se intimpla ceva se intimpla muult peste capul romanilor. Niste tancuri, tunuri, ghiulele etc. pe care la vad ei sint acolo, de divertisment.
Romania este o colonie economica a unor tari care sint ele insele, la rindul lor, protectorate, si pentru ca locul nu conteaza unii si altii “sint sub radar” si pot sa faca “democratii originale”, sa fure cit se poate etc. etc.
Te influenteaza Kissinger? Nu mai trebuie sa spui nimic!
cei care se uita-n gura ta, te cred! Visezi frumos!
Imi aduc aminte, sper sa nu ma insel ca si perioada, ca undeva prin anii 2006 aparuse acest concept, propagat si provatuit de firmele de recruiting, care indamnau candidatii, ca atunci cand isi creeaza un CV, sa scoata din el pozitiile/experientele irelevante.
Aveau si argumentele la ei, cum ca un CV nu ar trebui sa fie mai lung de 2 pagini, etc. Acesti apostoli au si scris diferite articole, pe care din pacate, google inca le mai scoate la iveala in momentul in care cineva cauta “cum sa completez un cv”
Eduard
Cred ca altceva iti recomandau, Eduard, sa scoti detaliile nerelevante, nu “pozitiile nerelevante” din CV – ceea ce nu e tocmai acelasi lucru… Si da, intr-adevar, 70% dintre CV-uri nu au de ce sa depaseasca o pagina, si asta cu toate joburile in el… 🙂 GB
Si in acest fel, cu mare succes capitalist, vindem obiecte, nu servicii prestate de fiinte umane.
Ce relevanta poate avea o pagina care nu spune nimic despre persoana, doar ani si pozitie? Tocmai aceasta atitudine i-a si transofrmat in cascada pe omaeni in mici robotei, automatoni prezenti peste tot, in familie, in parc, pe strada, la supermarket.
Poate sa nu para o tragedie, insa tocmai de la aceasta abordare generala apare lipsa de viziune pe termen lung si ofarte lung in deciziile de la job, din viata personala, in impactul social.
P.S.: Automatoane, care recruteaza (creeaza) automatoane!
Servus George. Cu siguranta articolul este foarte interesant.
As aprecia mult daca m-ai putea ajuta cu sursa informatiei ca Romania e tara din Europa cu cel mai mic nivel de incredere intre oameni, si ca orice prim contact porneste de la un nivel de neincredere de 90% intre interlocutori…
http://www.europeansocialsurvey.org
Buna ziua.Ce bucurie mi-ati facut cu acest articol!! Eu sunt o persoana din aceasta categorie,cu o mica diferenta.Nu ascund,nu omit,as vrea sa trec in cv perioada aceea,dar sub ce forma?Pe scurt …am ales ca o perioada de vreo 3ani si ceva sa ma ocup de educatia copiilor mei.Evident ,in cv apare o pauza.Am reusit sa ma reangajez,cu greu.Conceptul si decizia mea a fost aspru critica de cei din recrutare.Am schimbat si domeniul,fa alte cursuri,incerci sa te reprofilezi,dar ,surpriza…nu ai experienta!Iti alegi job de internship,vrei sa o iei de la 0,nimic.Varsta e principalul tau inamic!Deci…cum trecem in cv o astfel de perioada???
PS: De acord cu Daniela .Trebuie sa stii pe cineva,care stie pe cineva.Si tot asa.
Buna Roxana,
Felicitari pentru decizia luata. “Ocupatia” de mama este un job, unul full-time cu milioane de task-uri si provocari. Nu vad de ce nu ai trece asta in CV. Gaseste o formulare “atragatoare”. Daca nu recruiter sau un angajator nu apreciaza acest lucru…. vin si intreb: oare chiar te poate ajuta in evolutia ta personala si provesionala, jobul respectiv? Colectivul? Superiorii? Si apoi, nu e putina discriminare pe undeva?
Trece in CV lucrurile exact asa cum au fost. Daca cineva nu te vrea asa cum esti, mai bine nu ajungi la ei. Nu-ti mai bate capul cu asta, nu vei sti niciodata in mainile carui ciudat ajunge CV-ul tau, nu risca sa te compromiti in fata unor oameni seriosi incercand sa pacalesti un idiot… GB
Buna ziua George,
Cunosc foarte multi oameni aflati in varful carierei lor care au avut numeroase scandaluri de-a lungul carierei lor!
Cred ca este important in Romania pe cine cunosti si mai putin ce stii si ce parcurs profesional ai avut!
Daniela