Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat inteligent, ca sa formulez astfel? Si sa nu ai toate acele “calitati” si “soft skills” cu care se face atat risipa in anunturile de recrutare, in articole si in discursurile publice ale managerilor? O, da, exista, si inca foarte multe! Joburi pentru care toti acei oameni atat de inzestrati de natura cu desteptaciune, educatie, cultura, charisma, potential, capacitate de analiza, de sinteza, atentie la detalii, spirit de observatie ar cere prea multi bani sau ar stramba din nas la ambianta din birou, de pilda.
Foarte multi ma critica si ma injura pentru ca trag niste concluzii direct din CV, cum ca unul sau altul nu ar fi fost chiar in forma maxima a inteligentei lor cand si l-au redactat. Da, trag concluzia ca sunt mai putin inteligenti in ziua respectiva, ca sunt superficiali, ca sunt frustrati, si multe altele. Si ce-i cu asta? Am spus eu vreodata ca trebuie sa gasesc doar intelectuali si oameni elevati pentru joburile pentru care recrutam? Nu, nu am spus asta, si de multe ori nici angajatorii nu imi cer asa ceva!
Imi voi aduce aminte toata viata de primul meu “soc” din viata de recrutor. Era chiar a doua sau a treia recrutare pe care o faceam, acum vreo 30 de ani. Au venit doi oameni de la IKEA, un el si o ea, direct din Suedia (abia peste multa vreme urmau sa-si deschida un birou propriu aici). A trebuit sa le gasesc doi manageri de cumparari, unul pe ceramica si unul pe produse din lemn. Acestia urmau sa gaseasca producatorii aici, negociau conditiile, faceau comenzile, le urmareau si se asigurau ca produsele ajung in Suedia sau pe unde mai era nevoie de ele.
Mi-au spus suedezii ce trebuia sa caut, cum sa fie oamenii, ce salariu si conditii aveau. Si la sfarsit au adaugat ceva, parca ghicind ce era deja in mintea mea atunci: “Si, vezi, nu e nevoie sa fie foarte inteligenti sau sa aiba cine stie ce calitati deosebite…” Am ramas socat, am crezut ca glumesc, la inceput. Dar mi-au explicat: “Nu e nevoie sa fie inteligenti, e suficient sa fie onesti si disciplinati si sa urmeze intocmai procedurile. Avem noi destui oameni inteligenti care fac aceste proceduri, nu e nevoie de altii, in plus. Ba dimpotriva, as spune, daca sunt prea inteligenti vor fi nemultumiti, vor vrea mai mult, isi vor cauta alt job cu prima ocazie. De aceea facem noi proceduri clare, ca sa nu fim nevoiti sa cautam vedete (stars) pentru fiecare job in parte.”
Da! Deci, relax, man, nu e nicio tragedie daca spune George Butunoiu ca esti cam superficial, nu intelegi prea bine cum merg lucrurile intr-un business sau in lume si ca nu ai fost foarte inteligent cand ti-ai scris CV-ul. A nu fi prea inteligent e mai degraba un avantaj, in anumite situatii. Exista cate un job pentru fiecare pe lumea asta.
bai nea George mi-ai facut ziua cu finalul postarii…adica dupa ce citesc si citesc si ma enervez progresiv pe mine cit de prost sunt ca ma cred inteligent (as spune inteligent degeaba – sic!) ai pus intrebarea aia la final… am crezut ca lesin de ris atit de bine a picat exact la final…
M-am linistit! Avusesem o perioada in care imi venise cheful sa imi desfasor ceva activitate profesionala in Romania. Nu a iesit nimica.
Bazat pe ce scrie lumea pe aici nivelul meu de tembelism nu era suficient pentru business-ul Romanesc!
Am pus o “cruce mare” pe acel loc, deja de ceva timp, dar acuma incep sa fiu curios. Ce ar toebui sa faca cineva care s-ar intoarce in Romania? Sa-si imbunatateasca skill-urile de a arata mai prost decit este?
Asta chiar ca e dificil! A juca rolul lui Rain Man……Zbor deasupra unui cuib de cuci !
Culeg de pe unde pot exemple si cazuri pe care le pot discuta cu studentii. Asta este o situatie superba de analizat !
Businessul romanesc din Bucuresti e exact ca acela occidental. Am avut sansa sa fiu in mijlocul tuturor lucrurilor si stiu bine cum se fac lucrurile si in Occident si aici. Nu e nicio diferenta de fond intre Bucuresti si alte cateva orase mari si Occident. Poate ca in orasele mai mici e una de fond, nu stiu ce sa spun. Diferenta pe care o percepi tu e de la contextul social, care e determinat decisiv de politic. Asta e diferenta de fond, pe care toata lumea o extrapoleaza asupra intregii societati romanesti. GB
Am uitat sa imi scriu numele!
George, habar nu ai cum e business-ul occidental!
Vorbesti ca ala de la tribuna din stadion :)))
Ai senzatia ca ai participat…..dar nu ai jucat niciodata. Eventual ai aruncat mingea pe teren.
Daca ar fi la fel si rezultatele ar fi la fel.
Nu iti trebuie multa inteligenta sa ajungi la asa o “mare concluzie” !!
E aiuritoare afirmatia ta, George!
Ia “ingredientele super”: cit % e business controlat politic, cit % e controlat din afara tarii, cit % este business mic etc. etc.
Tu zici ca pui ingrediente aiurea, total diferite si iti iese aceiasi supa :)))))))
E exact ca in povestea aia penibila cu “micul Paris” de acum 100 de ani: 5 strazi mai curate in centru, blanuri si trufandale pt 1% din populatie…in rest drumuri desfundate, gunoaie si bordeie sub pamant. Dar elita se imbata cum ca ei sunt “ca la Paris, monser”. Am ocazia sa fiu prieten bun cu o familie din Ardeal, proprietar al unuia dintre marii furnizori IKEA (firma de stat, privatizata MEBO, ajunsa in proprietatea fostului director- reteta clasica de capitalism autohton) si am auzit atat de multe povesti funny despre lucrul cu IKEA, despre cat de aiuriti erau suedezii in a intelege democratia originala din RO, despre cate smecherii faceau purchasing managerii romani ai IKEA ca sa mearga treaba si sa-i multumeasca pe suedezii cum ca se respecta procedurile lor…zeci si sute de povesti despre transport, vama, hartii, certificate, spagi, paraindarat…toate balcanismele vopsite destept ca sa para ca indeplinesc standardele blonzilor vikingi. Se pare ca baietii aia de i-ai recrutat tu, George, au fost mai destepti decat tine si suedezii: au stiut sa para prosti si sa-si faca treaba (inclusiv la rotunjirea veniturilor lor; acum vorbesc ca sa intelegeti dvs.).
Cat despre recrutarea ta, sa fim rezonabili: a fost o intermediere pe bani, nu recrutare. Te-a intrebat unul, pe care-l intrebase altul, daca nu stii pe cineva…ca nu existau pe atunci bestjobs si linkedin. Dar, bravo, ai prins ideea din zbor si ai trait bine din ea, esti capitalist.
Sa aveti o pandemie usoara in RO ! Care scapa, stinge lumina !
Unul dintre principalii lor furnizori din Romania era la Alba Iulia. Nu stiu ce au facut cei recrutati de mine, nu am mai tinut legatura cu ei, pentru ca atunci nu erau telefoane mobile sau e-mailuri. Dar Suedejii nu s-a plans. Presupun ca in procedurile lor era deja prevazut ca vor fi furati in cateva feluri, dar si-or fi facut calculele ca isi pot permite ceva de genul 5-7%. Multi clienti straini cu care am lucrat au asftel de proceduri/ calcule – nu-i subestima! Cat despre recrutare, sa stii ca acelea, si cele din urmatorii 2-3 ani au fost cele mai “profesioniste” (vad ca toti se dau in vant dupa cuvantul acesta) dintre toate cate am facut vreodata: m-am dus la Fac. de Chimie, am dat o ciocolata secretarei, si mi-a dat listele cu adresele tuturor absolventilor facultatii din 5 promotii (facusem eu calculul sa aiba 35-40 de ani). Am scris sute de scrisori si le-am pus la posta. La multi dintre cei care nu raspundeau mergeam acasa si le sunam la usa. Poate-si mai aduc aminte unii… 🙂 Si apoi la fel am facut cu ASE-ul, cu Dreptul, cu o buna parte dintre facultatile Politehnicii. Dupa definitiile mele, aia a fost adevarata recrutare, nu ce fac acuma… GB
Evident ca toti isi iau o marja de “foggy expenses”. Si eu stiu din start cam cat o sa ma fure un manager in Africa la achizitiile facute local, cele mai greu de controlat, mai ales la cross-border.
Cat despre vremurile cu scrisori prin posta si “sapat” pe bune dupa candidati…alte vremuri…de povestit la un vin bun pe vreme de carantina 🙂
Nu ar strica sa pui povestile astea intr-o carte, e pacat sa se piarda…sau macar pe un blog, din care iese o colectie de nuvele 🙂
Adica ce faceai tu atunci e recrutare si acum nu? Esti din ce in ce mai interesant dinozaure. Auzi la el aia era recrutare sa ii dea secretarei o ciocolata ca sa ia lista de absolventi sa le trimita scrisori. Adica tu vrei sa ne spui noua ca nu era la moda sloganul “mai sunt o suta la usa” si altele ca el, ca atunci chiar se cautau oameni cum trebuie pentru angajari si ca tu faceai pe bune recrutare?
Si acum ceea ce faci tu nu e recrutare spui? Pai atunci de ce ne tot dai sfaturi de una de alta si te dai mare recrutor? Este ca esti mercenar cum zic eu? Te dai dupa cum bate vantul, ban sa iasa. Ce daca nu mai e recrutare acum, te-ai adaptat sa iasa banul cat mai mult.
Auzi, da cand faceai recrutari pentru stat alea erau recrutari sau ce erau? Cui ai dat “ciocolate” si cu cine ai impartit cascavalul? Vorba lui Nenea Iancu “nu spui cine, persoane importante”.
Butunoiu e un habarnist in ceea ce priveste afacerile. Eu am incercat sa pun pe picioare propria mea consultanta in Bucuresti. Birocratia te sufoca iar regulile legate de gestiunea fianciara sunt absurde. De exemplu, trebuie sa obtii aprobare de la Asociatia de locatari plus de la toti vecinii de palier si etaj superior sau inferior ca sa-ti inregistrezi firma la domiciliu. Nu vorbesc ca numele firmei trebuie sa-ti fie aprobat de autoritate, altfel nu se poate, cu stampila in regula. In ceea ce priveste castigurile, esti incorsetat de tot felul de regli absurde: n-ai voie sa te atingi de dividende decat la sfarsitul anului, trebuie sa declari anticipat la fisc cat vei castiga ca si cum ai fi clarvazator, etc. Eu eram obisnuita cu Anglia unde verifici pe situl lui Company House daca numele firmei este liber, platesi o taxa modica, si gata, ai firma. Mai ramane sa discuti cu un contabil detaliile financiare si de contabilitate si poti sa te ocupi de treaba. Pana la urma am renuntat.
Servus Mike
50% din Lichele vor supraviețui ! Își vor Rafina lichelismul la un Stadiu care va întrece orice roman SF
Restul de Oameni vor fi și mai atenți in comparație cu perioada ante Pandemie ( personal apreciez ca in Romania acum germineaza spiritul justițiat marca The Purge pentru actiuni concrete post Pandemie )
In primul rand faptul ca tot continui sa spui ca acum 30 de ani cand ai facut tu recrutari e o tampenie mai mare ca tine. Hai sa facem un calcul. Martie 2020 minus 30 de ani face exact Martie 1990 adica la nici 3 luni de la revolutia din Decembrie 1989. Nu exista la acea vreme nicio companie in Romania alta decat cele comuniste controlate de stat ca sa nu mai zic ca nu exista nici un fel de idee de recrutare cu atat mai mult nu existau nici firme de recrutare sau recrutori.
Si in al doilea rand IKEA a venit in Romania in 2006-2007. Pe 21 martie 2007 s-a deschis primul magazin in Baneasa. adica acum 13 ani. Deci nu aveai cum sa faci tu recrutare in Martie 1990 pentru IKEA si nici sa te tot lauzi peste tot ca ai 30 de ani vechime in recturare.
In al treilea rand cam genul asta de recrutari faci tu pentru majoritatea firmelor, de maimute care sa nu gandeasca. Cine gandeste e incomod. Exact cum spun cei de la IKEA si majoritatea coproratiilor venite la noi dupa revolutie. Exista destui care sa gandeasca la sediul principal al corporatiilor, aici in Romania le trebuie doar niste maimute care sa execute ce li se cere.
Dar exista totusi o categorie care te crede si iti citeste imbecilitatile.
– Firma am facut-o in aprilie 1990 (prin decretul 54) si primele recrutari le-am inceput in mai 1990 pentru Goupil, apoi pentru CIEL.
– IKEA cumparau din Romania inca de pe vremea comunistilor, prin intreprinderile de comert exterior. In 1990 au renuntat la ele si au vrut sa aiba propriii manageri de cumparare (cei pe care i-am recrutat eu). Nu aveau atunci reprezentanta in Romania, aceasta a fost facuta peste cativa ani, se ocupa doar cu cumpararile, nu au avut si nu au nicio treaba cu magazinul.
– Recrutez exact ce e mai potrivit pentru businessul respectiv. Daca nu e nevoie sa gandeasca prea mult, caut din acestia, pentru ca sunt mai ieftini pentru angajator.
– Te-ai mai calmat?
– 🙂
– GB
Faptul ca ai infiintat o firma in 1990 nu inseamna ca si faceai recrutari atunci pentru cine zici tu ca faceai. Aia nu era recrutare. Conceptul de recrutare nu exista in vremea aia si oamenii erau niste mici sclavi care acceptau orice numai sa iasa din mizeria in care ii adusese comunismul. Iar mataluta cu firma in 1990 trebuia sa ai niste epoleti (pe care inca ii mai ai) pentru ca altfel nu aveai tu cum sa iti faci tu firma in 1990 de recrutare fara sa ai habar nici macar ce inseamna aia, hai sa fim seriosi. Si sa te mai bage si lumea in seama.
Si in continuare prin comentarii si articole nu imi confirmi decat faptul ca esti un mercenar pentru care banul este cel mai important. Faci recrutari cum ti se cere, calcand in picioare principii doar ca sa iasa banul. Adica le faci rost de prosti unor mari companii care au venit aici sa faca profituri uriase fara sa le pese de nimeni si de nimic. Iar daca te platesc cat trebuie faci si podul pe spate pentru ei. Insa trebuie sa vina si vremurile in care cei ca tine o sa taie frunza la caini. Sa nu ai impresia ca o sa fie mereu asa. Generatiile care vin vor manca pe paine dinozauri expirati ca tine.
Nu era o firma de recrutare, nici nu ma gandisem la asta atunci, cand am facut-o. Era “ca sa fie”, sa existe o firma privata – mai ales ca aveam ambitia sa fie printre primele in Romania, si cred ca a fost in primele 50, cred ca a 38-a. Am facut o revista si ce se mai nimerea, si in mai mi-a cerut cineva sa gasesc niste oameni pentru doua firme frantuzesti de IT, una de hardware si una de software. OK, de acord, nu era o recrutare asa cum o fac acum, dar a fost prima recrutare. Asta mi-a dat ideea sa continui in directia asta, si in cateva luni a ajuns sa fie una dintre activitatile principale ale firmei. Am reusit sa gasesc clienti fiindca eram deja in mijlocul tuturor evenimentelor si lucrurilor din postura de jurnalist. Plus ca eram prima (si singura, atunci) firma de recrutare. Iar la inceputul lui 1992 am infiintat o firma noua, cu obiect de activitate exclusiv recrutarea, si am abandonat toate celelalte activitati. Ti-e mai clar acum? Cat despre principii, nu stiu cat ai rezista la o discutie de fond cu mine pe aceasta tema. Cat despre cine si cum face bani, unde e si unde nu e justitie sociala in jurul nostru, cearta-te cu altii, nu cu mine. GB
Nu vrei sa pricepi deloc ca ce faceai in anii ’90 nu avea nici cea mai mica legatura cu recrutarea dar ii tot dai inainte cu asta. Ii dai inainte cum ca ai 30 de ani experienta in recrutare cand de fapt recrutarea in adevaratul sens al cuvantului Romania a inceput mult mai tarziu. Si te lauzi ca a fost una din primele 50 de firme in acea vreme. Pai daca 50 erau toate normal ca erai si tu pe acolo. Oricum vad ca eviti elegant partea cu epoletii. Cine dracu isi facea firma atunci si avea si succes? Doar cei care aveai epoleti sau cei care pupau carnetul de partid seara inainte de culcare si multumeau ca au scapat in timpul revolutiei nedepistati si cu banii la saltea neatinsi.
Cat despre discutii eu zic sa nu te mai dai asa smecher ca nu esti cel mai cel. Ai tu impresia asta si iti place sa te gadile lumea dar esti vai de capul tau.
Faci tot ce faci pentru ca ai stiut sa te dai bine pe langa cine trebuie, indiferent de cine a fost la putere (partea cu restaurantele si filantropia culturala sunt paravan pentru relatiile pe care le ai) , ai avut informatiile necesare, epoletii te-au ajutat sa le gasesti, si ai facut mereu in asa fel incat sa multumesti cat mai multe companii cu potential financiar astfel incat sa ai si tu parte de o bucata cat mai mare de cascaval. Si cascavalul nu a venit numai de la firme private ci in mare parte chiar de la stat pe recrutari de fatada.
Si ca sa nu para ca esti chiar un mercenar fara scrupule mai apari pe aici si pe alte medii online dand sfaturi si vorbind asa de sus atotstiutor repetand intr-una ca ai 30 de ani de experienta, uneori ai spus ca ai si peste adica ai fost recrutor inainte de ’89 chiar. Eu cred ca si pe Ceausescu tot tu l-ai recrutat :))
Si mai e ceva dinozaure. De cand si pana cand faptul ca iti spune sau nu Butunoiu ca esti superficial sau nu, ca ai idee cum merg lucrurile sau nu, e litera de lege? De cand si pana cand ce spune Butunoiu e etalon? Ai impresia ca tot ce spui tu e chiar adevarat si ca zicerile tale sunt etaloane pentru perfectiune si profesionalism?
Ai tu impresia asa ca cine vine la interviu cu tine si nu il selectezi face o tragedie din asta? Asa ti se pare tie?
E clar ca nu esti doar un mercenar avid dupa bani dar esti si plecat de mult cu sorcova daca ai impresia ca lumea cade in depresie daca ii refuzi tu la interviuri sau ii caracterizezi in fel si fel de chipuri.
Ai grija ca zburatul asta cu capul in nori e periculos. Mai vezi un pic ce e si prin tarana, mai pleaca capul si pune palma pe pamant ca o sa ametesti de atata zburat printre nori.
Exista viata si dupa Butunoiu desi ai impresia ca nu.
Finalul cu dinozaurii mi a plăcut ! Ai vizionat filmul lui Mel Gibson – Apocalypto ? Scenele de acolo vor fi in realul cotidian bucureștean ! Un fel de Hunger Games ! Un lucru merita atenția : dacă GB va fi dinozaur sau crocodil ? ( nota bene : crocodilii au supraviețuit, dinozaurii nu )
Citind articolul, mi-a venit discutia virtuala, ce a tot circulat ca si “poanta corporatista”, dintre doi top manageri in cadrul aceleiasi companii, rezumata la intrebarea unuia dintre ei cum ca ce se intampla daca investesti in oameni si totusi ei pleaca, la care celalalt raspunde ca ce se intampla daca nu investesti in ei si totusi ei raman…Intorcandu-ma la subiectul articolului, as face paralela cu scoala, unde doua categorii de elevi mi s-au parut avantajate de profesori: cei super isteti si totusi nu constiinciosi si nici obraznici per ansamblu, si cei super disciplinati si constiinciosi dar nu prea isteti si nici obraznici deloc. Evident ca orice Big Brother corporatist va vedea resursele umane ca pe niste piese intr-un mare puzzle, si cu cat sansele sa fie impredictibili sunt mai mici, cu atat per ansamblu sistemul e mai eficient. Ori elementul surpriza vine mai mereu de la cei limitati, rebeli sau artisti, limitati din prostie, rebeli din frustrare, artisti din geniu neinteles…
1. Personal, imi place postarea, George.
Bineinteles, ca de obicei, ai probleme sa transmiti mesajul mai succint.
Aduc in minte bibliotecile! Sint superbe pozele cu bibliotecile de pe pagina FB dar sintem in 2020 in epoca Twiter!
2. Exista in postare/essay presumtia implicita ca parerea ta (i.e. GB) ar conta in afara procesului unora de gasire a unui job. Complet fals!
3. Punctul 2 iti poate folosi in deciziile de investitie de timp, bani etc. in clipurile care le postezi, essay-urile care le scrii etc.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (28)
bai nea George mi-ai facut ziua cu finalul postarii…adica dupa ce citesc si citesc si ma enervez progresiv pe mine cit de prost sunt ca ma cred inteligent (as spune inteligent degeaba – sic!) ai pus intrebarea aia la final… am crezut ca lesin de ris atit de bine a picat exact la final…
M-am linistit! Avusesem o perioada in care imi venise cheful sa imi desfasor ceva activitate profesionala in Romania. Nu a iesit nimica.
Bazat pe ce scrie lumea pe aici nivelul meu de tembelism nu era suficient pentru business-ul Romanesc!
Am pus o “cruce mare” pe acel loc, deja de ceva timp, dar acuma incep sa fiu curios. Ce ar toebui sa faca cineva care s-ar intoarce in Romania? Sa-si imbunatateasca skill-urile de a arata mai prost decit este?
Asta chiar ca e dificil! A juca rolul lui Rain Man……Zbor deasupra unui cuib de cuci !
Culeg de pe unde pot exemple si cazuri pe care le pot discuta cu studentii. Asta este o situatie superba de analizat !
Businessul romanesc din Bucuresti e exact ca acela occidental. Am avut sansa sa fiu in mijlocul tuturor lucrurilor si stiu bine cum se fac lucrurile si in Occident si aici. Nu e nicio diferenta de fond intre Bucuresti si alte cateva orase mari si Occident. Poate ca in orasele mai mici e una de fond, nu stiu ce sa spun. Diferenta pe care o percepi tu e de la contextul social, care e determinat decisiv de politic. Asta e diferenta de fond, pe care toata lumea o extrapoleaza asupra intregii societati romanesti. GB
Am uitat sa imi scriu numele!
George, habar nu ai cum e business-ul occidental!
Vorbesti ca ala de la tribuna din stadion :)))
Ai senzatia ca ai participat…..dar nu ai jucat niciodata. Eventual ai aruncat mingea pe teren.
Daca ar fi la fel si rezultatele ar fi la fel.
Nu iti trebuie multa inteligenta sa ajungi la asa o “mare concluzie” !!
Proportional, rezultatele sunt la fel, si de multe ori chiar mai bune. GB
Aiuritor!
Proportii diferite dau acelasi rezulat!
Nici macar in bucatarie!
E aiuritoare afirmatia ta, George!
Ia “ingredientele super”: cit % e business controlat politic, cit % e controlat din afara tarii, cit % este business mic etc. etc.
Tu zici ca pui ingrediente aiurea, total diferite si iti iese aceiasi supa :)))))))
E exact ca in povestea aia penibila cu “micul Paris” de acum 100 de ani: 5 strazi mai curate in centru, blanuri si trufandale pt 1% din populatie…in rest drumuri desfundate, gunoaie si bordeie sub pamant. Dar elita se imbata cum ca ei sunt “ca la Paris, monser”. Am ocazia sa fiu prieten bun cu o familie din Ardeal, proprietar al unuia dintre marii furnizori IKEA (firma de stat, privatizata MEBO, ajunsa in proprietatea fostului director- reteta clasica de capitalism autohton) si am auzit atat de multe povesti funny despre lucrul cu IKEA, despre cat de aiuriti erau suedezii in a intelege democratia originala din RO, despre cate smecherii faceau purchasing managerii romani ai IKEA ca sa mearga treaba si sa-i multumeasca pe suedezii cum ca se respecta procedurile lor…zeci si sute de povesti despre transport, vama, hartii, certificate, spagi, paraindarat…toate balcanismele vopsite destept ca sa para ca indeplinesc standardele blonzilor vikingi. Se pare ca baietii aia de i-ai recrutat tu, George, au fost mai destepti decat tine si suedezii: au stiut sa para prosti si sa-si faca treaba (inclusiv la rotunjirea veniturilor lor; acum vorbesc ca sa intelegeti dvs.).
Cat despre recrutarea ta, sa fim rezonabili: a fost o intermediere pe bani, nu recrutare. Te-a intrebat unul, pe care-l intrebase altul, daca nu stii pe cineva…ca nu existau pe atunci bestjobs si linkedin. Dar, bravo, ai prins ideea din zbor si ai trait bine din ea, esti capitalist.
Sa aveti o pandemie usoara in RO ! Care scapa, stinge lumina !
Unul dintre principalii lor furnizori din Romania era la Alba Iulia. Nu stiu ce au facut cei recrutati de mine, nu am mai tinut legatura cu ei, pentru ca atunci nu erau telefoane mobile sau e-mailuri. Dar Suedejii nu s-a plans. Presupun ca in procedurile lor era deja prevazut ca vor fi furati in cateva feluri, dar si-or fi facut calculele ca isi pot permite ceva de genul 5-7%. Multi clienti straini cu care am lucrat au asftel de proceduri/ calcule – nu-i subestima! Cat despre recrutare, sa stii ca acelea, si cele din urmatorii 2-3 ani au fost cele mai “profesioniste” (vad ca toti se dau in vant dupa cuvantul acesta) dintre toate cate am facut vreodata: m-am dus la Fac. de Chimie, am dat o ciocolata secretarei, si mi-a dat listele cu adresele tuturor absolventilor facultatii din 5 promotii (facusem eu calculul sa aiba 35-40 de ani). Am scris sute de scrisori si le-am pus la posta. La multi dintre cei care nu raspundeau mergeam acasa si le sunam la usa. Poate-si mai aduc aminte unii… 🙂 Si apoi la fel am facut cu ASE-ul, cu Dreptul, cu o buna parte dintre facultatile Politehnicii. Dupa definitiile mele, aia a fost adevarata recrutare, nu ce fac acuma… GB
Evident ca toti isi iau o marja de “foggy expenses”. Si eu stiu din start cam cat o sa ma fure un manager in Africa la achizitiile facute local, cele mai greu de controlat, mai ales la cross-border.
Cat despre vremurile cu scrisori prin posta si “sapat” pe bune dupa candidati…alte vremuri…de povestit la un vin bun pe vreme de carantina 🙂
Nu ar strica sa pui povestile astea intr-o carte, e pacat sa se piarda…sau macar pe un blog, din care iese o colectie de nuvele 🙂
Adica ce faceai tu atunci e recrutare si acum nu? Esti din ce in ce mai interesant dinozaure. Auzi la el aia era recrutare sa ii dea secretarei o ciocolata ca sa ia lista de absolventi sa le trimita scrisori. Adica tu vrei sa ne spui noua ca nu era la moda sloganul “mai sunt o suta la usa” si altele ca el, ca atunci chiar se cautau oameni cum trebuie pentru angajari si ca tu faceai pe bune recrutare?
Si acum ceea ce faci tu nu e recrutare spui? Pai atunci de ce ne tot dai sfaturi de una de alta si te dai mare recrutor? Este ca esti mercenar cum zic eu? Te dai dupa cum bate vantul, ban sa iasa. Ce daca nu mai e recrutare acum, te-ai adaptat sa iasa banul cat mai mult.
Auzi, da cand faceai recrutari pentru stat alea erau recrutari sau ce erau? Cui ai dat “ciocolate” si cu cine ai impartit cascavalul? Vorba lui Nenea Iancu “nu spui cine, persoane importante”.
Butunoiu e un habarnist in ceea ce priveste afacerile. Eu am incercat sa pun pe picioare propria mea consultanta in Bucuresti. Birocratia te sufoca iar regulile legate de gestiunea fianciara sunt absurde. De exemplu, trebuie sa obtii aprobare de la Asociatia de locatari plus de la toti vecinii de palier si etaj superior sau inferior ca sa-ti inregistrezi firma la domiciliu. Nu vorbesc ca numele firmei trebuie sa-ti fie aprobat de autoritate, altfel nu se poate, cu stampila in regula. In ceea ce priveste castigurile, esti incorsetat de tot felul de regli absurde: n-ai voie sa te atingi de dividende decat la sfarsitul anului, trebuie sa declari anticipat la fisc cat vei castiga ca si cum ai fi clarvazator, etc. Eu eram obisnuita cu Anglia unde verifici pe situl lui Company House daca numele firmei este liber, platesi o taxa modica, si gata, ai firma. Mai ramane sa discuti cu un contabil detaliile financiare si de contabilitate si poti sa te ocupi de treaba. Pana la urma am renuntat.
Mai citeste o data ce am scris, poate la a doua incercare te prinzi… GB
GB, ala din poza erai matale cand erai tanar?
Intrebare @ all:
Cum va arata Romanica dupa ce trece pandemia ( care va face ravagii ) si se vor intoarce toti de unde au plecat?
Servus Mike
50% din Lichele vor supraviețui ! Își vor Rafina lichelismul la un Stadiu care va întrece orice roman SF
Restul de Oameni vor fi și mai atenți in comparație cu perioada ante Pandemie ( personal apreciez ca in Romania acum germineaza spiritul justițiat marca The Purge pentru actiuni concrete post Pandemie )
In primul rand faptul ca tot continui sa spui ca acum 30 de ani cand ai facut tu recrutari e o tampenie mai mare ca tine. Hai sa facem un calcul. Martie 2020 minus 30 de ani face exact Martie 1990 adica la nici 3 luni de la revolutia din Decembrie 1989. Nu exista la acea vreme nicio companie in Romania alta decat cele comuniste controlate de stat ca sa nu mai zic ca nu exista nici un fel de idee de recrutare cu atat mai mult nu existau nici firme de recrutare sau recrutori.
Si in al doilea rand IKEA a venit in Romania in 2006-2007. Pe 21 martie 2007 s-a deschis primul magazin in Baneasa. adica acum 13 ani. Deci nu aveai cum sa faci tu recrutare in Martie 1990 pentru IKEA si nici sa te tot lauzi peste tot ca ai 30 de ani vechime in recturare.
In al treilea rand cam genul asta de recrutari faci tu pentru majoritatea firmelor, de maimute care sa nu gandeasca. Cine gandeste e incomod. Exact cum spun cei de la IKEA si majoritatea coproratiilor venite la noi dupa revolutie. Exista destui care sa gandeasca la sediul principal al corporatiilor, aici in Romania le trebuie doar niste maimute care sa execute ce li se cere.
Dar exista totusi o categorie care te crede si iti citeste imbecilitatile.
– Firma am facut-o in aprilie 1990 (prin decretul 54) si primele recrutari le-am inceput in mai 1990 pentru Goupil, apoi pentru CIEL.
– IKEA cumparau din Romania inca de pe vremea comunistilor, prin intreprinderile de comert exterior. In 1990 au renuntat la ele si au vrut sa aiba propriii manageri de cumparare (cei pe care i-am recrutat eu). Nu aveau atunci reprezentanta in Romania, aceasta a fost facuta peste cativa ani, se ocupa doar cu cumpararile, nu au avut si nu au nicio treaba cu magazinul.
– Recrutez exact ce e mai potrivit pentru businessul respectiv. Daca nu e nevoie sa gandeasca prea mult, caut din acestia, pentru ca sunt mai ieftini pentru angajator.
– Te-ai mai calmat?
– 🙂
– GB
Faptul ca ai infiintat o firma in 1990 nu inseamna ca si faceai recrutari atunci pentru cine zici tu ca faceai. Aia nu era recrutare. Conceptul de recrutare nu exista in vremea aia si oamenii erau niste mici sclavi care acceptau orice numai sa iasa din mizeria in care ii adusese comunismul. Iar mataluta cu firma in 1990 trebuia sa ai niste epoleti (pe care inca ii mai ai) pentru ca altfel nu aveai tu cum sa iti faci tu firma in 1990 de recrutare fara sa ai habar nici macar ce inseamna aia, hai sa fim seriosi. Si sa te mai bage si lumea in seama.
Si in continuare prin comentarii si articole nu imi confirmi decat faptul ca esti un mercenar pentru care banul este cel mai important. Faci recrutari cum ti se cere, calcand in picioare principii doar ca sa iasa banul. Adica le faci rost de prosti unor mari companii care au venit aici sa faca profituri uriase fara sa le pese de nimeni si de nimic. Iar daca te platesc cat trebuie faci si podul pe spate pentru ei. Insa trebuie sa vina si vremurile in care cei ca tine o sa taie frunza la caini. Sa nu ai impresia ca o sa fie mereu asa. Generatiile care vin vor manca pe paine dinozauri expirati ca tine.
Nu era o firma de recrutare, nici nu ma gandisem la asta atunci, cand am facut-o. Era “ca sa fie”, sa existe o firma privata – mai ales ca aveam ambitia sa fie printre primele in Romania, si cred ca a fost in primele 50, cred ca a 38-a. Am facut o revista si ce se mai nimerea, si in mai mi-a cerut cineva sa gasesc niste oameni pentru doua firme frantuzesti de IT, una de hardware si una de software. OK, de acord, nu era o recrutare asa cum o fac acum, dar a fost prima recrutare. Asta mi-a dat ideea sa continui in directia asta, si in cateva luni a ajuns sa fie una dintre activitatile principale ale firmei. Am reusit sa gasesc clienti fiindca eram deja in mijlocul tuturor evenimentelor si lucrurilor din postura de jurnalist. Plus ca eram prima (si singura, atunci) firma de recrutare. Iar la inceputul lui 1992 am infiintat o firma noua, cu obiect de activitate exclusiv recrutarea, si am abandonat toate celelalte activitati. Ti-e mai clar acum? Cat despre principii, nu stiu cat ai rezista la o discutie de fond cu mine pe aceasta tema. Cat despre cine si cum face bani, unde e si unde nu e justitie sociala in jurul nostru, cearta-te cu altii, nu cu mine. GB
Nu vrei sa pricepi deloc ca ce faceai in anii ’90 nu avea nici cea mai mica legatura cu recrutarea dar ii tot dai inainte cu asta. Ii dai inainte cum ca ai 30 de ani experienta in recrutare cand de fapt recrutarea in adevaratul sens al cuvantului Romania a inceput mult mai tarziu. Si te lauzi ca a fost una din primele 50 de firme in acea vreme. Pai daca 50 erau toate normal ca erai si tu pe acolo. Oricum vad ca eviti elegant partea cu epoletii. Cine dracu isi facea firma atunci si avea si succes? Doar cei care aveai epoleti sau cei care pupau carnetul de partid seara inainte de culcare si multumeau ca au scapat in timpul revolutiei nedepistati si cu banii la saltea neatinsi.
Cat despre discutii eu zic sa nu te mai dai asa smecher ca nu esti cel mai cel. Ai tu impresia asta si iti place sa te gadile lumea dar esti vai de capul tau.
Faci tot ce faci pentru ca ai stiut sa te dai bine pe langa cine trebuie, indiferent de cine a fost la putere (partea cu restaurantele si filantropia culturala sunt paravan pentru relatiile pe care le ai) , ai avut informatiile necesare, epoletii te-au ajutat sa le gasesti, si ai facut mereu in asa fel incat sa multumesti cat mai multe companii cu potential financiar astfel incat sa ai si tu parte de o bucata cat mai mare de cascaval. Si cascavalul nu a venit numai de la firme private ci in mare parte chiar de la stat pe recrutari de fatada.
Si ca sa nu para ca esti chiar un mercenar fara scrupule mai apari pe aici si pe alte medii online dand sfaturi si vorbind asa de sus atotstiutor repetand intr-una ca ai 30 de ani de experienta, uneori ai spus ca ai si peste adica ai fost recrutor inainte de ’89 chiar. Eu cred ca si pe Ceausescu tot tu l-ai recrutat :))
Si mai e ceva dinozaure. De cand si pana cand faptul ca iti spune sau nu Butunoiu ca esti superficial sau nu, ca ai idee cum merg lucrurile sau nu, e litera de lege? De cand si pana cand ce spune Butunoiu e etalon? Ai impresia ca tot ce spui tu e chiar adevarat si ca zicerile tale sunt etaloane pentru perfectiune si profesionalism?
Ai tu impresia asa ca cine vine la interviu cu tine si nu il selectezi face o tragedie din asta? Asa ti se pare tie?
E clar ca nu esti doar un mercenar avid dupa bani dar esti si plecat de mult cu sorcova daca ai impresia ca lumea cade in depresie daca ii refuzi tu la interviuri sau ii caracterizezi in fel si fel de chipuri.
Ai grija ca zburatul asta cu capul in nori e periculos. Mai vezi un pic ce e si prin tarana, mai pleaca capul si pune palma pe pamant ca o sa ametesti de atata zburat printre nori.
Exista viata si dupa Butunoiu desi ai impresia ca nu.
Finalul cu dinozaurii mi a plăcut ! Ai vizionat filmul lui Mel Gibson – Apocalypto ? Scenele de acolo vor fi in realul cotidian bucureștean ! Un fel de Hunger Games ! Un lucru merita atenția : dacă GB va fi dinozaur sau crocodil ? ( nota bene : crocodilii au supraviețuit, dinozaurii nu )
Citind articolul, mi-a venit discutia virtuala, ce a tot circulat ca si “poanta corporatista”, dintre doi top manageri in cadrul aceleiasi companii, rezumata la intrebarea unuia dintre ei cum ca ce se intampla daca investesti in oameni si totusi ei pleaca, la care celalalt raspunde ca ce se intampla daca nu investesti in ei si totusi ei raman…Intorcandu-ma la subiectul articolului, as face paralela cu scoala, unde doua categorii de elevi mi s-au parut avantajate de profesori: cei super isteti si totusi nu constiinciosi si nici obraznici per ansamblu, si cei super disciplinati si constiinciosi dar nu prea isteti si nici obraznici deloc. Evident ca orice Big Brother corporatist va vedea resursele umane ca pe niste piese intr-un mare puzzle, si cu cat sansele sa fie impredictibili sunt mai mici, cu atat per ansamblu sistemul e mai eficient. Ori elementul surpriza vine mai mereu de la cei limitati, rebeli sau artisti, limitati din prostie, rebeli din frustrare, artisti din geniu neinteles…
1. Personal, imi place postarea, George.
Bineinteles, ca de obicei, ai probleme sa transmiti mesajul mai succint.
Aduc in minte bibliotecile! Sint superbe pozele cu bibliotecile de pe pagina FB dar sintem in 2020 in epoca Twiter!
2. Exista in postare/essay presumtia implicita ca parerea ta (i.e. GB) ar conta in afara procesului unora de gasire a unui job. Complet fals!
3. Punctul 2 iti poate folosi in deciziile de investitie de timp, bani etc. in clipurile care le postezi, essay-urile care le scrii etc.
Hope it helps!
Sanatate la toti !
Precum și un masă mare de proști din HR.
GB,
În ROU exista o masa semnificativa de prosti harnici si perseverenti. Aceștia nu se multumesc cu joburi guvernate de reguli si proceduri.
Numai bine!
Și-aveam o părere așa, bună despre mine..