Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in ele, ce inteleg cei care le citesc, cum sa-i faci sa inteleaga ce vrei tu, cum fac angajatorii si recrutorii sa nu se lase inselati, cum fac cei care nu au intentia de a insela pe cineva sa te convinga ca nu vor sa te insele, ce crede fiecare ca celalalt crede despre ce crede el cu adevarat sau simulat. Apoi de la capat…
Comentarii si sugestii in jurul unui CV dat de mine ca exemplu intr-un articol: “Este un executant, nu vad un “achiever”. Companiile au nevoie și de oameni cu idei, entuziasm, pasiune, deschiși, nu doar de executanți (care pot executa niste funcții, mai mult sau mai puțin bine). Evident că asta caută cei care recrutează. Omenirea avansează datorita acestui gen de oameni. In UK, cel puțin, asta se caută și oricine este sfătuit cum sa să își scrie un CV care sa demonstreze (sublinierea GB) asta. Este primul lucru la care se uită. Toată lumea poate învăța să execute ceva, dar nu toți au capacitatea de a fi creatori. Este o diferență majoră între a fi “seeker” și doar un “follower”.”
Da, foarte frumos spus, asa este, numai ca eu nu stiu cum se depisteaza un astfel de achiever dintr-un CV, si nu stiu nici miile de angajatori cu care am tot stat de vorba despre CV-uri in cei 30 de ani de cand fac asta zi de zi. Nici nu i-am vazut preocupati de separarea CV-urior de seekeri din marea masa a celor de followeri. Nu pentru ca nu le-ar prinde bine o astfel de separare, ci pentru ca stiu si angajatorii, ca si mine, ca nu vor putea face asta, chiar daca ar incerca. Si, apoi, nu e momentul, acestea sunt lucruri de facut la interviu, nu acum. Angajatorii pe care ii stiu eu vor sa vada in CV ce ai facut, nu cum esti sau ce crezi tu despre tine: ce scoali ai urmat, ce ai lucrat, in ce fel de companie, cat de mare si de serioasa, ce joburi si ce activitati ai avut, unde ai fost in ierarhia firmei, cati oameni ai avut in subordine. Acestea sunt informatiile pe baza carora cineva decide daca te cheama sau nu la interviu, nu cele despre cum crezi ca esti sau ce ai in suflet.
Sigur ca recrutorul si angajatorul isi fac o reprezentare despre ce fel de om esti, nici nu se poate altfel. Insa si-o fac pe baza propriei lor experiente, a modelelor cu care lucreaza, a stereotipurilor, a mediilor in care se invart si prin care au trecut, a contextului, a intamplarilor cu situatii similare din trecut. Or, sa-ti imaginezi tu ca prin cateva trucuri infantile gasite pe Internet sau cumparate cu cativa Euro prin corespondenta de la vreun consultant poti influenta un asemenea angrenaj, si sa-l faci pe un angajator care a vazut multe la viata lui sa creada ce vrei tu, nu e doar iluzoriu, ci si hazliu, de cele mai multe ori. Iar cel care rade e angajatorul care a vazut multe din astea la viata lui.
Am spus-o de cate ori am avut ocazia: nu-i subestimati si nu-i luati de prosti pe angajatori si pe recrutori! Pana si celor mai neatenti le sar in ochi aceste trucuri menite sa faca din tine un seeker si un achiever, cand din tot restul ei au dedus altceva. Iar cand vad asta rad…
Ca sa reformulez, nu poti transmite printr-un CV mai mult decat imaginea data cititorului de insiruirea impersonala, seaca, needulcorata, de lucruri concrete, tangibile, cuantificabile si localizabile cu adresa si data pe care le-ai facut in viata. Acestea sunt singurele credibile, fiindca nimeni nu poate lua in serios, in acest moment, ce crezi tu despre tine, ci doar ce ai facut. Eu nu am auzit sa existe vreo formula sau vreo tehnica prin care cineva sa reuseasca sa obtina mai mult de atat. Dar sa piarda si sa faca o impresie proasta, da, fortand lucrurile incercand sa-l influentezi copilareste pe interlocutor. Plus toate celelalte “metode” consacrate de compromitere: neglijenta in redactare, superficialitate, lipsa de logica in alegerea informatiilor de pus in CV, incoerenta, amestecarea lucrurilor mari cu cele mici, greselile de limba, si altele, pe care toata lumea le stie…
Comentarii (13)
Cândva, în primul an de facultate, am făcut un curs despre cum să-ți faci CV-ul, cu explicații, logică, secțiuni, realizarea propriului CV și notarea lui de către profesor. Asta la o școală de ingineri. Am rămas uimit să văd apoi că majoritatea nu învățaseră așa ceva în facultate și se descurcau cum puteau, adesea prost și cu greșeli de exprimare. De fapt, nu-și reciteau conținutul din perspectiva angajatorului. Mi-a prins tare bine și am rămas cu obiceiul ca fiecare cuvânt din CV să fie gândit de mine, nu de alții.
Da, asa este! Si de mute ori se vede destul de clar care CV e facut cu capul posesorului si care nu. Nu intotdeauna in avantajul candidatului, evident, insa asta e o alta discutie. GB
Piata de HR din Romania este practic inexistenta. Dovada acestui lucru este exact faptul ca nu exista un consens in ceea ce trebuie sa contina un cv. Sau cum sa se desfasoare un interviu. Care sunt scolile unde se invata HR si unde sa se afle aceste lucruri ? Sunteti 4-5 firme care faceti cat de cat ceva, total irelevant. Daca erati 100 se alegeau cei mai buni dintre voi dar fiind 5 la voi vin angajatorii. Buni, rai, astia sunteti. Nu sunt altii. In ceea ce priveste consultantii, nu exista. Alea sunt povesti. Eu am discutat cu unul dintre cei 5 care chipurile face astfel de servicii si mi a spus: trebuie sa faci un curs, sa ai o diploma care sa certifice ceea ce zici ca stii. Tare nu ? Cei zece ani de profit la un grup romanesc care actioneaza pe piata internationala in peste 10 tari nu conteaza. Trebuie o diploma. Incredibil …
La intrebarile: care industrii si companii actioneaza in afara tarii pe zona mea de expertiza ? Care dintre ele au nevoie de oameni cu experienta mea ? Care este nivelul de salarizare ? Au nevoie de decidenti sau de niste simpli executanti ai grupurilor din afara ? Care a fost variatia de venituri si personal pe zona x ? Si multe altele, nu am gasit nici un consultant sa mi spuna. Habar n au. La 4-5 nici n au nevoie. Vand oricum. Cu ce or fi ramas din miile de angajatori cu care s au intalnit ?
In ceea ce priveste cv: inutil. Exista informatie electronica. Daca ar fi curiosi ar putea o avea imediat. Dar este aceeasi suficienta si aroganta. Noi suntem 5. Postam un job. Trimiteti voi mii de cv, dracu stie cu ce in ele, ca poate va contactam noi. Hai serios ? Plangeti ca nu e personal. In afara sa postati o pozitie ce altceva ati mai facut sa gasiti un candidat potrivit ?
Furnizorii vostri sunt candidatii. Nu stiti unde si cum sa i gasiti, nu stiti nimic despre ei. Si cand vin spre voi ii tratati cu dispret. Mergeti si cunoasteti piata domnilor si o sa i gasiti. Da, e greu. Trebuie sa munciti !!!!
Sa furnizeze idei conducerii?!! Liderii se nasc, managerii se formeaza, mai exact sunt spalati pe creier de alti manageri. Pe baza de lant trofic. Riscul, sa se calce pe bombeuri este mare , si nu e recomandat, exista posibilitatea sa se ajunga prin instantele…supreme. :))
Articolul e prea lung de citit.
Bazat pe titlu, care ar trebui sa spuna despre ce este vorba, pot sa spun atit: We are in a salers market.
Cererea de forta de munca e mai mare decit oferta.
Nu stiu cui ii trebuie “tehnici si metode” de a se pune in valoare!!
Cate pasiuni poate naste scrierea unui CV 🙂 Doar scrierea Noului Testament sa mai fi creat atatea pasiuni !
Un CV trebuie sa fie ca un bilet de avion: data, ora si numarul zborului, poarta de imbarcare, locul in avion. Atat iti trebuie ca sa ajungi in avion. Ce rost are sa-ti scrie pe bilet despre “experienta inegalabila a zborului”, “gentiletea insotitorilor de zbor”, “profesionalismul de inalta clasa al pilotilor” si alte bazaconii de-astea ? Astea le vezi (sa nu !!) cand ajungi la bord.
E incredibil cata energie se consuma in povestile astea cu seeker/achiever/leader/follower. E o piata fantastica de carti si cursuri scrise de tot felul de guru si o gramada de cursanti. Iar lumea e totusi facuta in mare parte din achieveri/followeri, dintre care, culmea, multi traiesc foarte bine. A fost interesant sa vad, la viata mea, niste achieveri, care o duceau bine, facandu-si praf cariera si viata personala cautand obsedant statutul de seeker/leader…cheltuindu-si toate economiile, ba facand si un credit, ca sa faca un MBA sau sa mearga la zeci de cursuri de guru (platind chiar mii de dolari pentru private meetings)…si schimband un job bun pe o himera. O sa zica unii ca asa s-au nascut marii leaderi si marile afaceri…corect, dar nu uitati ca la fiecare Gates, Jobs sau Musk, sunt mult mai multi decat cred unii care si-au rupt gatul si au ramas legume pe viata…care au mai ramas in viata.
De mai bine de 6 luni caut un EU/UK citizen pentru Country Manager in Africa. Nu este nevoie decat sa fie un bun achiever, firma are toate asseturile ca sa stie ce si cum trebuie facut acolo in Africa, o zona cu multe probleme. E de-a dreptul frustrant sa vezi ca apoape toti cei interesati sunt plini de idei despre cum trebuie schimbat (!!??) modul in care facem lucrurile…si care mod chiar functioneaza. Dupa ce intri in discutii cu game changerii in devenire incepi sa auzi aceleasi teorii din aceleasi carti scrise de guru. Cel mai mult m-a distrat unul care n-a fost in viata lui in Africa, dar se lansase in analize culturale, istorice, geopolitice, ferm convins ca stie totul si ca noi am facut totul prost pana acum.
Da, exact asa este! Pari sa fii in forma intelectuala maxima astazi… 🙂 Saracii candidati, cum isi dau ultimii bani unor consultanti care sa-i invete cum sa se faca de ras… GB
Buna Florin, poti te rog sa- mi trimiti JD( Country manager) pe mail, merci(danicuci29@gmail.com)
Cu stima
Daniel Cuciureanu
Buna seara,
Fiti va rog amabil, pentru ce tara/zona din Africa si in ce domeniu ?
Multumesc frumos
Normal. multi nu fac diferenta intre CV si interviu. Prin CV expui ce ai facut si ce stii sa faci, iar la interviu arati cum esti tu , ce caracter ai. greseala recrutorilor este ca ei cred ca din CV isi dau seama ce fel de caracter ai. Daca cineva iti ofera un CV cu lucruri reale si palpabile nu insemana ca nu poate face si alte chestii. tocmai ca la noi recrutorii sunt atat de neprofesionisti incat nu vad pragmatismul CV-ului.
Deja îmi făcusem o idee despre ce trebuie să comentez, noroc că am citit pînă la final, că altfel mă făceam de rușine. Exact acele lucruri voiam să le menționez că fac deja mai mult decît orice autocaracterizare pompoasă: scrie corect, îngrijit, nu omite ce e important, dar elimină orice este în plus, nu-ți bate joc nici de timpul sau inteligența celui care citește, dar nici nu te desconsidera. Cam așa se atrage atenția celui care citește un CV.
Da, acelea te “pun in valoare” mai mult decat mia de sfaturi de la consultantii care vor sa justifice pe ce le dai banii… GB
Mai bine nu ai comenta!